8,426 matches
-
oricum, ci urmând proiectul de integrare a Cantacuzinilor (aici este vorba de cei din Valahia) pus la cale de postelnicul Constantin Cantacuzino. Un proiect încheiat într-o proporție covârșitoare de urmași (care, precum stolnicul Constantin Cantacuzino în scrisorile sale către contele Luigi Ferdinando Marsigli, pune mai presus însemnătatea aristocrației valahe decât măreția unei presupuse coborâri din împărații Bizanțului 295). Spun „proporție covârșitoare” fiindcă doar Ancuța (îl rog pe cititor să observe apelul la fondul „emblematic” - al boierilor Mărgineni și al Basarabilor-Craiovești
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care au încercat să-i ajute pe Brâncoveni îi mai aflăm pe grecul Ioannes Komnênos, „iatrofilosof” vestit în Levant, pe „archiiatrosul” Panteleor [cu siguranță Pantaleone Caliarh], pe chirurgul sas Ștefan Sixt, pe evreul Daniel Fonseca și pe italianul Bartolomeo Ferati, conte și profesor de medicină la Academia Domnească din București 542), era bântuit de boli multe (Massimo Milavesi, iezuit infirmier din Cluj, le enumera, prin 1585, pe cele înregistrate în stabilimentul colegiului unde lucra: „[...] suferind de friguri acute terțane, cvartane, dropică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
noștri Rașcovului, numai că au făcut zarvă cu căzacii”. Era frumoasă și tânără (se născuse cam prin 1630) Ruxandra și pețitorii au început să apară. S-a reactivat prințul Wiszniewiecki - rival la mâna ei al lui Sigismund Rakóczy și al contelui Potocki -, i s-a alăturat nepotul lui Mihai Viteazul, Mihai, fiu al lui Nicolae Pătrașcu. N-a avut succes nici unul, Ruxandra și-a ținut văduvia și a rămas pe pământ ucrainean (unde nu a avut o viață liniștită, încurcăturile judiciare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Astrahan, la Buharatc " Doi nefericiți armeni din Astrahan, la Buhara" La Buhara, doi armeni lipsiți de noroc din Astrahan m-au rugat să mă folosesc În interesul lor de influența pe care o dobândisem. Cu trei ani În urmă, pe când contele Suchtelen era guvernator al Orenburgului, cei doi Înaintaseră o cerere de succesiune În vederea obținerii unei sume importante de bani reprezentând partea lor legală dintr-o anumită moștenire. În Buhara au primit scrisori de recomandare din partea guvernatorului, care fuseseră trimise doar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mare avea să-mi fie surpriza când prințul Îmi făcu o primire neprietenoasă și Îmi spuse că, având În vedere rapoartele primite, nu avea o impresie prea bună asupra caracterului meu. Am avut parte de aceeași soartă și la curtea contelui Bekendorf, pe care l-am vizitat În timp ce se afla În oraș, În suita Împăratului. Nu vă puteți imagina dificultățile cu care a trebuit să mă lupt pentru a obține pașaportul necesar continuării călătoriei mele până la Sankt-Petersburg, din moment ce pe al meu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui V³caspati Miïra era În teza din 19322, probabil Însă deja din India... Agarttha, Ïambhalatc "Agarttha, Ïambhala" „Curând vor urma alte asemenea descoperiri, dând la iveală alte tradiții rămase secrete până În zilele noastre (...) Știu că esențialul nu se pierde niciodată.” Contele de Saint-Germain către Dominic Matei, Tinerețe fără de tinerețe (Mircea Eliade, PF IV, p.213) „Pentru epopeea șlui Gesarț și pentru autorii lamaiști, Tibetul e deopotrivă identificat cu lumea (jambudvșpa) și cu nordul acestei lumi știb. byaòț (...) tibetanii nu au văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
descoperite și reproduse abia astăzi 7. Însă mai surprinzător e faptul că unele dintre picturile persane și sikh pe care Honigberger le-a văzut, intermediat, achiziționat sau vândut mai departe reapar Într-un mediu românesc. Piesele de artă din colecțiile contelui Alexandru Lenz (Lenș sau Linche) aflate În casele sale de la București și Paris cuprind, În afara unor miniaturi persane și indiene care atestă interesul pentru lumea asiatică, tocmai câteva portrete ale lui Ranjit Singh și ale urmașilor săi la curtea din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
