3,021 matches
-
Aveau să-i satisfacă dorința, uite că tocmai venea Juan Lucas. care desigur știe foarte multe lucruri despre negri... Nu lua În seamă ce-ți spune, darling, unchiul Juan Lucas e pus mereu pe glume: o doamnă Îl mîngîia pe creștet pe un copil negru, ce drăguț, ce drăgălaș, Îi spunea și știi ce i-a răspuns copilul? CÎnd sîntem mici ne spuneți că sîntem drăgălași, dar cînd ne facem mari ne spuneți pleacă de-aici, negru scîrbos... Nu lua În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Pipo și Rafaelito și-l năpădiră cu o sumedenie de recomandări pe bietul Julius. Roșcova se apropie tocmai atunci pentru a-i lua pe copii cu autobuzul; Gumersindo Quiñones Îi aștepta așezat la volan, ca să-i mîngîie duios pe creștet cînd treceau prin dreptul lui. Julius simți mîna uriașă și ochii i se umplură de lacrimi: pesemne că așa se simțeau sfinții, Într-o bună zi el va pune mîna pe creștet tuturor copiilor de negri din Africa și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așezat la volan, ca să-i mîngîie duios pe creștet cînd treceau prin dreptul lui. Julius simți mîna uriașă și ochii i se umplură de lacrimi: pesemne că așa se simțeau sfinții, Într-o bună zi el va pune mîna pe creștet tuturor copiilor de negri din Africa și de indigeni din Perú, ce minunat era să le pui mîna pe creștet săracilor și să-i faci fericiți. Dar mai era cineva care avea nevoie să i se pună mîna pe creștet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
i se umplură de lacrimi: pesemne că așa se simțeau sfinții, Într-o bună zi el va pune mîna pe creștet tuturor copiilor de negri din Africa și de indigeni din Perú, ce minunat era să le pui mîna pe creștet săracilor și să-i faci fericiți. Dar mai era cineva care avea nevoie să i se pună mîna pe creștet: tocmai aflase că povestea cu colegiul nu se Încheiase și era furios. Asta Însemna că acum trebuia să le salute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
creștet tuturor copiilor de negri din Africa și de indigeni din Perú, ce minunat era să le pui mîna pe creștet săracilor și să-i faci fericiți. Dar mai era cineva care avea nevoie să i se pună mîna pe creștet: tocmai aflase că povestea cu colegiul nu se Încheiase și era furios. Asta Însemna că acum trebuia să le salute pe călugărițe și să le mulțumească pentru tot ce făceau pentru copiii lor... Și pe urmă să aștepte pînă aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca niște Îngeri și pipăindu-și mereu burțile goale, doar-doar s-o petrece vreo transformare, căci sfînta anafură trebuia să fi ajuns În stomac. Fotografii Îi orbeau necontenit cu flash-urile și călugărițele treceau mereu prin spatele lor mîngîindu-i pe creștet cu dragoste, bieții de ei se pregăteau sufletește să se ia de mînă și să urce la cer Împreună. Apariția lui Morales cu un ibric uriaș din care Începu să le toarne cacao fierbinte Îi făcu să se Întoarcă puțintel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lor, căci nu voiau să se despartă În ruptul capului și erau hotărîți să nu le dea drumul niciodată. Dar atunci se apropiau Mary Trinity și Mary Charity, mirosind a curățenie și de o bunătate Îngerească și Îi mîngîiau pe creștet și le Înțelegeau toate necazurile. Le spuneau că școala era frumoasă și nouă și că o să se simtă foarte bine aici: și pe urmă Îi asigurau că mama o să se Întoarcă mai tîrziu să-i ia acasă. Unii urlau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nici ce Înfățișare să adopte cînd se anunță că Julius ieșise primul din clasă și de aceea Îl chemau mereu În față ca să-i prindă În piept Încă o medalie. I-au umplut uniforma de medalii. Măicuțele Îl mîngîiau pe creștetul capului de fiecare dată cînd venea pentru a primi o nouă medalie. Susan se gîndi că femeia care se uită la ea cu ură ar fi putut fi mama lui Lange și-și dori s-o fi avut alături pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care Încă era o femeie bine; dar ce naiba o fi vorbind cu șobolanul ăla? — E Julius, cel mai mic dintre copiii mei. Ce faci, nobile cavaler?... Nobilul cavaler, furios, observă că mîna Șobolanului se apropie pentru a se așeza pe creștetul său ud și i-o