62,644 matches
-
la trăirea ce nu are în vedere anumite valori, trăirea care nu are în vedere nimic. Mai bine spus viețuirea; viețuirea de dragul viețuirii. Una din consecințe: dorința de prelungire a vieții. Unii oameni se tem să mai moară. Încercă amânarea continuă a morții. Dispare treptat moartea împăcată. Semn că se pierde înțelegerea vieții. Crește teama de moarte și dorința de prelungire a vieții. În bună măsură și datorită calmantelor apărute. Prezența durerii face adeseori moartea dorită și înțeleasă. Dacă dispare durerea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să fii responsabil pentru renumele întregului neam! Ceea ce făptuiești să se răsfrângă asupra tuturor rudelor tale! Văd în același timp în această situație și o posibilă selecție a valorilor din punct de vedere genetic. Așa a evoluat omenirea: printr-o continuă selecție a valorilor. Secolul XX, odată cu promovarea aparenței, a anulat profunzimea și a promovat prefăcătoria. Consider o carte bună pe cea care odată cu lectura ei îmi declanșează o mulțime de gânduri colaterale. Acesta ar fi atributul principal al unei cărți
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nostru care au făcut atâtea grozăvii propriului neam. ٭ Sartre: în întoarcerea la sine a conștiinței apare o distanță care este un neant. Noica: între eu și sine nu există identitate, sinele fiind ceva mai cuprinzător decât eul; omul este o continuă mișcare de la eu la sine. Sinele transcendental și transcendență în același timp. Amândoi se îndreaptă spre aceeași idee: nu suntem perfect identici cu noi înșine. Acesta este motivul pentru care ne căutăm continuu. Heidegger: Dasein-ul poate să afle cine este
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nici bârfit, ceea ce mă făcea să mă întreb dacă exist. Am simțit ca dispărute reperele unei existența în funcție de care eram obișnuit să mă definesc. De ce ajunge să ne plictisească celălalt? Așteptăm de la cei pe care îi cunoaștem să reprezinte o continuă aventură? Nu ne place modul de-a fi al celui care ne plictisește (dar nu chiar atât de mult pentru a-l urî)? Ce relevă plictiseala raportat la ceilalți și la noi? O dispoziție afectivă în care lumea nu ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
tocmai prin căști? În plus, cel ce poartă căștile bănuiesc că are impresia că toată lumea dansează pe muzica lui. Gregaritatea și absența interiorității; iată câteva caracteristici ale primitivismului. Asemenea unor niște conștiințe incomplete care nu-și găsesc împlinirea decât comunicând continuu între ele. Împlinirea pe care indivizii o pot simți în gașcă dă seama de o lipsă de interioritate, fiind un atavism. Toți avem un primitivism latent în noi ce reușește să răbufnească în momentul în care ne simțim în interiorul unui
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
spre exemplu, dacă nu cunoști principiile funcționării sistemului nervos îți scapă o parte din comportamentul persoanei. Trebuie să știi mai întâi că la baza plăcerii stă o diferență de prag senzorial pentru a înțelege cărui fapt i se datorează fuga continuă după nou, sau indiferența pe care o manifestăm deseori față de o plăcere la scurt timp după cucerirea ei. Suntem marcați de discontinuitate: starea de conștiență ne este zilnic întreruptă de somn, inspir-ul ne este întrerupt de expir, continuitatea gândurilor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ceva, tabelul lasă loc și indeciziilor: sunt destui cei care semnează doar pentru că alții (anume) au semnat. Nu decid să fie de acord cu acel ceva pentru care a apărut (impersonal, ca orice decizie colectivă) tabelul, ci de fapt sunt continuu de acord cu ceilalți (chiar dacă nu mereu cu aceiași). Astfel, a te înscrie într-un tabel comportă și un discret iz de modă. Prin vecinătățile pe care le instituie lista consacră alte dimensiuni ale personalității: cei care au semnat lista
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mâhnește. O mare parte din proiectele de sine către care fugim sunt forme de escapism, ce provin și dintr-un fel de neînțelegere a propriei naturi, a modului nostru de-a fi. Ajungem să ne trăim astfel viața ca o continuă fugă după ceea ce noi ne-am pus în față, care este în bună măsură o fugă de noi. În plus, orientarea către viitor ne îngustează clipa prezentă; în felul acesta trăim timpul în mod inegal: noi față de noi și noi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
