1,983 matches
-
lor publicitari și informaționali, la construirea realității politice (Kaid, Gerstlé, Sanders). Raportat la sisteme și culturi, mediatizarea vieții politice rămîne totuși inegală, iar determinismul tehnologic întîlnește rezistența practicilor, a forțelor, a rețelelor, a reprezentărilor aplicate într-un spațiu politic bine conturat. II. Marketingul politic și sondajele de opinie Marketingul politic și sondajele de opinie derivă dintr-un demers științific, practicat în elaborarea strategiilor de influență. Ele constau în aplicarea tehnicilor de marketing de către organizațiile politice și de către puterile publice, pentru a
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de luptă revoluționară pentru împlinirea idealurilor supreme ale poporului", este salutată cu readucerea în atenție a unor fotografii de adolescență ale lui Nicolae și Elena, prezentați din față. El are părul negru, îngrijit pieptănat peste cap, sprâncenele groase, buzele bine conturate, ea, puțin tristă, cu nasul subțire, poartă o rochie cu guler rotund cu margine de culoare închisă... Epoca e salutată "ca epoca Nicolae Ceaușescu, epocă de mărețe realizări socialiste". Urmează 23 august, comemorarea loviturii de stat a regelui Mihai împotriva
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
1978) și Arlechin (1982) se continuă linia descriptiv-muzicală, dar o viziune mai personală pare că prinde contur în poeme de factură expresionist-onirică ori realizate prin tehnica, simbolistă, a sugestiei. Arlechin constituie zenitul operei lui I., versul capătă aici o mai conturată personalitate, articulat sub semnul lumii și a literaturii ca teatru. Primele poeme exersează încă maniera descriptivă în tonalitate elegiacă - un tablou dominat de înserări, păsări, șoapte, căderi -, în care eul poetic e mai mult o prezență discursivă decât lirică: „Ram
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
de-a dreptul modernistă. Autoarea are o atitudine bine conturată în hotărârea accepțiunilor („Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere al mentalității medievale, deoarece, privită dintr-o perspectivă modernă, apare în ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se revoltă contra unui sistem social inegal, constrângător, injust, dobândind astfel valențe pozitive” p. 16 și p. 57 pentru donnele angelicate). Viziunea asupra universului și a vieții, prezentată prin intermediul capodoperelor medievale, pune problema pendulării autorilor între două extreme
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
societate. Își vinde sufletul plăcerilor acestei vieți, tocmai pentru a avea o viață. Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere al mentalității medievale, deoarece, privită dintr-o perspectivă modernă, apare în ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se revoltă contra unui sistem social inegal, constrângător, injust, dobândind astfel valențe pozitive. Donna demonicata nu face un pact cu maleficul pentru dobândirea unor bunuri materiale sau spirituale, ci cu destinul, cu viața, pariază cu sine însăși că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este una încă patriarhală, și nu se putea altfel la sfârșitul Evului Mediu, în care locul femeii este unul retras, marginal, ignorat. Cu toate acestea, personajele feminine sunt numeroase în scrierile ambilor creatori, uneori devin chiar individualități distincte, fiind puternic conturate, au un cuvânt de spus și nu le este teamă să se afirme în spațiul public. Lumea diegetică a Decameronului este vastă și variată. Chiar și topografic vorbind se întinde pe un spațiu foarte larg: din Armenia până în Spania și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
douăzeci și șase de povestiri rămase în această taxonomie, mai mult de jumătate nu sunt propriu-zis povestiri, ci mai curând anecdote sau întâmplări cu tâlc. Din aproximativ optzeci și cinci de nuvele care au cu adevărat un fir epic bine conturat, personajele feminine domină sau sunt indispensabile în șaptezeci și nouă. Decameronul poate fi considerat o lume a femeilor. Dacă se realizează un recensământ al provenienței acestor doamne, observăm că toate categoriile sociale sunt reprezentate. Ubicuitatea feminină este unul din semnele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doresc să reducă acest antagonism, încearcă să propună un melanj al genurilor, o cooperare reală între ele, de aceea au fost numiți „poeți androgini”102. Trăind însă o perioadă de tranziție, cei doi scriitori nu au încă niște principii ferm conturate, nu se pot dezlipi total de o tradiție ale cărei puncte slabe totuși le recunosc, de aceea tendințelor feministe avant la lettre li se alătură, uneori, și fine accente ironice, misogine. Chaucer naratorul pendulează, în cele două istorisiri ale sale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
întoarcere spre hanul Tabard, nu a fost îndeplinit. Nici un pelerin, cu excepția lui Chaucer naratorul, nu spune două povestiri, alții nu rostesc chiar niciuna, poemul este fragmentat, iar ordinea nu poate fi foarte riguros restabilită și nu avem un deznodământ bine conturat. Cu toate acestea o închidere se simte din însăși derularea acțiunii operei: noaptea se apropie, iar hangiul îi cere preotului să se înscrie în maniera istorisirilor ascultate până atunci, cu toate acestea, preotul refuză să se bazeze pe ficțiune sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
