3,100 matches
-
în mod flagrant, dimensiunea estetică ori intelectuală, alimentând criticile adresate benzii desenate, conform cărora aceasta ar contribui la scăderea nivelului educației tinerilor (și chiar la a-i menține în analfabetism) și n-ar fi altceva decât o formă de discurs "corupt sau corupător"730 (adresat exclusiv copiilor sau celor needucați). Dincolo de dimensiunea estetică însă, mesajele transmise prin intermediul acestei forme de comunicare (unii autori considerând-o chiar formă de artă, precum Francis Lacassin, care o numea "a noua artă"731) merită analizate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
imaginarului" (apropiindu-se, prin urmare, de universul ludic).766 Eroul reprezintă valorile societății care îl produce, el corespunde unor necesități diverse (dacă în anii '50 Superman vâna comuniști, în anii '70 ia partea activiștilor pacifiști și ecologiști împotriva sistemului juridic corupt), și face întotdeauna ceea ce trebuie, deși nu ne explicăm cum de știe de fiecare dată ce trebuie făcut. Super-eroii sunt permanent reinventați (fiecare generație a avut un Superman al ei), devenind un aspect esențial al divertismentului și prin aceasta, al
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
el este "eroul celor oprimați, devotat ajutorării celor în nevoie", un "super-reformator" progresist pe plan economic, social și moral, de multe ori plasându-se împotriva sistemului pus să vegheze la securitatea socială, care fatalmente se dovedește prea lent, ineficient sau corupt (mesajul transmis fiind acela că egoismul mercantil este o amenințare la adresa bunăstării societății americane). America lui Superman este paradoxală, întrucât morala celor "mici" prevalează asupra celei a bogaților, dar nu se poate impune prin ea însăși și nici chiar cu ajutorul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Max Christie nu-i mai acordase nici o șansă după prăbușirea Jugomax, iar ea era convinsă că o învinuia pentru tot... La această nuntă fuseseră invitați oameni pe care îi avea ca prieteni, dar care probabil că acum o credeau la fel de coruptă ca și Harley sau Mike. Ideea e că fuga o făcea să pară vinovată. Ar fi trebuit să se întoarcă. Voia să se întoarcă. Îl voia pe Aidan. Dar nu putea să revină la castel, unde totul era aranjat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de la St. Luke - femeia asta... —Doctorița Beech? — Da. Îți place mult de ea, nu? —E minunată. N-aș putea să-mi doresc o doctoriță mai bună. Deci crezi că-i total În regulă? Adică nu e lesbiană? Nu, râse Ruby, coruptă. —Beech coruptă? Asta-i bună. Ce Încerci să zici acolo? A, nimic. —Ruby, vorbești cu mine. Ce se Întâmplă? —E o poveste lungă. Își mângâie burta. —Sigmund și cu mine nu ne grăbim nicăieri. —Sigmund - asta-i o glumă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Luke - femeia asta... —Doctorița Beech? — Da. Îți place mult de ea, nu? —E minunată. N-aș putea să-mi doresc o doctoriță mai bună. Deci crezi că-i total În regulă? Adică nu e lesbiană? Nu, râse Ruby, coruptă. —Beech coruptă? Asta-i bună. Ce Încerci să zici acolo? A, nimic. —Ruby, vorbești cu mine. Ce se Întâmplă? —E o poveste lungă. Își mângâie burta. —Sigmund și cu mine nu ne grăbim nicăieri. —Sigmund - asta-i o glumă de la terapie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de paiete care atârna strâmb, smulsă de dorința mea în după-amiaza aceea de vară atât de departe acum. Era acolo, lucea sub privirile mele. Își înălță brațul: — Ajutor..., bolborosi. Ajutor..., imitându-se pe ea însăși și râse. Ca o fetiță coruptă și disperată. Apoi vocea i se întoarse în prezent: — Omoară-mă, te rog, omoară-mă. Am privit în jos spre smocul acela rar de păr. Am prins capetele halatului și am acoperit-o. — Ți-e frig. M-am dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
jet intermitent, care se opri de Îndată ce apa Încetă să curgă. Simți cum urca furia În el gândindu-se ce eforturi enorme investise timp de treizeci de ani ca să sature toate poftele și să Împlinească toate capriciile acestei reptile răsfățate, egoiste, corupte, nesățioase, ce te transformă Într-un vehicul al cărui rost este numai și numai să te facă să călătorești din femeie În femeie, pentru ca la urmă să te răsplătească cu ingratitudine. Ca și cum s-ar fi adresat unui copil neascultător, Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