disputa cu limita, care naște tragicul). Există oameni cu o inaptitudine organică pentru viața socială constituită conform modelului oficial, dar care se integrează perfect în grupurile informale: bande, cete, pușcării etc. Momentele de trezire sunt rare. În rest, trăim o continuă iluzie sau autoiluzionare (poate necesară supraviețuirii). Cred în virtuțile filosofiei, în influența pe care aceasta a exercitat-o asupra vieții. Văd însă în același timp diferitele enormități la care a dus uneori transpunerea idealului în real. Ceea ce a lipsit și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
transformată în energie să ne fie nouă cald, să putem bea liniștiți bere în fața televizorului, să ne putem deplasa rapid dintr-un punct în altul. Zic punct deoarece pierdem treptat sensul cuvântului loc. Locurile devin simple puncte de reper în continua noastră deplasare. Începem să fim peste tot și nicăieri. Locul devine pentru noi un punct situat la o distanță de X ore de mers cu mașina din locul nostru central de raportare, și anume televizorul propriu. Să observăm cum reacționează
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
premii și premiere. Chiar dacă premiul nu este o descoperire recentă a umanității, sensul contemporan al premiului are totuși un iz de noutate. Am învățat să ne premiem; adică să stabilim ierarhii între oameni sau între diversele dimensiuni ale umanului. Subtextul continuu este "cel mai". E încă una din disensiunile posturii de judecător a tot și a toate cu care cochetăm; cum raportarea la un Judecător nu ne mai interesează ne inventăm ocazii pentru a judeca. În același timp, avem nevoie să
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
închis posibilitatea oricărui dialog, a oricărui transfer de experiență; ideologiile ne-au creat reflexul convingerilor. Una din reminiscențele comunismului o constituie această structurare a persoanei predominant pe convingeri. Matricea de structurare a personalității este trasată de convingeri; substanța personalității noastre continuă a fi situată în zona unui a crede care înseamnă o închidere în propriul univers de discurs. De unde și oboseala pe care ne-o induceau după revoluție dezbaterile democratice, enervarea cu care-i priveam pe toți cei care afirmau contrariul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de orientare a acțiunii și nu de normă a ei. Înghesuim faptele în ceea ce știm despre posibilul lor, în explicațiile la îndemână sau care ne sunt cele mai convenabile; altfel spus, în puținele noastre concepte. Constituirea realității personale presupune o continuă siluire a datului. Omul nu poate concepe un sens al lumii fără să se întrebe asupra sensului său raportat la acea lume. Nu putem să ne gândim la ceva fără a ne raporta, explicit sau implicit, la acel ceva. Chiar
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
natura noastră. Lectura fragmentelor poate fi uneori mai utilă decât parcurgerea unui sistem filosofic; avem nevoie de sensuri care să se "lipească" de modul unitar în care vrem să înțelegem lumea, care să acopere golurile, lacunele de sens din această continuă construcție. Oricum, cel mai adesea din operele sistematice reținem tot fragmente, acestea potrivindu-se mai bine la modul nostru de-a fi. În plus, fragmentul este aidoma felului de-a fi al conștiinței: discontinuu. În drumul spre noi înșine trecem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
noi) pe care le-am făurit de-a lungul timpului; poate să aibă, deci, drept cauză lipsa măsurii în imaginar. Întâlnim câteodată bătrâni cu fețe crispate, al căror chip rezumă propria viață drept nemulțumire; crisparea este determinată de privirea ațintită continuu asupra propriilor nerealizări, asupra resturilor rămase neîmplinite din ceea ce au visat. Crisparea lor indică faptul că îi consideră pe alții vinovați pentru propriile nerealizări, pentru inabilitatea lor de a imagina doar în orizontul posibililor proprii. Sunt supărați pe lume, și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
științei, orientând direcția multora din cercetările ulterioare. Putem chiar forța o analogie între formă și ceea ce se înțelege în fizica actuală prin informație. Într-un fel teoria evoluționistă afirmă că tot ceea ce este viu are drept strămoș comun (și tată continuu) Pământul. Iată unul din fundamentele ecologiei! (Ceea ce face din ecologie o "afacere de familie".) Este posibil ca filosofia să joace pentru știință același rol pe care alchimia l-a avut pentru chimie. De ce presiune ne-ar putea scăpa moartea de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
un tip special de convenție). Convenția determinantă în ceea ce privește existența unei societăți o constituie limbajul. Să ne amintim ceea ce cade mereu în uitare: stabilirea sensului cuvintelor (ori donarea de cuvinte unor sensuri) are loc în mod convențional. Astfel, limba maternă reprezintă continuul legământ pe care șiruri de strămoși l-au respectat întru apărare și dezvoltarea "instrumentului" care mijlocește apariția gândiri noastre. Comparativ cu limba, toate celelalte norme și legi au un caracter derivat. Înțelegerea perspectivei evoluționiste este dependentă de viteza de curgere
