3,537 matches
-
de Sus, am ieșit pentru câteva clipe afară. Greierii se întreceau în cri-criuri nesfârșite... O lună roșie și-a ițit fruntea de după pădure. Am ieșit din grădiniță și am făcut câțiva pași până la izvor. M-am așezat pe iarbă, să contemplu înaltul bolții spuzită de stele... „Când voi mai trăi eu asemenea clipe? Să stau lungit pe iarbă în cântec de greieri, clipocit de izvor, clar de lună și boltă cu stol nesfârșit de stele!? Așa ceva doar în vis mai poți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
1996. Printed în ROMÂNIA PROCOPIE P. CLONȚEA Roze, crini, metafore Tălmăciri și adaptări Ediție bilingva INSTITUTUL EUROPEAN 2006 Traduc\torul la maturitate Cei mai mulți profesori universitari sau, oricum, destul de mulți se opresc atunci cînd au obținut acest titlu și încep să contemple peisajul din jur, să-i ajute sau să-i blocheze pe ceilalți, să-și adune în volume scrierile risipite prin reviste sau tomuri ocazionale, să mediteze asupra a ceea ce ar fi trebuit să facă, să vadă cît rău sau cît
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
pe cuvânt! zise Fenwick. L-am întrebat pe unul dintre ei ce fac aici. Am crezut că e cine știe ce alarmă cu bombă. Dr. Cox, șeful catedrei de Științe, confirmă informația. Biroul lui dădea direct înspre puț. — E prea îngrozitor ca să contempli așa ceva, murmură el. De fiecare dată când îmi ridic privirea, mă gândesc prin ce trebuie să fi trecut biata femeie. — Ce credeți că pun în plicurile alea? întrebă dr. Mayfield. — Dovezi, zise dr. Board cu o satisfacție evidentă. Fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
demonic la Wilt. — Ce ați făcut? — Păi... vedeți, rămăsesem fără hârtie igienică în baie, așa că... Wilt se opri. Inspectorul își aprinse încă o țigară. Mâinile îi tremurau, iar în ochii lui se distingea o privire distantă, care sugera că tocmai contemplase adâncul unui hău înfricoșător. — Domnule Wilt, spuse el când reuși să-și revină în fire, eu mă consider un om tolerant - în limite rezonabile -, un om răbdător și uman, dar dacă vă așteptați să cred într-adevăr măcar o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ați numit criminal maniac. Un titlu mare pe prima pagină, ceva de genul ȘEFUL DE LA STUDII LIBERALE NUMEȘTE UN PROFESOR CRIMINAL MANIAC, ar fi numai bun pentru cincizeci de mii. Aș fi surprins dacă ar obține mai puțin. Domnul Morris contemplă perspectiva unui trai în mizerie. — Nici măcar ziarul dumitale n-ar tipări vreodată așa ceva, murmură el. Vreau să spun că Wilt v-ar putea da în judecată și pe voi. — O, noi suntem obișnuiți cu procesele de calomnie! Pentru noi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-l bulverseze. Cum ajunsese un mănunchi de iederă pe scaunul din biroul lui? Știa sigur că nu era aici atunci când plecase de-acasă. Apucă mănunchiul de iederă cu mare grijă și îl puse pe birou. Apoi se așeză și îl contemplă, cu un sentiment de neliniște tot mai accentuat. Cu lumea din jur se petrecea ceva, iar el nu putea să înțeleagă ce. Și ce era cu silueta stranie pe care o văzuse sărind sprințar printre pietrele de mormânt? Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
știu. Subitul e soluția. Urmă o lungă tăcere. Briza parfumată și vicleană, o lungă coadă invizibilă de păun, pe cerul diafan. Da, zumzetul efemeridelor, asaltul rebel al primăverii, nebuneștile ei provocări. Veneau parcă din altă vârstă, din altă lume. Asistenta contempla cerul, dar tresari, dintr-odata. — Să vă citesc ceva. Să vedeți unde se poate ajunge. Mâinile ei scurte, cu degetele pline de inele, despăturiră revista pe care o ținuse sub braț. Marga nu părea să asculte. Vocea femeii devenea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ochelarist l-a informat despre criteriile ce se vor aplica la concedieri. S-a înălțat ușor pe vârfuri, i-a îndreptat acestuia nodul desfăcut al cravatei sub gulerul cămășii albe, made in China, și s-a dus la fereastră să contemple delirul primăverii. Colega Gina încerca să-l distreze, citindu-i din presa zilei. — Uite, povestea de ieri. Sub pretextul că în apartamentul numărul... proprietate personală... de la parterul amintitului imobil ar exista un câine... sau niște câini... și o pisică... sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței lui Ioanikie Stavropoleos. Fațada grațioasă, baroc în vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece pe lângă Palat, se oprește în fața Ateneului, contemplă