2,327 matches
-
înclinații spre matematică, elev talentat la literatură, profesor/elev vesel, trist, obosit, energic etc.), fie în plan relațional (profesor autoritar/exigent/permisiv etc., elev supus/revoltat/ interesat etc.); de aici și asocierea cu ipostaza de "actor", în condițiile în care, contextual, actanții situației de comunicare didactică/educațională trebuie să-și depășească propria condiție ca individ (trist, obosit, bolnav, exuberant etc.) și să intre în rolul corespunzător relației în care se află la un moment dat (vezi, de exemplu, același profesor în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
valorificabile în comunicare Comunicarea realizată în condiții optime atât în plan interpersonal, cât și în plan didactic/educațional implică actualizarea anumitor tehnici discursive, a căror stăpânire de către locutor și de către interlocutor presupune: * observarea diferitelor tipuri de comunicare și a valențelor contextuale ale actelor comunicative; * identificarea particularităților acestora; * identificarea tehnicilor discursive valorificate la nivel verbal, paraverbal și nonverbal în anumite contexte comunicative; * decodarea și interpretarea, contextualizată, a indicatorilor verbali, nonverbali și paraverbali identificați; * exersarea folosirii tehnicilor discursive valorificabile în anumite contexte comunicative
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ai în vedere acest lucru"] etc. De asemenea, sunt foarte importante componenta nonverbală și cea paraverbală a actului comunicativ interogativ. Astfel, pot deveni factori de optimizare a comunicării: * păstrarea distanței locutor interlocutor corespunzătoare tipului de relație dintre aceștia și caracteristicilor contextuale (culturale, sociale, religioase etc.) ale situației de comunicare, prin raportare la: zona intimă (până la un braț lungime de corp/15-46 cm12), zona personală (60-120 cm/46 cm 1,22 m), zona socială (120-300 cm/1,22-3,60 m) și zona
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
realizează inclusiv prin postură 16 (de preferat, una "egalizatoare", stimulativă pentru interlocutor Burley-Allen, apud Albu, 2008, p. 195), prin poziția corpului, prin privire 17/contact vizual 18 etc. (Bayon & Mignot, 2000, pp. 153-154); în ceea ce privește feedback-ul nonverbal, este importantă decodarea contextuală (inclusiv la nivel cultural 19) a gesturilor, a mimicii 20 etc. (Borg, 2010; Cabana, 2008, p. 20; Pease, 2002, p. 23; Keith Thomas, Introducere la Bremmen & Roodenburg, 2000, p. 20 etc.), un gest izolat neavând valoare semnificativă în sine de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
un anumit conținut informativ/atitudinal/comportamental etc. de transmis interlocutorului/interlocutorilor printr-un anumit canal, valorificând anumite tehnici și, pe de altă parte, către derularea propriu-zisă a actului comunicativ cu adaptările impuse atât de eventualii factori perturbatori care pot apărea contextual, cât și mai ales de feedback-ul primit (verbal sau nonverbal) de la interlocutor(i). (1) Cui se adresează locutorul? Unui interlocutor individual sau colectiv pentru comunicarea interpersonală: un locutor în fața unui prieten sau grup de prieteni; în comunicarea didactică/educațională
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
spațiului/distanței față de interlocutor etc.; * adoptarea unui comportament verbal și nonverbal pozitiv; * menținerea unei atitudini 31 generale optime față de interlocutor(i) și, în principiu, față de tot ceea ce presupune o anumită situație de comunicare; * adoptarea unui stil de comunicare adecvat variabilelor contextuale ale situației de comunicare (stil asertiv vs. stil activ în exces vs. stil pasiv în exces 32 etc.; vezi și supra, I.1.2.d.) etc. (3) Cu ce scop comunică locutorul? Ce urmărește? Răspunsurile sunt multiple și contextuale: * vrea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
variabilelor contextuale ale situației de comunicare (stil asertiv vs. stil activ în exces vs. stil pasiv în exces 32 etc.; vezi și supra, I.1.2.d.) etc. (3) Cu ce scop comunică locutorul? Ce urmărește? Răspunsurile sunt multiple și contextuale: * vrea să fie/să se facă înțeles; * vrea să fie apreciat; * vrea să se rețină ceea ce spune; * vrea ca interlocutorul/interlocutorii să se raporteze critic la ceea ce spune; * vrea ca interlocutorul/interlocutorii să dezvolte ceea ce spune; * vrea să distreze interlocutorul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
substitui/elimina etc. unele dintre componentele acestuia. Raportând intenția comunicativă inițială și finalitatea vizată la feedback-ul primit, locutorul își dă seama dacă efectul actului său comunicativ este cel dorit/scontat sau este nevoie să-și adapteze demersul la variabilele contextuale în care acționează ca locutor. În general, se consideră că există patru niveluri prin care trece, de obicei, comunicarea (Pease & Garner, 2007, pp. 102-105): (a) clișeele: Bună, ce mai faci? Bine...; Bună ziua! Bună ziua! etc.; (b) faptele schimb de informații privind
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