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
corectă. Numai că se rupe parcă ceva atunci când o idee, în jurul căreia ne-am regăsit ceva din identitatea personală, trebuie smulsă "din noi". Asta și din cauza discretei ambiguități a modului în care "se" raportează la idei: ni se solicită o continuă depersonalizare față de ale noastre în timp ce asistăm la o continuă personalizare a celor elaborate de alții (aparatul critic al oricărei lucrări fiind un bun argument în acest sens). Deseori nemulțumirea față de propria viață ne este dată de o inadecvată proiectare a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
idee, în jurul căreia ne-am regăsit ceva din identitatea personală, trebuie smulsă "din noi". Asta și din cauza discretei ambiguități a modului în care "se" raportează la idei: ni se solicită o continuă depersonalizare față de ale noastre în timp ce asistăm la o continuă personalizare a celor elaborate de alții (aparatul critic al oricărei lucrări fiind un bun argument în acest sens). Deseori nemulțumirea față de propria viață ne este dată de o inadecvată proiectare a ei ce pornește de la o neînțelegere a propriilor resurse
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ne distruge și ultima urmă de intimitate. După cum știm, cel puțin de la Aristotel încoace, orice știință recurge la generalizări din imposibilitatea de a opera cu toți individualii. Această regulă conduce în științele umaniste ce au ca subiect omul la o continuă generare a unor clase în care trebuie să intre și cele mai personale trăsături ale noastre, creând astfel o puternică presiune asupra individualității. Suntem împinși (sau ne împingem reciproc) în tot mai multe clase comune și altora, fapt ce sfârșește
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
simbol al frumuseții; deci, ca absență sau, cel mai adesea, ca prezență. Ca absență aduce misterul, iar ca prezență claritatea a ceea ce este. Ea e capătul unui drum fără capăt; dar un capăt ce nu reprezintă o fundătură, ci o continuă reluare. E o fereastră către rai și către iad în același timp (și deseori prin aceleași gesturi), lăsându-ți posibilitatea de a alege, fără a avea însă voința de a o face. E împlinirea plăcută și dureroasă, uneori dureros de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fel chipul durerii (de fapt în-chipuirea ei) ne liniștește; de aici și diferența între durerile celui ce știe puțină anatomie, și nimic despre boala sa, și calmitatea (în durere) a celui ce-și cunoaște boala, care trăiește într-un dialog continuu cu organele afectate. Această cunoaștere are și un revers: vedem bolnavi care devin boala lor (deoarece asta vor să devină), asumându-și rolul (care implică și un status) pe care societatea îl alocă unui suferind de-o anumită boală. La
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și de a cuprinde totul; de aici tendința ei totalitară. În măsura în care regulile societății au aceeași modalitate de desfășurare și aceleași pretenții totalitare, se naște totalitarismul (ca tendință socială sau ca realitate politică). Știința are o structură evolutivă, bazându-se pe continua verificare și corectare a ipotezelor sale, și pe lansarea unor noi ipoteze. Numai că, la fel ca în cazul progresului, această structură se bazează (și) pe viitor (spun "și" deoarece o a doua fundamentare a științei este în rezultatele ei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
reușite implică un grad ridicat de "se face", din impersonalul "se", rolul rațiunii fiind limitat la a le explica. De aceea orice teorie socială (ca proiect social) este într-un anumit grad utopică. Din nefericire prin progres înțelegem o dezvoltare continuă a capacităților noastre (individuale și ca umanitate) de a inventa, de a construi, de a trăi mai bine. Partea care ne scapă e că progresul înseamnă și dezvoltarea concomitentă a capacității noastre de a face răul; Istoria ne demonstrează cu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
devoratori ai pădurii (care suntem fiecare dintre noi, cel puțin uneori) o constituie Internetul. Toată știința noastră este un studiu al relațiilor; conceptul de substanță pare a fi doar un pur postulat teoretic ce are rol stabilizant în cadrul unei procesualități continue. De aici și nevoia unui chip nou al ontologiei, diferit de tot ceea ce s-a gândit până acum, în cadrul căruia este va fi mai curând o funcție aptă să dea seama de procese. Nevoia organismului nostru de exerciții fizice ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]