donna angelicata trebuia să fie un model de inteligență, un spirit ales, cultivat, cizelat și manierat în spiritul prerenascentist al vremii, trebuia să devină o alternativă împotriva mediocrității și platitudii cvasi generale. „Personajele din povestirea cadru au niște personalități vag conturate care, în ansamblu, au împiedicat încercările unor interpretări consistente. Prin procedeul ramei, Boccaccio ne oferă suficiente informații pentru a-i chinui și iluziona pe critici de-a lungul timpului, fără însă a putea ajunge la soluții definitive. Având această intenție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a stilurilor, care nu sunt o simplă narațiune indirectă și o țesătură de monologuri și dialoguri, Boccaccio subliniază frenetica oscilare a psihicului Fiammettei.”247 Deși o donna demonicata, prin trădarea de care se face vinovată, Fiammetta este mult mai bine conturată ca personaj decât membrele brigatei, devine mai complexă și mai credibilă, mai bogată spiritual și mai umană. În această verosimilitate, în autenticitatea trăirilor și în bogăția ideatică, feministă de cele mai multe ori, stă pozitivarea personajului negativ, perceput din perspectiva unei lecturi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de model și de salvatoare ale unui univers corupt, ce și-a pierdut inocența. Cu toate acestea, și ele rămân simboluri și alegorii ale unor virtuți, nu reușesc să se desprindă de o stilizare voită și să devină individualități bine conturate, poate și din pricina influențelor literare franceze și italiene din epocă, sunt mai terestre, dar nu complexe, vizează mai mult un scop didactic decât un ideal realist de portretizare a feminității, și, în plus, cunosc și slăbiciuni care le știrbesc din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
răul fiind simbolizat de prezența celor două soacre, dar personajul feminin nu luptă concret, nu se opune, nu vociferează, de aceea sfârșește prin a fi o simplă marionetă, și nu o personalitate cu o forță distinctă, cu un ideal bine conturat. „Constanța apare triumfătoare în finalul istorisirii, căsătorindu-se cu Alla și revenind în domeniul tatălui său, dar este o victorie patriarhală, goală. Asemenea Grizildei din Povestirea diacului, care în final se instalează în sânul familiei și se presupune că devine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
indicii în text care anticipă evoluția ulterioară a femeii și nu mai fac ca decizia ei finală, din tabăra grecilor, de a-l prefera pe Diomede, să pară atât de surprinzătoare, ci să devină chiar firească, pe linia evoluției personajului conturată de la început. Din multe puncte de vedere Diomede este mai potrivit pentru ea, deoarece îi oferă garanția protecției, după care Cresida tânjea. Naratorul chaucerian ne lasă posibilitatea, în calitate de cititori, să o percepem și ca pe o victimă, dar și ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lui 1003 Ibidem, pp.198-199. (trad. n.) 1004 Ibidem. 1005 Ibidem, p. 200. 270 Troil.1006 Trei argumente nu îi scuză tinerei femei purtarea, ci doar i-o explică. Cresida nu este o eroină cu un punct de vedere bine conturat, nu-și apără poziția cu o atitudine defensivă, se lasă purtată de evenimente pentru că trăiește într-o lume care o reduce la tăcere, nu îi dă posibilitatea să se manifeste liber, să spună ceea ce gândește sau dorește. Personajul feminin devine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
accent grav pe finală: professà accentul fiind imposibil de confundat, pentru că imediat mai jos cu un rând avem trei ă-uri: „...germană că paralisià generală...” între care iarăși se pune un a accentuat grav. Căciula pe ă este foarte clar conturată, ca un cerc larg, aproape închis, de la stânga la dreapta. Acest imperfect: „doctrina eronată ce profesa” presupune „profesa cândva”, ne arată o detașare în timp, afirmația este făcută după o etapă, după ce se consumă experiența numită. Sunt interpretările Corneliei din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
atunci când ea este instituționalizată. Și a fost - și Încă mai este! Să aruncăm o scurtă privire În istorie asupra nivelului de dependență a proceselor de interpretare / Înțelegere / cunoaștere de natura și forța prejudecăților. Una dintre primele și cele mai bine conturate poziții În ce privește raportul tradiție interpretare a fost exprimată În evul mediu În contextul interpretării/Înțelegerii textelor sacre. Aici, tradiția / prejudecata exprimată sub forma dogmei, a adevărului sfânt, absolut, este fundamentul pe care se Înfăptuiește interpretarea / Înțelegerea / cunoașterea. Puterea absolută a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de opinie, discuțiile libere, poveștile de viață... Putem chiar să facem experimente. Ce vrem să știm Ținând cont de ceea ce vrem să descoperim, recurgem la observație, utilizăm surse disponibile sau ne creăm singuri documentația. Scopul nostru poate fi foarte bine conturat, ca în cazul unei cercetări care dorește să identifice valorile vehiculate în predarea literaturii franceze în ultimul an de liceu în școlile oficiale (neutre) și în școlile catolice. Manualele oferă deja informații prețioase (spre exemplu, locul pe care îl ocupă