brâul bolții, uitatele capete încoronate. În stânga, o nouă construcție, un bloc masiv și alb. Sicriele cutremurului din urmă cu trei ani, umplute cu betonul noilor fundații. Apatie, memorie... Ccolivii-model, funcționalitatea lor constrânsă, două camere bucătărie baie, cuplu copil frigider televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pregătirile... fleoșc. Auzi, să vii aici, cu gândul confesiunii! Îți trece cheful, dacă l-ai avut, imediat ce ai trecut pragul. Și cât de hotărât venise... asta-i, n-ai ce face, decât să întorci mâinile, cu palma în sus, să contempli îndelung complicatele linii ale destinului. Am venit așa, doar să-ți văd sprâncenele. Să descopăr semnul invizibil, codul. Cicatricea aceea nevăzută, la coada sprâncenelor... Doctorul nu va răspunde la provocare, tot nu înțelegea despre ce e vorba. O glumă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu am mai putut reveni în învățământ, am fost suspendat. Am părăsit orașul, firește. Provincia nu-și suportă rebelii, înțelegeți. Soții Gafton, domnul Matei, doamna Veturia au fost foarte înțelegători, foarte primitori. Gazda nu clipi. Sorbea tihnit din cafea, își contempla musafirul. Acum lucrez la un hotel. La recepția hotelului TRANZIT, în centru. Urmă o scurtă lungă tăcere. Marele buchet de garoafe roșii pe care îl adusese domnul profesor se înălță violent din vaza-obuz de pe scrin. — Deci, la hotelul TRANZIT... Urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l încălzesc. Ia te uită, domestica reînviase. Peste o clipă, ne vom freca la ochi, parcă nici n-am fi auzit vreodată subtila disertație. N-a fost decât o vedenie, stăm în fața aceleiași tăcute gospodine dintotdeauna, n-avem decât să contemplăm la nesfârșit leguma spălăcită și bleagă, somnolând în fața noastră. Pauză lungă lungă. Profesorul repetase de câteva ori gestul de refuz: n-avea nici un chef de mâncare. Femeia nu-l vedea, însă, și nici nu avea de gând să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se referea la cu totul altă perioadă, dar nu-i mai păsa, voia să-l aibă. Ajuns acasă, îl aruncase pe masă, nu-l mai privi. Era și acum în același loc, îl stânjenea, dar n-avea nici o curiozitate să contemple acele fugare notații încâlcite, codificate, din care nu se prea înțelegea mare lucru. Enigme, să dezlege enigme? Era nervos profesorul, nu se putea elibera de urmele bizarei aventuri de sâmbătă. Capcana Venera... cum m-a dus de nas, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
minime, pulbere, pulbere. Adună totul cu grijă, se apucă, răbdător, să îngroape mica grămăjoară de foste cuvinte sub mormântul de nisip, îndesând, iarăși și iarăși, cu lopățica și găleata de copil, până nu mai putea fi găsită vreo urmă. Mai contemplă o clipă mormântul. Se ridică, în cele din urmă, mulțumit. O fracțiune de așteptare, apoi izbucni trilul nebun, râsul năvalnic, voios, de nestăvilit. Grădina celestă se umplu de râsul copilăresc, în cascade. Tot mai sticlos, mai sarcastic. Apoi îngroșat, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trebuia să plec trântind niște uși - ultima trântită era totdeauna cea cu încuietoare ruginită de la WC BĂRBAȚI, unde rămâneam de la un sfert de oră în sus blocat în cabina de o persoană. Aici încercam să scap de toată încărcătura nervoasă contemplând pereții apropiați mânjiți de obscenități. În câteva minute de zăcere în veceu mă simțeam redus la neputința copilăriei și trebuia, pentru a ieși în lume, să pândesc când nimeni nu-și făcea de lucru la spălător, aici iar să zăbovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe umăr. Mult mai mizeri arată copiii adormiți de-a valma cu câinii sub o bancă la scara metroului. Plină de demnitate, Galina nu coboară în galeriile metroului, cu siguranță n-a venit la Paris ca să umble pe sub pământ. Își contemplă scurt silueta reflectată în marmura udă a scărilor. Imaginea alungită și subțiată ar fi fost poate măgulitoare pentru o femeie bașoldită, cum ajung mai toate rusoaicele spre a doua jumătate a vieții, dar Galina, la treizeci de ani neîmpliniți, arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cinșpe-șaișpe ani, care dimineața stătea ca într-un jilț imperial la prima ramificație a trunchiul arborelui, între două crăci mai groase decât trunchiurile copacilor din jur. Stătea și fuma, cu picioarele goale în adidași spânzurând spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de primăvară ploioasă. De pe mal, un puști tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului, i-a ridicat-o, ea a zvârlit scurt din picior după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
