3,263 matches
-
loc un proces În fața poporului. Se iscă iar comentarii. Da’ să-l spînzure, dom’neee. Să-l jupoaie de viu. Să facă un proces public. În Dumnezeu’ mă-sii de nemernic. — Să-l țină-ntr-un beci fără lumină pînă crapă, scîrba dracului. — Și pe Ceaușeasca, savanta analfabetă. Ptiu! — Nu e chiar așa ușor. Să-i vedem Întîi prinși. Să-i vedem cum se căiesc. Dați-mi voie, vă rog, dați-mi voie să ies, se aude de undeva dintr-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
această călătorie cu trenul va dura trei zile. Ce nu ne-a spus e ce are de gînd să facă cu undițele alea. În tren. — Să trăiți, am conchis noi Într-un zbieret ieșind la unison din piepturile gata să crape de entuziasm. — Pe mă-ta, s-a mai auzit apoi de undeva din spate, deși cu o discreție ușor de Înțeles. Așa că, odată instalați În cele două vagoane de pasageri, soldații și-au improvizat dormitorul. O parte din spătarele banchetelor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mi-a aruncat În grămada de pe pat și o cremă de hemoroizi. Ba nu, cred că doi isteți. Soare ia unul din tuburile de Hemerzom și-l cercetează cu o figură absentă, apoi Își ridică privirea spre mine, zîmbind. Nu crăp, zic ca un erou, nu vreau să ratez permisia. Trebuie neapărat să-mi văd glia strămoșească, mai zic și rîd, mai mult singur. — Du-te măcar să-ți pună un bandaj. Scot din valiză o fașă și i-o flutur prin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bandaj. Scot din valiză o fașă și i-o flutur prin dreptul feței, să nu cumva să o rateze. — Cum vrei, zice el și, deși pe buze i se Întinde un zîmbet, ochii au aceeași privire distantă, dusă. Nu, nu crăp. Sigur. Jur. Cum aș putea? MÎine la ora asta sînt acasă. Chiar și așa, un pic crocant. Și probabil că urmează niște ture de telefoane și aranjamente cu Andi pentru o bere sau două, poate o petrecere prin cartier. Îți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și pe mama ta să bea prea mult. Atunci de ce te ții după mine când mă duc la ea? Ca să vezi cum ne degradăm amândoi, îți place spectacolul ăsta, așa-i? Ea n-ar trebui să bea atâta. — Sper să crape de atâta băutură, năpârca! Oh, numai de s-ar îndura odată să crape! — De câte ori te duci la ea, te umpli de nervi. Absolut de fiecare dată. — Tu mă umpli de nervi. Te detestă. — Foarte bine, știu. Și pari încântată. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mine când mă duc la ea? Ca să vezi cum ne degradăm amândoi, îți place spectacolul ăsta, așa-i? Ea n-ar trebui să bea atâta. — Sper să crape de atâta băutură, năpârca! Oh, numai de s-ar îndura odată să crape! — De câte ori te duci la ea, te umpli de nervi. Absolut de fiecare dată. — Tu mă umpli de nervi. Te detestă. — Foarte bine, știu. Și pari încântată. — Nu. — Ești geloasă pe ea. — Nu. — Îți spui că ești mai bună ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
argint, farduri, o oglinjoară de mână, care zăceau neatinse din seara când, cu o sută de ani în urmă, el și Stella se duseseră în vizită la Alex. Izbind cu gheata în picioarele delicate ale măsuței de toaletă, reușise să crape unul. Brusc, i se păruse straniu și chiar amuzant faptul că Stella se strecurase în casă, pe furiș, răsucind cu teamă cheia în broască, și își vârâse în buzunar micile netsuke. Sau poate că trimisese pe altcineva să le ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Gabriel. După acest mare vid, vorbirea umană pare atât de meschină, negrăit de stupidă. Mai cu seamă când unii vorbesc cu glasuri exaltate, stridente. Astăzi, însă, propriile-i gânduri mărunte îi vâjâiau în urechi. Se gândea la un urcior crăpat pe care-l văzuse într-o prăvălie de vechituri din Biggins. Îi spusese lui Adam, care o însoțea: „Ce urcior frumos, păcat că-i crăpat!