următoare se vor sprijini În alt mod pe prezența Asiei, iar unul dintre cei mai importanți indianiști și istorici ai religiilor din secolul al XIX-lea, Friedrich Max Müller, comparatist bine cunoscut În România, la concurență În epocă doar cu contele Angelo de Gubernatis, nu va sta În India sau În Asia nici măcar o zi, Într-un moment când cei cincizeci de ani asiatici ai lui Honigberger deveneau tot mai greu de recuperat În plan științific. În Journal Asiatique din 1864
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
literatura dedicată înfruntărilor militare. Sunt tipărite tălmăciri din Alphonse Daudet (Stegarul, Cea din urmă lecție. Povestirea unui mic alsacian, Asediul Berlinului), Guy de Maupassant (Războiul, Bătrânul Milon), L. N. Tolstoi (Pentru ce?), Émile Zola (Șarja de la Rozenville), Arthur Conan Doyle (Contele din Castelul Negru). Unele texte au caracter ideologic (Romain Rolland, Din două rele, cel mai mic. Pangermanism, panslavism?). Altele sunt reportaje de front, semnate de autori diferiți atât sub aspect valoric, cât și ideologic, în funcție de „tabăra” din care provin: Hermann
SAPTAMANA RAZBOIULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289483_a_290812]
-
era agreat de numeroase Curți monarhice europene, există, totuși, posibilitatea unei intervenții armate comune din partea Rusiei și a Porții, menită să impună aplicarea rezoluției amintite <ref id="1">1 Vezi raportul lui Carl Fr. Palmstierna, adresat, la 31.IV.1866, contelui Christoffer Rutger Ludovic Louis Manderstörm, Ministru de Stat și al Afacerilor Străine, la Veniamin Ciobanu, Evenimentele politice din anul 1866 din Principatele Unite, ilustrate În rapoarte diplomatice suedeze (1866), În vol. Toți În unu. Unirea Principatelor la 150 de ani
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
independenței sale. Declanșarea războiului a sporit interesul Mării Britanii față de obiectivele pe care și le propusese Rusia să le realizeze pe seama Imperiului Otoman și care ar fi putut să afecteze interesele sale, determinând-o să și le precizeze. Ca urmare, contele Piotr Andreevici Șuvalov, ambasadorul Rusiei la Londra, a redactat un amplu Memoriu pe care l-a comunicat, În mod confidențial, lordului EdwardGeoffrey-Smith Stanley Derby, șeful Foreign Office-ului, la 8 iunie 1877. În ceea ce privește România, care tocmai Își proclamase independența la
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
Ca urmare, guvernul britanic a formulat o serie de obiecții la adresa Tratatului pe care le-a comunicat celui rus, prin intermediul unor Memorandum-uri, schimbate Între marchizul de Salisbury devenit secretar de stat la Foreign Office, În luna martie 1878, si contele Șuvalov. Între acestea se numără și cuantumul despăgubirilor de război impuse Turciei, considerate de Înaltul demnitar britanic ca fiind nu numai excesive, ci și vagi, cele din ultima categorie „are capable of being converted either into further annexations, or into
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
noilor demersuri devenise exact acceptarea noului apelativ, precum și dreptul de a trimite sau de a primi miniștri plenipotențiari. Pentru obținerea acestor deziderate, Germania a acceptat să medieze din „culise”, pe lângă marile cabinete, lăsând, totuși, ca Austria să aibă inițiativa. Astfel, contele Münster, ambasadorul german la Londra, a testat opinia lui Salisbury, prilej cu care, Anglia a declarat că prințul Carol ar putea să-și ia, după preferință, titlul de „Mare Prinț” sau „Mare Duce” <ref id="39">39 Deym c. Andrassy
