3,573 matches
-
mie - nerealistă În epoca aceasta În care, oricât mi-ar displăcea lucrul acesta, numai creduli nu putem fi. Totuși, aș marca o diferență față de Toma Pavel și de ceilalți autori pe care Îi evoci, diferență care clarifică, Într-un fel, crezul lui „ca și cum” În cunoaștere: soluția lor lasă subiectul În invizibilitate. Adică, gândind lumea „ca și cum”, ei nu utilizează o logică inclusivă. Or, din punctul meu de vedere, eu nu pot rosti și gândi „ca și cum” decât dacă mă gândesc pe mine ca
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la reeducarea Înăuntrul Închisorii, vorbind despre faza ei brutală de la Pitești și apoi despre faza nebrutală, de la Aiud, În perioada 1962-1964: este vorba, În al doilea caz, despre acele ședințe de autocritică În care erau siliți să se dezică de crezurile lor deținuți politici care avuseseră funcții Înalte În regimurile de dinaintea instaurării comunismului, mai ales dacă fuseseră legionari; aceste ședințe de autocritică erau cunoscute sub numele de „cluburi de reeducare”. Acestea sunt două faze de reeducare În interiorul Închisorii. După care, din
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
teritoriile memoriei colective Înseamnă, după cum atrăgea atenția Robert Gildea, În cartea lui The Past in French History 1, să te situezi În perimetrul culturii politice. Ceea ce definește cultura politică, spune autorul, nu e vreun factor sociologic - precum rasa, clasa sau crezul -, ci memoria colectivă, adică construcția colectivă a trecutului de către o comunitate dată. Or, când spui „construcție colectivă a trecutului” Înțelegi, de fapt, asamblarea viziunii despre trecut. Trecutul Însuși rămâne unul și același, Închis În sicriul lui și ascuns privirilor de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
criticei (în „Contemporanul”, 1887, apare cu titlul Critica criticei). El respinge de la bun început critica literară curentă, căreia îi reproșează superficialitatea, caracterul parazitar, tendința spre apologie sau denigrare, spiritul de gașcă literară sau politică, exclusivismul și, mai ales, absența unui crez literar și artistic. Orientării reprezentate de Maiorescu, numită aici „critica judecătorească”, i se recunosc mari merite istorice, în promovarea valorilor și în respingerea nulităților din literatură, dar faza acestei critici este considerată încheiată, depășită definitiv de noile cerințe ale evoluției
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
E. Lovinescu, Corneliu Moldovanu, Vasile Savel, versuri de Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Zaharia Bârsan, Victor Eftimiu, Mihai Codreanu, Mihail Săulescu, Ion Sân-Giorgiu, Corneliu Moldovanu, proză de Emil Gârleanu, Ion Agârbiceanu, Ion Dragoslav. După șaisprezece ani, seria a doua afirmă același crez estetic: „Adevăr. Clasicism. Tradiționalism”. Cele trei articole-program, Un cuvânt, scris probabil de M. Dragomirescu, Tradiționalism - modernism de George Dumitrescu și Conspirația clicilor literare de Raul Teodorescu, preconizau o revistă opusă modernismului: „Suntem năvăliți de această boală sub diferite forme, din
FALANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
socialist Paul Scorțeanu, iar printre colaboratori se numără Sofia Nădejde și C. Mille. Programul publicat în primul număr anunță articole de morală și educație, de știință și literatură, de politică externă, varietăți, gospodărie etc. și formulează câteva generalități legate de crezurile feministe. F.r. a găzduit literatură originală și traduceri, potrivit gustului și simpatiilor directoarei. S-au tipărit scrieri de V. Alecsandri, Iosif Vulcan, Delavrancea, Ronetti-Roman, G. Crețeanu, Al. Macedonski, D. Dăscălescu, G. I. Ionnescu-Gion, I. N. Polychroniade, I. I. Roșca, D.
FEMEIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286979_a_288308]
-
Conceptul de „europenism”, așa cum îl schițează în articolele din „Cuvântul liber” sau în conferințe, presupune o integrare în planuri variate - politic, economic și, mai ales, cultural. Totodată, luările sale de poziție, criticate de „Gândirea” sau de „Hiena”, susțin necesitatea temperării crezului tradiționalist, precum și adevărul că o atitudine „europenistă” nu afectează cu nimic ceea ce constituie trăsăturile definitorii ale „românismului”. Articolele referitoare la „criza” teatrului sau la situația Teatrului Național sub directoratele lui Al. Mavrodi și Liviu Rebreanu și, de asemenea, cronicile dramatice
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
ușor abscons, explorând spații de dincolo de obiectualitatea concretă, evanescente stări emoționale, nelămurite mâhniri transcendente. Versurile albe nu recurg nici măcar la o ritmică a semnelor de punctuație, conținând nu o dată ecouri din discursul teoretico-literar: „punctul central”, de pildă. Dar și un crez deliberat, acela că prin vers se poate pătrunde înlăuntrul marelui tot, căruia poeta i se integrează, căutând să îi deslușească rosturile întocmirii. O lirică plină de sensuri și interogații, la care răspunsul nu se lasă descoperit. Cea dintâi culegere de
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
Chișinău, 1988; Preludiul bucuriei, îngr. Arcadie Suceveanu, pref. Eugen Lungu, Chișinău, 1988; Interior cosmic, Chișinău, 1997. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Disocieri, Chișinău, 1969, 184-202; Eliza Botezatu, Cheile artei. Studii asupra creației literare a lui George Meniuc, Chișinău, 1980; Mihail Dolgan, Crez și măiestrie artistică, Chișinău, 1982, 121-132; Eugen Lungu, Poetul armoniilor acunse, O, 1988, 4; Eliza Botezatu, Poezia și dialectica vieții, Chișinău, 1988, 122-163; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 173-175; A. Langa, [George Meniuc], în Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări, Chișinău
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
Bisericii de a da noi definiții credinței pentru a face față noilor erezii, chiar dacă folosește termeni care nu se găsesc în Sfânta Scriptură. Așa este termenul „consubstanțial” (homoousion), care nu e de găsit în Scriptură, așa cum arienii obiectaseră deja adepților Crezului de la Niceea. Această scriere amintită de Vigiliu este Dialogul împotriva arienilor, sabelienilor și fotinienilor, la care participă Atanasie, Arie, Sabellius, Photinus și Probus, care e și judecător (Contra Arianos, Sabellianos et Photinianos dialogus, Athanasio, Ario, Sabellio, Photino et Probo iudice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
domoli opoziția monofizită, prezentase o expunere a dreptei credințe, la sfârșitul căreia era aruncată anatema asupra persoanei și scrierilor lui Theodor din Mopsuestia, asupra persoanei lui Theodoret din Cyr și a scrierilor sale contra lui Chiril din Alexandria și a Crezului de la Efes, și asupra epistolei trimise de episcopul Iba din Edessa persanului Mari în care îl combătea tot pe Chiril și respingea Crezul de la Efes. Cum, de obicei, paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
asupra persoanei lui Theodoret din Cyr și a scrierilor sale contra lui Chiril din Alexandria și a Crezului de la Efes, și asupra epistolei trimise de episcopul Iba din Edessa persanului Mari în care îl combătea tot pe Chiril și respingea Crezul de la Efes. Cum, de obicei, paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz, prin termenii „Trei Capitole” sunt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din 5 mai 553, trimisă celui de-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și o combătuse bazându-se pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică, ci adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință, și ai Crezului de la Calcedon. Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și a răspândit opera sa în Africa în 571, ascunzându-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzând deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai simplă și mai lineară, cu un caracter expozitiv, motiv pentru care a fost multă vreme considerată neautentică, dar îndoiala nu este destul de argumentată. Simplitatea discursului derivă din faptul că mica scriere este gândită ca un fel de expunere a Crezului. Aceste mici opere dovedesc că filosoful Boethius era un creștin informat și atent; el a folosit știința sa filosofică în sprijinul credinței și de aceea operele sale teologice au fost citite cu grijă în Evul Mediu și au fost comentate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ravenna. E vorba de poezii de tot felul și de versuri ocazionale. De aceea, putem să amintim subiecte cu caracter religios (precum sărbătorirea martirului și a episcopului Saturnin din Toulouse sau a lui Germanus din Paris; explicarea în versuri a Crezului; poeme pentru sărbătoarea Paștelui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); închinate unor episcopi din regatul francilor (a cincea) dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a patra), poeme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sfintei și miracolele săvârșite de ea. Opera datează din ultimii ani ai activității poetului, pentru că Radegonda a murit în 587. Printre operele în proză mai pot fi amintite și o Explicație a rugăciunii Domnului (Expositio orationis dominicae), o Explicație a Crezului (Expositio Symboli) și o Explicație a credinței catolice (Expositio fidei catholicae), opere lipsite cu siguranță de orice originalitate la nivelul conținutului. BIBLIOGRAFIE Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi 4, 1-2, 1881-1885 (F. Leo și Br. Krusch); Venanzio Fortunato, Epitaphium Vilithutae (IV, 26