“. Adam luase, pe dată, partea urciorului: „Are nevoie de cineva care să-l iubească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Astăzi, însă, propriile-i gânduri mărunte îi vâjâiau în urechi. Se gândea la un urcior crăpat pe care-l văzuse într-o prăvălie de vechituri din Biggins. Îi spusese lui Adam, care o însoțea: „Ce urcior frumos, păcat că-i crăpat!“. Adam luase, pe dată, partea urciorului: „Are nevoie de cineva care să-l iubească și să-l îngrijească, noi o să-l iubim și o să-i purtăm de grijă, o să-l luăm acasă, o să-l spălăm, o să-l uscăm și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimic. Ziceai că-i mai bine să-l vedem întâi pe John Robert și pe urmă pe ea. — Credeam că John Robert o să se arate imediat. Și eu credeam la fel. Mă gândesc la vitraliul acela pe care l-a crăpat o piatră. N-ar trebui să-l reparăm? L-a crăpat o cană de bere, nu o piatră, am auzit-o când a căzut. Dar fereastra n-are nimic. Da, totuși geamul e plesnit, ar trebui să spunem cuiva. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert și pe urmă pe ea. — Credeam că John Robert o să se arate imediat. Și eu credeam la fel. Mă gândesc la vitraliul acela pe care l-a crăpat o piatră. N-ar trebui să-l reparăm? L-a crăpat o cană de bere, nu o piatră, am auzit-o când a căzut. Dar fereastra n-are nimic. Da, totuși geamul e plesnit, ar trebui să spunem cuiva. Crezi că John Robert stă și meditează la povestea asta? Nu, meditează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tu te strecori repede pe scară. Împinse ușa glisantă și plecă. Tom aranjă instinctiv rochiile, ascunzându-se după ele și lipindu-se de peretele din spate al dulapului adânc. Picioarele lui, ieșind pe sub poalele rochiilor, păreau uriașe. Întinse mâna și crăpă ușor ușa glisantă. Se simțea speriat și rușinat. Aparatul de radio se auzea din nou, foarte tare. Auzi ușa de jos deschizându-se, apoi pașii lui George pe scări și o auzi pe Diane spunându-i ceva. George intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și se reașeză pe canapea, iar Diane se lăsă pe podea, la picioarele lui, îmbrățișându-i genunchii cum făcea adeseori. — Mă iubești, fetițo? Știi că te iubesc. — Omul care plânge când taie o ceapă și rămâne rece când taică-su crapă, înseamnă că în a lui minte preferă o ceapă unui părinte? — Azi ești într-o dispoziție trăsnită. Te gândești la tatăl tău? Ai o înfățișare ciudată. — Ciudată, da. Simt că într-o singură clipă am fost sfărâmat și reconstituit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dădeau lacrimile de durere... Și gândurile îi zburau de multe ori la camarazii săi de pe front: „Acum îi al naibii de greu să te furișezi printre liniile inamice, dar și mai greu să stai nemișcat în vreo zi cu ger de să crape pietrele... Ce-o fi făcând oare Trestie, sublocotenentul Cicoare, căpitanul Făgurel și ceilalți? Or fi întregi și sănătoși? Dee Domnul! Eu am ajuns unde am ajuns și nu mai pot face nimic decât să mă târâi de ici-colo cu mare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
am întors acasă întreg - cum s-ar spune. Numai cu degetele de la un picior degerate - a intrat în vorbă bătrânul. Ofițerul a privit curios la om. Fără nici un îndemn însă, bătrânelul a prins a povesti: Era iarnă. Și ce iarnă! Crăpau ouăle corbului de ger. Pe front era liniște. Chiar prea multă tăcere. Ce se gândesc cei de la comandament? Ia să trimitem noi vreo cinci flăcăi din grupul de cercetare în satul dintre linii - că între noi și nemți se afla