aș începe prin a...; * mărci cotextuale/de tranziție/de ancorare a respectivei componente a mesajului în mesajul ca întreg: după cum am arătat deja; pornind de la ceea ce am spus/arătat anterior; următoarea idee; ideea precedentă; un contraexemplu ar fi... etc.; * mărci contextuale, de raportare a unei componente a mesajului la contextul comunicativ mai larg (cu toate variabilele acestuia): asta îmi amintește de o situație când...; spuneai tu data trecută când ne-am întâlnit că...; am mai discutat și la ora de matematică
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Dau feedback locutorului? Sub ce formă? Cu ce instrumente? (7) Cum mă raportez la ipostaza de interlocutor, respectiv la cea de locutor? Răspunsurile posibile plasează interlocutorul într-o anumită ipostază în raport cu situația de comunicare, în general, și cu datele ei contextuale (personale ce știu despre locutor, ce știu despre mine; interpersonale/relaționale ce știu despre relația cu locutorul, cum mă raportez la acesta, cu ce atitudine; circumstanțiale acum, aici mă simt.../mă raportez într-o anumită manieră la actul comunicativ; culturale
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
care se poate plasa interlocutorul fie principial (în general, interlocutorul X încearcă să fie un ascultător activ sau, dimpotrivă, preferă ipostaza ascultătorului pasiv sau a celui mereu indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul lui, în situația de comunicare respectivă), fie contextual 57 (de exemplu, din cauza oboselii, un interlocutor, de obicei ascultător activ, devine pasiv). În ambele tipuri de situații, locutorul primește astfel feedback prin manifestările vizibile, verbale/nonverbale, ale atitudinii interlocutorului 58. De exemplu (după Albu, 2008, pp. 163-164; Coman, 2008
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și, în condiții optime, pe cel implicit mesajul "spus" și pe cel "ne-spus" (vezi supra). (5) Ce tehnici/instrumente folosește interlocutorul în decodare? În principiu, asocierile între indicatorii verbali, nonverbali și paraverbali actualizați în cadrul actului comunicativ și posibilele "traduceri" contextuale ale acestora. Într-un plan mai general, plasarea în ipostaza de interlocutor și, implicit, practica ascultării presupun un demers gradat. Se disting, în acest sens, în literatura de specialitate, patru etape ale unui model al ascultării (cf. Raymond S. Ross
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Raymond S. Ross și Mark G. Ross, apud Pânișoară, 2004, pp. 125-130): * senzația rezultat al acțiunii analizatorilor (auditiv, vizual, olfactiv etc.) Pânișoară, 2004, p. 125: interlocutorul aude61 mesajul, vede gesturile/mimica locutorului, percepe corect sau distorsionat (din cauze fizice/psihice/contextuale etc.) tonul, intonația etc., este sau nu deranjat de zgomotul de fond/de factorii perturbatori, în general etc.; toate acestea influențează modul în care interlocutorul percepe/receptează mesajul; * interpretarea implicând "atribuirea unui înțeles la ceea ce am ascultat" (Pânișoară, 2004, p.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
înainte ca locutorul să-și fi încheiat mesajul; raportându-ne fragmentar la mesajul locutorului, concluziile pot fi eronate; în plus, dacă reacția devine și verbală, întreruperea poate distorsiona traiectoria inițială dorită de locutor; (e) raportarea la elemente perturbatoare de ordin contextual (zgomotul produs de o mașină, intrarea în sală a unui coleg, ieșirea din sală a unui coleg, un pix scăpat jos etc.); (f) mimarea ascultării interlocutorul se gândește la altceva, dar mimează atenția etc. * comprehensiunea/înțelegerea implică o raportare critică
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
dezvoltare pe care atât locutorul, cât și interlocutorul implicați într-o situație de comunicare, în general, respectiv într-o situație de comunicare teatrală, în particular, trebuie să le aibă în vedere: * observarea diferitelor tipuri de comunicare teatrală și a valențelor contextuale ale actelor comunicative subsumate acestora; * identificarea particularităților acestora, cu accent pe elementele limbajului teatral; * decodarea și interpretarea, contextualizată, a indicatorilor verbali, nonverbali și paraverbali reperabili în spectacolul de teatru ca act de comunicare; * exersarea folosirii tehnicilor teatrale valorificabile în anumite
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
la New York. Invitație la care am răspuns cu plăcere de două ori când eram în drum spre Havana sau de la Havana, în misiunea mea de ambasador al României în Republica Cuba. Același coleg, Dumi, era îmbrăcat deosebit de elegant, ceea ce, în contextual tachinărilor reciproce mi-a dat prilejul să replic presupunerilor lui de partizanat politic procomunist cu o constatare care a produs o reacție generală de amuzament: Dumi, analizându-ți costumația impecabilă, mi-aș permite constatarea că tu ești "ca românul imparțial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
cele mai multe și mai importante altare închinate zeiței. Într-un festival de primăvară, spre exemplu, prin jocuri, întreceri și ceremonii de purificare și sacrificii de sânge, se completau ceremoniile dedicate ieșirii Afroditei din spuma mării. Chiar și după anul 1974, în contextual acțiunilor de promovare, unele hoteluri și restaurante au inițiat "lucrări de valorificare a trecutului istoric de peste trei milenii". Acest program relaxat s-a încheiat în ultimele zile ale lunii august. De la 1 septembrie, băieții intrau în programa școlară de la American