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Mihail Kogălniceanu. Într-o scrisoare adresată redacției, Kogălniceanu își oferă chiar colaborarea, în scopul de a-și explica poziția și intențiile politice, dar nu va mai fi prezent în paginile gazetei decât în calitate de autor al unei alte scrisori, dedicată morții contelui Cavour. Un colaborator este Gh. Sion; se publică și Studii constituționale, încă demne de atenție, ale unui publicist care semna Iassiorum Municipium. B. P. Hasdeu se ocupa de bazele istorice ale legii electorale, plecând de la documente din vremea domniei lui
TRECUTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290246_a_291575]
-
care este identificabil A. E. Baconsky. Ț. apelează uneori la ficțiune și în cărțile de speculație. De pildă, prevestirile spăimoase din Șapte ani apocaliptici (1992), prima parte a unei „trilogii escatologice”, sunt prezentate ca „dezvăluiri” ale unui aventurier al cunoașterii, contele Incapucciato, care ar fi avut privilegiul de a trăi câteva luni în mitologica Shambala. SCRIERI: Versuri, București, 1967; Lava intermediară, București, 1970; Cânturile marelui pod, București, 1972; Ochii fastului, Cluj, 1973; Petrol și oameni, București, 1973; Drumuri prin Țara Moților
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
Inițiere și elogiu, București, 1978; Călător în zările de acasă, București, 1979; Solemnitățile supușilor, București, 1980; Exerciții de existență, București, 1982; Solemnitățile fericiților, București, 1983; Din tot sufletul pentru fericire, Iași, 1987; Solemnitățile umiliților, București, 1991; Șapte ani apocaliptici (Dezvăluirile contelui Incapucciato), București, 1992; Viața și priveliști din Infern, București, 1993; Apocalipsa de fiecare zi sau Lumea în care trăim, București, 1994; Iad contra Rai sau Frontul cosmic (Confesiunile contelui Incapucciato), București, 1994; Inocenții și blidul Satanei, București, 1994; Strania iubire
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
fericire, Iași, 1987; Solemnitățile umiliților, București, 1991; Șapte ani apocaliptici (Dezvăluirile contelui Incapucciato), București, 1992; Viața și priveliști din Infern, București, 1993; Apocalipsa de fiecare zi sau Lumea în care trăim, București, 1994; Iad contra Rai sau Frontul cosmic (Confesiunile contelui Incapucciato), București, 1994; Inocenții și blidul Satanei, București, 1994; Strania iubire, București, 1994; Intoleranță și ultimul înger, București, 1995; Invocațiile Fericitului fără chip, București, 1995; Apocalipsa și generația următoare (Viziunile intergalactice ale contelui Incapucciato), București, 1996; Fratele Negru - Fratele Roșu
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
Iad contra Rai sau Frontul cosmic (Confesiunile contelui Incapucciato), București, 1994; Inocenții și blidul Satanei, București, 1994; Strania iubire, București, 1994; Intoleranță și ultimul înger, București, 1995; Invocațiile Fericitului fără chip, București, 1995; Apocalipsa și generația următoare (Viziunile intergalactice ale contelui Incapucciato), București, 1996; Fratele Negru - Fratele Roșu, Constanța, 1998; Inocența și păcatele. Reflecții despre lumea în care murim, București, 1998; Arta fascinației, București, 2002; Păstorul de păsări. Romanul adolescenței, București, 2002; Simbolistica viselor. Dicționar: interpretări, semnificații, ipoteze, București, 2002; Manechini
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
în calitate de cercetător la Centre Național de la Recherche Scientifique, până în 1977, când este pensionat. Ulterior va preda un timp limba și literatura română la Universitatea „La Sapienza” din Romă, dar nu obține numirea definitivă ca profesor, desi primise sprijinul Rosei Del Conte, fostă titulara a catedrei. Nu ignoră activitatea politică și se înscrie în Uniunea Democratică a Românilor Liberi, organizație fondată în 1948. Este un harnic și prestigios colaborator al publicațiilor exilului românesc, tipărind studii, articole și recenzii îndeosebi în „Revue des