conversație, ca să-i distragă atenția, un mic schimb de păreri despre subiecte care Îi erau aproape de suflet, situația din Teritorii, prezentarea sa la televiziunea italiană pe care Uri o urmărise la Roma, semnificația tratativelor americane. Fima refuză să se lase corupt. Se mulțumi doar să-și păstreze zâmbetul confuz. Se gândi o clipă la Baruch, Întins acum Într-un compartiment frigorific din subsolul spitalului Hadassa, un fel de stup cu sertare Înghețate, populate, parțial sau În totalitate, de morții recenți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și Julieta. Motivul pentru care scapă Polonius e clar, după atîta holocaust ar fi fost revoltător să moară iar. Laertes nu există. Există Însă doi ucigași scăpătați (sosiile toxicomane ale lui Rosencrantz și Guildenstern), pe care-i Împușcă doi polițiști corupți noaptea tîrziu pe autostradă. O așchie dintr-un craniu Îi intră-n ochi lui Jack, care se duce la spital. I se pune un bandaj pe organul vederii. Pe Ophelia o calcă mașina. Pe regizor Îl cheamă Stacy Stile. Horatio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
garaje, Începînd verificarea cu cele din dosul caselor părăsite, În timp ce poliția a acționat sistematic, stradă cu stradă. Sau poate că negroteii le-au spus altor deținuți, care au fost eliberați și apoi abordați de asasini. Sau - foarte improbabil - un polițist corupt le-a spus asasinilor cum merge căutarea pe zone. Imposibil să verifici totul: Închisoarea Palatului de Justiție și-a distrus dosarele din perioada 1935-1955, ca să-și facă mai mult spațiu de depozitare. Sau poate că negroteii chiar erau vinovați. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
depisteze dușmanii de clasă, pentru că, nu-i așa, mama? lupta de clasă se ascute tot mai mult și dușmanul nu așteaptă decât o slăbiciune a noastră să scoată capul și să lovească. Cum să-i spună să nu se lase corupt? Ca și cum asta ar fi fost cel mai important, ca și cum n-ar fi știut și ea foarte bine ce e acela dușman și ce e lupta de clasă, că doar era cât pe ce s-o pățească pe vremea războiului, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din activitate în 1990. Derick Heathcoat Amory (1899-1981), ulterior vicontele Amory, parlamentar conervator pentru Tiverton și ministru de finanțe între 1958-1960. În zorii zilei de 14 iulie, Radio Bagdad a anunțat că Irakul a fost „eliberat de sub dominația unei grupări corupte instalate de imperialism“. Regele Faisal, prințul moștenitor Abdul Llah și generalul Nuri es-Said fuseseră toți asasinați în cadrul loviturii militare, în urma căreia s-a proclamat un regim republican. La cererea regelui Hussein, au foat atunci trimise în Iordania trupe de parașutiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un semn de exclamare amuzat, s-a adâncit și s-a transformat Într-o ușă cu zăbrele fără ca eu să observ. Minunatul și glumețul meu Richard, care mă privea cândva așa cum Dennis Quaid o privea pe Ellen Barkin În Polițiști corupți, iar acum, după 13 ani de parteneriat caracterizat de egalitate și sprijin reciproc, mă privește așa cum un câine beagle din care iese fum se uită la doctorul care face experimente pe el: conștient că astfel de experimente sunt necesare În numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o necesitate esențială a omului este virtutea; căci fără demnitate morală omul nu are nici o valoare în propriii săi ochi; și cine este fără valoare în propriii săi ochi nu este fericit. Iar Apostolii s-au arătat înaintea ochilor celor corupți, înfățișîndu-le toate acele virtuți pe care ei înșiși le-au văzut la Învățătorul lor divin pe care l-au urmat. Unde putea conduce acest lucru? Nevoia naturală de virtute era oprimată, sufocată în om de idolatrie, de nevoia falsă de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ele nici gîndurile, nici sentimentele; și cărora totuși le este condamnat cu cruzime și încăpățînare tineretul care, dintr-un simț firesc, le repudiază și care, adesea, din nevoia de a le preschimba într-unele mai bune, cade sedus de cărți corupte sau capătă o aversiune hotărîtă față de studii sau o ură ascunsă și profundă cauzată de constrîngerea brutală din școli, ură care ține toată viața împotriva învățătorilor, împotriva tuturor superiorilor, împotriva cărților și împotriva adevărurilor în sine conținute de cărți; da
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
înaintea divinului judecător 174. 81. Încercările din partea puterii laice să cîștige controlul asupra alegerilor episcopale au fost mult înlesnite de separările dintre oameni și Cler care au rezultat din cauzele deja examinate. Cum prăpastia se adîncea, oamenii au devenit mai corupți, alegerea unor păstori merituoși nu mai era o preocupare majoră pe de o parte, pe de altă parte, lăcomia era un motiv din ce în ce mai important pentru candidații care concurau pentru averea, onorurile și demnitățile ce erau de acum parte a episcopatului