luă Înainte vîrÎndu-și un deget În ureche, sărind În același timp Într-un picior și scuturînd din cap pentru a scoate apa care-i pătrunsese pînă la creier de atîtea scufundări În bazin: Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Într-un picior și scuturînd din cap pentru a scoate apa care-i pătrunsese pînă la creier de atîtea scufundări În bazin: Îi stropi bluzonul Șobolanului, care În clipa aceea Își retrăgea mîna fără a reuși să-l atingă pe creștet. Platoul cu sendvișuri cu salam era chiar În fața lui și Julius era gata să se repeadă asupra lor, cînd Susan se Întoarse cu un zîmbet spre cei trei chelneri care-i așteptau ordinele și-i ceru celui mai drăguț două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîngîieri. Bietul de el rărmăsese Încremenit În mijlocul autobuzului și Încerca să facă pe toată lumea să creadă că Încă nu-și dăduse seama de nimic; se Întorsese cu spatele la Păsărică și se prefăcea că nu simte mîna ei care-l mîngîia pe creștetul capului, era o minciună, fiindcă se vedea cît colo că e nervos și lumea Începu din nou să rîdă ca de polițist și el nu știa ce atitudine să ia, fiindcă acum Păsărica Își vîra capul Între stomacul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
micșorase capul printr-un procedeu pe care numai el Îl cunoștea. Și el se prăpădea de rîs cînd ea Întindea brațul cu capul micșorat atîrnînd de cîteva fire de păr și se uita la el și apoi Îl așeza pe creștetul băieților lui Altamira. Dar pe ei nu i-a amuzat de loc scamatoria asta; au Înțeles bieții de ei că În seara aceea o să rămînă cu buzele umflate, tocmai acum, cînd fratele lor mai mare plecase și-o lăsase singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era cam scund. Maica stareță continua să vorbească, le dădea ultimele instrucțiuni despre felul cum trebuiau să se poarte cu colegul care sosea cu Întârziere și era dezavantajat, foarte bine, acum făcuseră cunoștință cu el. Vru să-l mîngîie pe creștet cu afecțiune, dar Fernandito se feri la timp, se pare că era foarte mîndru de freza lui. Maica stareță le spuse În sfîrșit numele lui complet, Îl chema Fernandito Ranchal y Ladrón de Guevara. Del Catillo pufni În rîs auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o palmă cum dau de obicei maicile copiilor răi, cu palma deschisă, dar Cano ar fi preferat să-i dea cu un par În cap decît să simtă această lovitură piezișă și ușoară În care mîna Roșcovei Îi alunecase pe creștet și Îndată după aceea măicuța strîmbă din nas descoperind grăsime pe mînă, grăsime de la Cano, din părul lui unsuros și cu toții văzură apoi cum o grămadă de fire de mătreață căzuseră pe pupitru. Cano vru s-o acopere cu mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vitrina cofetăriei. Ne-am îndreptat către ușa ei cu clopoțel. În vitrină erau bom boane de ciocolată înfășurate în poleieli colo rate. Mama a intrat „doar pentru o clipă“, lăsân du-mă s-o aștept afară. Norii se sfâșiau de creștetul încoifat al statuii. Tramvaiul nostru trecuse și piața era goală, doar șina sclipea de-a lungul ei. Între fața dele străine liniștea se lăsase desăvârșită. Și mama nu mai ieșea din cofetărie. Mă pierdusem de ea, aveam să rămân mereu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a făcut dra goste doar cu femeia cu pubis de aur ce lăsa-n nisip, de câte ori pleca, o adâncitură în for mă de violoncel. În ultima zi a sejurului meu din vara aceasta, după ce dimi neața sprijinise iar cerul cu creștetul ei de cariatidă, vorbind la mobilul al cărui ecran învăpăiat îi fulgera pe obraz, femeia profilată pe vânt și pe scoici n-a mai venit după-amiaza la plajă, și-atunci am știut că discul ei se scufundase în mare. Ajungea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
întâmple cu el. Dacă o să mai poată munci din nou, dacă mintea lui, personalitatea lui... Să nu-mi porți pică pentru că am nevoie de puțină credință ca să trec peste asta. Cu silueta proiectată pe fundalul ferestrei, își prinse mâinile în creștetul capului. —Să-ți port pică? Doamne, nu! Se întoarse în pat. Niciodată. O mângâie pe cap, spăsit. Bineînțeles că există forțe mai mari decât noi. Le simți în mâna lui mângâietoare - forțe atât de mari încât căile noastre nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