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
Casa de Austria, dar mai ales cu Parlamentul de la Budapesta, unde puteau fi pledate drepturile naționale. Această etapă e reprezentată de Inocențiu Corinda, deputat și apărător al cauzei românești, apoi unul din făuritorii României Mari, fost prim-ministru, senator și conte palatin, văzut într-un moment de crepuscul, când noua putere îl împinge în conul de umbră al uitării, ajuns în situația unui „fost” și, în consecință, ridiculizat de o clasă socială pentru care valorile trecutului nu mai înseamnă nimic. Fiii
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
din Heinrich Zschokke (Blondinul din Namur. Pașa de la Buda, 1873), Edmond Hahn (Contesa falsă, 1873), Friedrich Gerstäcker (Plutașul, 1874), Wilhelm Hauff (Othelo, 1875). Din franceză a transpus romanul lui F. Le Prince, Mâna de mort (I-IV, 1869), urmare la Contele de Monte-Cristo de Al. Dumas. Cu rare excepții, când apar improprietăți lexicale și construcții sintactice greșite, limba în care V. și-a făcut traducerile este cursivă și câteodată chiar elegantă. Traduceri: F. Le Prince, Mâna de mort, I-IV, București
VERMONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290495_a_291824]
-
a literaturii române în limba germană. În 1897 scot împreună la Oradea „Foaie literară”, săptămânal la care colaborează G. Coșbuc, Maria Cunțan, G. Bogdan-Duică, Ilarie Chendi ș.a., S.-R. find prezentă aici cu versuri și cu o povestire romantică, Logodnica contelui Stuart. Revista „Convorbiri literare” o face cunoscută, publicându-i mai multe poezii în 1898. Titu Maiorescu credea a recunoaște în lirica ei semnele certe ale unei renașteri culturale ardelene. A mai scris în „Tribuna poporului” din Arad. Ultimii ani de
SUCIU-RUDOW. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290010_a_291339]
-
cu bătrânul Carol I ținând strâns frâiele politicii externe românești, cu greu putea fi altfel. Lipsa de preocupare și credința În loialitatea neștirbită a României au fost cât se poate de evidente pe parcursul Crizei Bosniace (1908-09). Ministrul de Externe austro-ungar, contele Aehrenthal, a fost sincer dispus să ia În considerare interesele tuturor puterilor afectate de anexare, ale Rusiei, Imperiului Otoman, Italiei, chiar și pe acelea ale Serbiei, - mai puțin pe acelea ale României, căreia nu i s-a dat atenție. Singura
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
de succesele din vară și „momentan Îmbătate” de ideea „România farà da se” <ref id="65"> 65 1918 la Români. Desăvârșirea unității național statale a poporului român. Documente externe, 1879-1916, vol. I, București, 1983, p. 383 sqq., nr. 69, memoriul contelui Haymerle, consilier pe lângă Legația austro-ungară la București, 16 decembrie 1913.</ref>. Însă, așa cum observa și atașatul militar austro-ungar, Hranilovič, În toamna lui 1913, iredentismul românesc nu prezenta un pericol militar atâta vreme cât guvernul român nu susținea și nu Încuraja agitația din
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
În mod deosebit să aducă În discuție un subiect delicat pentru monarhia dualistă, anume situația românilor transilvăneni, solicitând drepturi egale cu cele ale croaților. Totodată, propunea Încheierea unui tratat comercial cu Austro-Ungaria, un pas important În accentuarea independenței țării. În timp ce contele Andrássy oferea asigurări că monarhia dualistă „nu ar vrea să anexeze România”, Împăratul Franz-Iosif Îi recomanda lui Carol I „să lucreze În toate chestiunile cum a făcut până acum, cu băgare de seamă și prudență” <ref id="16">16 Ibidem
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]