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă gândesc, nu toți au ieșit în calea glonțului, așa cum am făcut-o eu... Unii nici n-au ieșit măcar din casă. Au stat la căldurică. Au stat ei nopți și zile întregi în omăt până la brâu sau ger de crăpau pietrele? N-au stat. Năsălia mamei lor de nenorociți! Doamne, câtă dreptate avea Trestie! Cine-i Trestie aista? Apoi un om ca aista nu găsești de ai umbla cu opinci de fier. Strașnic om! Mi-a fost și mi-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nici vorbă. Nu vreau să ajung să slugăresc la colectivă pe un blid de linte, cum se spune. Atunci mă pot baza pe dumneata, fiindcă alții, după cum ți-am spus, vin și pleacă. Te trezești fără oameni tocmai când îți crapă măseaua în gură. Toaibă a luat banii, i-a pus în chimir și a pornit spre casă, nu înainte de a trece pe la o brutărie aflată în drumul lui, de unde a cumpărat pâine, și pe la o dugheană de peste uliță, de unde a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a mai simțit chemarea ceea câinească a crâșmei de peste drum. A stat totuși puțin în cumpănă - să intre, să nu intre - dar până la urmă a renunțat, dând din mână a lehamite. „Mai ducă se dracului! Ia să văd, am să crăp dacă nu intru în crâșmă? Drumul până acasă l-a făcut fără să fie asaltat de gândul dacă mai găsește ceva rachiu pe vreun fund de sticlă... „Mâine m-oi duce pe la Prispă doar așa, să mai schimbăm o vorbă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ei, și-i vindeca. 41. Din mulți ieșeau și draci, care strigau și ziceau: "Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu." Dar El îi mustra, și nu-i lăsa să vorbească, pentru că știau că El este Hristosul." 42. Cînd s-a crăpat de ziuă, Isus a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părțile, și au ajuns pînă la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei. 43. Dar El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
cățelul lăsat de vecini acum o săptămână, iată cum se naște ideea de răcitură la români. Din păcate animalu’ s-a dedat la porția noastră de zahăr pe un an de zile. Nu-i nimic, sănătos să fie, jigodia dracului, crăpa-i ar mațele să-i crape, sărmanul. Ai un suflet bun. Da, dar de unde știi ? Se vede prin coaste. La tine până și sufletul este transparent. Păcat că nu te bagi în politică. Transparent ești, echidistant ești, omenos până și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
săptămână, iată cum se naște ideea de răcitură la români. Din păcate animalu’ s-a dedat la porția noastră de zahăr pe un an de zile. Nu-i nimic, sănătos să fie, jigodia dracului, crăpa-i ar mațele să-i crape, sărmanul. Ai un suflet bun. Da, dar de unde știi ? Se vede prin coaste. La tine până și sufletul este transparent. Păcat că nu te bagi în politică. Transparent ești, echidistant ești, omenos până și cu câinii... Ia cuțu zăhărelu de la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
bâjbâind, speriindu-se unii de alții. Întâmplările astea nu erau chiar simple întîmplări. Ele au început să se îndesească. Din ce în ce mai multe becuri se spărgeau. Și culmea era că nimeni nu pricepea cum anume, din ce cauză. Pur și simplu becurile crăpau brusc. Parcă arunca cineva cu piatra în ele. Treptat, a pornit să se răspândească în oraș un fel de teamă bizară. Ziarele au scris la început ceva despre asta, apoi, deodată, au tăcut. Unii erau de părere că totul era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în linie dreaptă. Valea în care coboram acum era destul de adâncă. Și parcă nu se mai sfârșea iarba arsă. Ne-a însoțit până într-o albie săpată de torente, unde nu curgea nici un fir de apă. Pământul, argilos și uscat, crăpase acolo în toate direcțiile. De cealaltă parte a văii, începea un povârniș unde locul mărăcinilor era luat de ferigi înalte prin care, speriate, fugeau la apropierea noastră șopârle mici și verzui. Alunecam mereu și o vreme am crezut că din pricina
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]