apoi, în întunericul imperfect, o partidă scurtă de sex în amintirea tuturor femeilor care au trecut prin viața mea, lăsându-mă mofluz o vârstă care mie mi se pare foarte înaintată, partida asta ajuta de obicei la readucerea somnnului. Îmi contemplu scrisul mărunt și nervos, format înainte de vreme, scris coleric, cum l-ar fi încadrat proful meu din liceu, unul din preferații elevilor mari, care ne cucerise cu un adevărat curs de citire a temperamentului omului după scris; de fapt, psihologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lupte cu muistul, a început să-i dea cu geanta-n cap, da’ ce ai, mânca-ți-aș talentu’ tău, n-ai femeie-acasă, să mă faci în autobuz? Zi dacă vrei să chem Poliția ș.cl. Bărbații din autobuz parcă dormeau, contemplându-și sexul. Zina i-a povestit istoria numai mamei. Vrei să mergem la poliție, draga mea? Mă-mbrac și plecăm uite-acum! s-a oferit imediat maică-mea. Nu-nu, lăsați că l-am pus la locul lui.) Acum invitația ei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în noaptea asta, iar mâine dimineațè de un duș bun, go home, go west! sè mergem așadar acasè! propunându-mi s-o iau pe jos, mi-ar prinde bine puțin aer curat, Oare în ce zi suntem astèzi? mè întreb contemplând rotunjimile tinerei fete, reprezentând, pe calendarul de perete, luna septembrie, Oare prin ce reprezintè ea luna septembrie? Sè fie pèrul blond? Sau costumul de baie de culoarea roșieticè a frunzelor de toamnè? Plouè afarè, domnu’ Matei, mè întâmpinè portarul ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
n-aș fi destul de lucid încât sè prevèd ridicolă poziție în care m-aș pune în fața tuturor, Ți-ai uitat ceva, Matei? Mai stau cincisprezece minute, îmi propun, incepand sè calculez de la unsprezece jumètate, acum e și douèzeci și șapte! Contemplând în sus și în jos stradă pustie a directorului meu, e o noapte de octombrie cu lunè și stele, propunându-mi sè nu mè mai gândesc la nimic, incerc sè ghicesc mèrcile de mașini parcate în fața casei directorului, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în ceea ce privește compoziția, cel mai reușit tablou al lui Vermeer, în acest timp, eu cèutând în google, dând malkunst, gèsindu-l și proiectându-l pe ecran, se discutè despre tehnică compoziției la Vermeer, discuție care îl depèșește pe Matei, dar, eu, fascinat, contemplu tabloul de pe ecran, Apoi, încheindu-se discuția despre Vermeer, cum știu încè de ieri, de când am fècut repetiții, cè urmeazè Mona Lisa, dau click, Da, iat-o pe ecran, cu misteriosul ei zâmbet! Cineva aduce în discuție celebra carte Codul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
realitate și virtual, dintre reprezentare și miracol, sè-și piardè, orice semnificație, Șerban crede cè, Ilarie èsta al tèu e un iluzionist, e un credincios, incontestabil, dar credință pentru el nu e de ajuns! Eu am impresia cè Ilarie, considerè Șerban contemplând halba de bere pe care tocmai i-a așezat-o Rudi în fațè, am impresia cè el e mai degrabè preocupat sè confere credinței lui, în fond, naivè și simplè, o calitate miraculoasè, Așa se explicè și ușurință cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se oprește în fața unei mese cu conopidè și varzè, Pânè la unsprezece și un sfert nu iau nici o decizie, așteptând, în fond, am știut cè nu va veni chiar din momentul în care, la prima orè a dimineții, mi-am contemplat chipul proaspèt bèrbierit în oglindă din baie, privindu-l atunci pe Matei cu sentimentul nelèmurit cè pe chipul lui anticipez o mâhnire apropiatè, insesizabilè la acea orè când încè mai speră în mersul la piațè, La unsprezece și jumètate îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
împèrèțind peste mirodenii și delicatesuri, decizând soarta morcovilor, a gogoșarilor și a cartofilor, analizând competent gustul mâncèrurilor, spèlând vasele aș vrea s-o vèd și, de ce nu, chiar la piațè, târguind un kilogram de brânzè telemea, aș vrea s-o contemplu întinzând în baie rufe la uscat, ea râzând neîncrezètoare când Matei își manifestè cu o seriozitate copilèreascè, dar comicè, aceste dorințe domestice, fiind sètulè de toate activitèțile gospodèrești în care, oricât de mult s-ar strèdui, nu vede decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]