muștarul. O bagi în sperieți foarte ușor. Clătină din cap. Ceva lung și tăcut îl străbătu. —Seamănă. Seamănă mult. Dar sunt la ani-lumină una de alta. Weber își făcu de lucru cu ochelarii lui antici cu rame metalice. Își mângâie creștetul capului cu început de chelie. Mark își pipăi inconștient căciula. —Ea e singura? întrebă Weber. Mark se holba la el, fără să răspundă. Vreau să spun, mai e cineva care să nu fie ceea ce pare? —Doamne, doar ești doctor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
despre care învățase de la Daniel, iar ea i le arătase lui Robert. Meridiane. Chestii tari, dacă le găseai. Petreceau ore întregi în aer liber, la Cottonmill Lake, sub copacii scheletici, căutându-le - presiune asupra arcadelor, o cărare care urca până în creștetul capului și care, dacă era apăsată cu putere, îți putea ascuți la maximum simțurile. Când nimerea liniile lui Robert, el se lăsa pe spate, striga „Wasabi!“ și-și lua pulsul. Nopțile se făcură prea reci ca să stea afară. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi întâmplat o catastrofă. — Nu-mi aduce aminte de căcaturi pe care n-ai cum să le știi. Nu știa cât de mult să întindă coarda. — Ții minte când a fugit sora ta de acasă? Își împreună mâinile peste creștetul capului, ca să-l împiedice să-i cadă. O luă iar din loc, cercetând șanțul din pământ pe care îl urmau picioarele sale. —A fost mană cerească, tot timpul ăla cât am fost mici. M-a ferit de multe rele. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de apă în plus. Există și o a treia fază. Un parc acvatic. Tobogane. Fântâni hidraulice și sculpturi, toate cu teme inspirate de natură. Un bazin uriaș cu valuri. —Un parc acvatic? El se scarpină în cap, de la frunte până-n creștet. Se trage de ureche, cu gura strâmbă. Chicotește. — Un parc acvatic în Marele Deșert American. —Trebuie să anunți Adăpostul. Trebuie să oprească chestia asta. El nu răspunde, ci se sprijină pe un călcâi, în poziția Virasan, și se holbează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
crengile uscate. Plăcerile-ți dictează trupul și îți mănâncă în neștire toții fagurii ce umplu stupul, călcând ce ai mai scump în fire. Căci nu trăiești mereu să cazi făină-n sacul fără fund; ce verticali sunt acești brazi pe creștet cu un cer rotund! Adică nu ești ca să-ndopi în tine tot ce se confruntă; melodioși sunt acești plopi când bat din palme ca la nuntă! De-acum aud concertu-n lunci, și-așa mă ndepărtez de moarte; doar casele fără de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Te rog eu. L-am rostogolit pe burtică și-acum îl frec cu ulei de măsline extravirgin. Asta nu-i mai place. Își bălăngăne capul dintr-o parte în alta și scâncește. Are căpățâna mare cu un moț fix în creștet, marca genetică a lu’ ta-su. — Drept să-ți spun, nu cred că o să mai scriu nimic. Nu mai am chef. Sunt obosită. Mi-au pierit din cap toate ideile. Tot ce vreau acum... Plânge copilul. Îl întorc pe o
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
elegant, cu guler de catifea, o eșarfă albă și fină de mătase și o gambetă pe care și-o scoase cu grijă și o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute lîngă mortul de pe brancardă, Își ridicase mîna albă și păroasă și, văzîndu-i gestul, polițiștii luară poziția de drepți, Își scoaseră caschetele cu un gest milităros și rămaseră nemișcați o clipă, cu caschetele În dreptul inimii, În timp ce preotul rosti deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dimineții. Vouă, așadar, dragi prieteni, tovarăși nedespărțiți, Moartea cea mîndră, Singurătatea cea aspră și Somnul, vouă, alături de care voi trăi veșnic, din iubirea și tăria sufletului meu, vă Înalț acest omagiu: Ție, mîndră Moarte, care poposești cu atîta măreție pe creștetul celor umili -mai Întîi ție! MÎndră Moarte, mîndră Moarte, te-am Întîlnit În Întuneric și atît de adesea, și totdeauna În preajma celor fără nume! S-a Întîmplat oare vreodată ca mîna ta să atingă ceva cu un gest lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]