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ca, de atunci înainte, Biserica lui Dumnezeu să nu mai aibă dreptul să hirotonească nici măcar cei mai mărunți preoți decît prin grația și concesiunea suverane!191 86. Mai mult, avocații, care pe la Curți sînt asemenea sofiștilor demagogi într-o populație coruptă, au găsit acest argument unic: "Principalul atrage spre sine accesoriul; iar feudele printre bunurile Bisericii sînt prin-cipalul; așadar, toate bunurile Bisericii trebuie să fie incluse în aceeași condiție a feudelor și să se supună aceleiași legislații"192. Prin această argumentație
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
multe demersuri ca să-l recîștige pe fiul cel rătăcit; Henric i-a răspuns în derîdere și l-a insultat, îndîrjindu-se împotriva lui; mai precis, a încercat să provoace o schismă între Biserica din Lombardia și cea din Germania, cu ajutorul Episcopilor corupți care de bunăvoie i-au slujit acestui scop. Scrisorile imperiale, aduse de ambasadorii prezenți la sinod, au fost apoi citite spre criticarea Papei; ambasadorii înșiși i s-au adresat lui Grigore în plin conciliu în următorii termeni: "Domnul nostru, regele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care ar fi exterminat ele Biserica, dacă ar mai fi fost multă vreme cruțate 218. Intimidați, însă, de integritatea și sfințenia acestui om ridicat de Dumnezeu în Scaunul apostolic pentru a elibera poporul lui Israel asemenea lui Samson, toți clericii corupți și cîți mai fuseseră cumpărați pe bani grei de Henric în cadrul episcopatelor, cu putere în seniorii și influenți în guvernarea statului, s-au ridicat de comun acord, s-au adunat într-o ligă extraordinară a urii împotriva virtuții, cea mai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
iminentei ruinări a Bisericii și, pentru că nu existau alte mijloace, iar împăratul se lăsa sedus de perfidele sugestii și zavistii din partea prelaților care îi țineau companie, situația s-a înrăutățit, și a trebuit să fie excomunicat. Dar nu numai Clerul corupt l-a atras pe Henric în prăpastia atîtor rele220, ci el voia să le mențină încă și a împiedicat încetarea luptei. Era și firesc ca lupta să nu poată înceta fără ca dușmanul să fie înfrînt, iar unicul dușman era corupția
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
încă o dată, cum fascinația Clerului produsă de bunurile trecătoare a împiedicat pentru a treia oară, cel puțin, pacea între preoțime și imperiu; iar imperiul s-a rupt de ascultarea față de Biserică pentru a da ascultare și a deveni servul Clerului corupt, înșelat și orbit de fumul vanei adulări, cu care acest tip de Cler, care nu mai putea să-și vîndă nici demnitatea, nici libertatea, știa să-și cîștige semenii prin flatare. Imperiul a fost, așadar, un simplu pretext și accesoriu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fumul vanei adulări, cu care acest tip de Cler, care nu mai putea să-și vîndă nici demnitatea, nici libertatea, știa să-și cîștige semenii prin flatare. Imperiul a fost, așadar, un simplu pretext și accesoriu în marea luptă; Clerul corupt a reușit în viclenia sa să atragă imperiul în propria sa cauză, să se lupte pentru sine în numele dreptului imperiului și cu ajutorul acestuia. Dar să-l ascultăm pe Pascal. El i-a scris împăratului în această manieră: "Este consfințit de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Suveranii se reduceau, astfel, la stadiul de mercenari în serviciul păturii ecleziastice care se ascundea, ca întotdeauna în spatele altora. 102. Ce trebuia să se întîmple mai departe? Să se lase Capul Bisericii înspăimîntat de forța brută de care dispunea Clerul corupt? Trebuia ca urmașii Sfîntului Petru să-și piardă curajul din cauza dificultăților cu care se confruntau sau să nu se mai îngrijească de însănătoșirea muribundei Biserici care le fusese încredințată? Ar fi putut suveranii Pontifi să dea dovadă de o asemenea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
le vînduse beneficiile ecleziastice. Ce inimă trebuia să aibă un Papă care avea de guvernat o Biserică al cărei Cler era astfel și cît de trebuincioasă era reforma! Dat fiind că puterea veacului se înveșmîntase în aceste vicii iar clerul corupt se folosea de ele. 219 Nu numai prin violența cea brută, ci prin arta calomniei, a sofismului, a oricărui tip de minciună fină s-a acționat împotriva lui Grigore al VII-lea de către Clericii pe care acesta voia să-i
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]