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
impactul problemelor economice și militare rămân în planul secund. Grigorie nu e nici teolog și nici exeget; puțin înclinat spre speculație, el se mulțumește să accepte simplu și fără complicații Revelația și învățătura Bisericii; în mod logic, e adept al Crezului de la Niceea pe care îl plasează intenționat la începutul scrierii sale. Însă nu pentru că ar fi înclinat spre erudiție sau pentru a se pune pe sine în valoare ori talentul său literar consacră Grigorie douăzeci de ani de viață pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
determine pe antiohieni să-l abandoneze pe Nestorios; distribuind cu larghețe daruri nenumărate, el a reușit să manipuleze curtea imperială în această direcție. S-a ajuns astfel la formula de unificare promulgată la 23 aprilie 433; pe lângă reafirmata fidelitate față de Crezul de la Niceea, se adăuga o declarație cristologică prin care Cristos era recunoscut ca Dumnezeu perfect și om perfect, constituit dintr-un suflet rațional și un corp, generat veșnic de Dumnezeu potrivit cu natura divină și, în ultimele zile, de către Fecioara Maria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întreg dosarul în timp ce se găsea la Ierusalim și i-a trimis lui Ioan de Antiohia și episcopilor care îl sprijineau o epistolă foarte dură (67) în care îl condamnă pe Teodor, reluând ulterior această atitudine critică într-o scrisoare despre Crezul de la Niceea (Epist. 55) și mai ales, prin 438, în cele trei cărți ale tratatului Contra lui Teodor și a lui Diodor. Însă, în același timp, sugera ca Teodor să fie lăsat în seama judecății divine. Chiril a murit la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mod explicit, însă în mod generic, arianismul (de ex. II, 4, PG 73, 293A). Însă Chiril a dezvoltat polemica sa antiariană, susținând deplina divinitate a Fiului (și a Sfântului Duh), în două opere anume (cărora li se adaugă epistola despre Crez, pentru care cf. aici, mai jos, p. ???). Există în Comentariul la Ioan (I, 1, PG 73, 93) o trimitere la Tezaurul sfintei și consubstanțialei Trinități care este și datat înainte de 429. Unii cercetători îl situează la începutul episcopatului său, iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu A și B. Tot în prolog este motivată și alegerea genului dialogic: „din cauza subtilității extreme a chestiunilor, pentru ca prin întrebări și răspunsuri propoziția în discuție să fie permanent construită și distrusă într-o manieră concisă”. Primul dialog pornește de la Crezul niceean pentru a explica și a apăra termenul de homousios, respingând în schimb homoiusios; este exclusă apoi teza că apelativul de „mediator” ar permite situarea Fiului printre creaturi. Al doilea dialog explică faptul că proprietatea Tatălui este aceea de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Scrisoarea adresată călugărilor din Egipt (Epist. 1, în PG; ACO I, 1, 1, pp. 10.23), de la începutul lui 429, îl atacă în mod implicit pe Nestorios și apără termenul de Theotokos învocându-l ca autoritate pe Atanasie; apoi, pornind de la Crezul de la Niceea, autorul discută felul în care se unește divinul cu umanul în Cristos. Apoi, într-o primă epistolă adresată lui Nestorios (Epist. 2; ACO I, 1, 1, pp. 23-25), cu prefăcută cordialitate și blândețe, Chiril spune că a primit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al lui Chiril la Constantinopol (Epist. 44; ACO I, 1, 4, pp. 35-37), ori cele două trimise lui Succensus, episcop de Diocezareea în Isauria (Epist. 45 și 46; ACO I, 1, 6, pp. 151-162). Am menționat deja (p. ???) epistola despre Crez (Epist. 55; ACO I, 1, 4, pp. 49-61) unde este combătut Tomus ad Armenios al lui Proclus din Constantinopol. Aceasta e o explicație a Crezului de la Niceea menită să precizeze că sancționarea lui Nestorios este valabilă pentru toți cei care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
45 și 46; ACO I, 1, 6, pp. 151-162). Am menționat deja (p. ???) epistola despre Crez (Epist. 55; ACO I, 1, 4, pp. 49-61) unde este combătut Tomus ad Armenios al lui Proclus din Constantinopol. Aceasta e o explicație a Crezului de la Niceea menită să precizeze că sancționarea lui Nestorios este valabilă pentru toți cei care, înainte sau după el, au susținut aceleași idei oral sau în scris; trimiterea implicită îl vizează în special pe Teodor din Mopsuestia. Alte scrisori expun
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la Calcedon, probabil în speranța reconcilierii cu dizidenții, a putut, împreună cu arhimandritul filocalcedonian Marcian din Betleem, să ajungă la un acord cu călugării anticalcedonieni pe baza recunoașterii doctrinei de la Niceea, Constantinopol și Efes și a condamnării a tot ceea ce contrazicea Crezul de la Niceea, indiferent de locul unde se întâmplase acest lucru, „la Rimini, la Sardica sau la Calcedon” (este ceea ce L. Perrone a definit drept „calcedonism minimal”). Împărații se temeau de conflictele religioase pentru că acestea stimulau opoziția locuitorilor din zone vitale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]