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
personalitate și psiho-biografice în psihopatologie, psihozelor experimentale și psihozelor colective, încheindu-se cu discutarea raporturilor psihopatologiei cu celelalte discipline umane. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că domeniul psihopatologiei se înfățișează ca un veritabil spațiu epistemologic bine conturat, în care viața psihică anormală ne dezvăluie aspecte extrem de interesante, de un mare polimorfism și complexitate, deschizând noi perspective în cunoașterea și înțelegerea persoanei umane. Concluziile care se desprind din orice studiu psihopatologic invită la o reflecție particulară asupra ființei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-se la „tematica psihopatologiei”, afirmă că „boala nu este un corp străin, ci ea depinde de organizarea ființei vii, apărând esențialmente ca un efect al dezorganizării sale”. Toate aspectele prezentate mai sus demonstrează că psihopatologia se constituie ca disciplină bine conturată, având ca obiect studiul „fenomenului psihic morbid” din perspectiva științelor umane, realizând prin aceasta conexiunea, atât de necesară între psihiatria clinică și psihologia generală. 3. Antropologia medico-psihologică Aspectele antropologice ale psihologiei și psihopatologiei Medicina este știința cauzelor, consecințelor și terapiei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în mod primar realitatea ta însăți. Evenimentul întâlnirii este însăși realitatea propriu-zisă. „Existența sufletească” este determinată, după H. Tellenbach, de următoarele aspecte: „trupesc”, „lumesc”, „temporal”, „întâlnire” și „limbaj”. Unitatea acestor aspecte rezidă în conceperea psihicului ca pe o realitate bine conturată a existenței în lume a persoanei umane. Să analizăm aceste aspecte ale vieții sufletești. 1) Trupescul (Leiblichkeit) Existența (Dasein) umană în lume înseamnă, în primul rând, o existență trupească (Leib-sein). Datorită realității noastre trupești, „noi suntem în lume” (In-der-Welt-sein). Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În cursul stărilor depresive apar bradipsihia, fenomenele obsesive, ideile delirante de culpabilitate. În stările maniacale apar fuga de idei, logoreea, agitația psihomotorie, idei delirante difuze, uneori sistematizate sub formă de idei de grandoare. 3) Sindroamele delirante endogene au caracterul net conturat al unui delir sistematizat, monotematic, de tip endogen, așa cum este el întâlnit în psihozele delirante sau delirant-halucinatorii cronice, sistematizate. 4) Sindroamele halucinatorii se caracterizează prin tulburări de percepție de tipul halucinațiilor, în special auditive și vizuale, cu consecințe imediate și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conduitele antisociale, dependența de droguri și alcool considerate drept conduite de refugiu, episoade psihotice acute, conduite sexuale deviante. 23. PSIHOZELE EXOGENE I (Psihozele organice) Aspecte psihopatologice generale Psihozele exogene reprezintă un grup de tulburări psihopatologice, cu un profil clinic bine conturat, în care sunt reunite afecțiuni psihice de intensitate psihotică, de o gravitate severă, cu o etiologie externă, afectând structurile cerebrale sau apărute secundar unor afecțiuni somatice grave. Prin aceste caracteristici, ele se diferențiază de grupa psihozelor endogene, care au ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
neurovegetativ reprezintă principala simptomatologie clinică. P. Berner, H. Katschning și W. Poldinger au remarcat existența unei importante relații psihopatologice între formele atinice, ca tablou clinic și evoluție a tulburărilor afective (sterile mixte, disforice și depresiile mascate) în comparație cu tablourile clinice net conturate și evoluția ciclică a stărilor maniacale și depresive (vezi schema de mai jos). Fig. pg. ms. 317/1 MANIA MANIA NEPRODUCTIVĂ MANIA INHIBATĂ STĂRILE MIXTE DEPRESIA UMEDĂ DEPRESIA AGITATĂ DEPRESIA MANIA COLEROASĂ DISFORIA DEPRESIA IRITABILĂ Disforia și stările mixte pot
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
denumirea de hebefrenie grefată. Schizofrenia afectivă Deși considerate de E. Kraepelin ca fiind entități clinico-psihiatrice diferite și bine individualizate, psihozele afective și psihozele schizofrenice se întâlnesc în multe privințe în sfera psihopatologică recunoscută în prezent ca o entitate nosologică bine conturată, care este schizofrenia afectivă sau grupa psihozelor schizo-afective. În comparație cu psihozele afective și cu schizofrenia, psihozele schizo-afective sunt mult mai rar întâlnite. În cazul lor se pune în discuție conceptul de psihoză mixtă. Din punct de vedere psihopatologic, psihozele schizo-afective împrumută
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]