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
o creștere modestă a puterii explicative. Mai mult, indicatorii cei mai importanți rămân atitudinile civice. Aceasta înseamnă că nici încrederea generalizată, nici participarea în organizații voluntare nu sunt o sursă a valorilor democratice în Rusia. Capitalul social se dovedește doar contextual un factor favorabil valorilor democratice. Exemplul rusesc arată că cei care au mai multă încredere în instituțiile autoritare ale statului sunt mai puțin dispuși să susțină democrația, asta pentru că încrederea se îndreaptă către instituții de tip sovietic mai curând decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
educațional, sau la nivelul școlii, demonstrează starea de conștiință, capacitatea de reflecție asupra planului și de elaborare a unui posibil model de acțiune în vederea inițierii procesului de schimbare. Deși constituie o necesitate, acțiunea de proiectare a schimbării se va realiza contextual, funcție de nevoile particulare ale fiecărei școli. Astfel, ea va permite echilibrarea a două tendințe extreme, constatate în practică: cea care respinge ideea de proiectare, pornind de la ideea că schimbarea se va realiza de la sine, și cea care accentuează importanța rigorii
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
aceste modele și valori intră într-o combinatorică aparte, mulându-se, completându-se reciproc, rezultatul fiind o structură comportamentală proprie fiecărei organizații și care devine independentă de indivizii săi. Ea include elemente cognitive, afective, relaționale și normative ce se activează contextual. Indiferent de perspectiva de analiză a culturii organizaționale, aceasta operează cu anumite elemente, mai mult sau mai puțin conștientizate sau expuse analizelor, ce fac referire la conținutul acesteia. De altfel, aceste elemente permit nu doar analiza culturii organizaționale, ci și
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
faptul că acestea pot influența într-o măsură covârșitoare stilul sau conținutul comunicării. Toate acestea au favorizat conturarea perspectivei organizaționale a comunicării care are marele avantaj de a conserva elementele clasice ale acesteia, accentuând totodată importanța factorilor psihoorganizaționali (experiențiali și contextuali). Elementul de noutate pe care-l avansează această perspectivă îl constituie competențele de comunicare, ce pot fi extinse de la nivel individual la nivelul organizațiilor în ansamblu. Shockley-Zalabak, P. (2002, p. 5) identifică patru competențe fundamentale: * competența cunoașterii care se referă
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
cadrele didactice sau între acestea și profesorul-manager, altfel spus calitatea climatului organizației școlare. Managerul școlar va trebui să conștientizeze, mai mult decât orice alt manager, faptul că în actul comunicării intervin o serie de factori, de variabile cognitive, afective sau contextuale care se pot constitui în adevărate forțe motrice ale comunicării, sau în forțe frenatoare, de blocaj al acesteia. În ceea ce privește actorii comunicării, J. C. Abric (2002, p. 16) identifică următoarele variabile ce pot influența calitatea comunicării: 1. Variabile psihologice, comunicarea implicând
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
unei culturi și a unui climat organizațional deschis, favorabil exprimării clare a opiniilor etc. Trebuie precizat faptul că nu există soluții infailibile și nici rețete speciale pentru asigurarea unei comunicări reale și eficiente la nivelul școlii. Există doar soluții aplicabile contextual, funcție de problemele existente la nivelul fiecărei unități școlare în parte. Ne-am referit în general la posibilele dificultăți de comunicare apărute la nivelul intern al organizației. În aceeași măsură, școala trebuie să-și (re)evalueze corect aspectele ce țin de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
conservatoare, eliberează, întreabă, de regulă, ce? de ce? cine? Diferențele dintre lideri și manageri se reduc, de cele mai multe ori, la competențele acționale și umane pe care aceștia le probează. În realitate, aceste calități reprezintă două fațete ale aceleași monede, activându-se contextual. Există situații care solicită la nivel organizațional accentuarea calităților manageriale, după cum pot fi și situații, astăzi tot mai accentuate, în care importante devin calitățile leadership-ului. Diferențierea semantică dintre management și leadership aduce în discuție alte două aspecte, fundamentale pentru situarea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
adevărat un factor semnificativ ce influențează spectrul relațiilor interpersonale și al comportamentelor la nivelul unei organizații, dar nu considerăm că se poate delimita tranșant un stil "bun" sau un stil "ineficient", ci mai degrabă un stil adaptat sau neadaptat cerințelor contextuale. De asemenea, considerăm că în compoziția stilului managerial regăsim în egală măsură aspecte psihosociale și manageriale, formate în contact cu situații externe, iar schimbarea stilului nu presupune obligativitatea schimbării trăsăturilor de personalitate. Controversele legate de importanța stilului managerial au determinat
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]