4,174 matches
-
se miște din cauza armurilor grele. Cu apa ajungându-le la piept, Valerius și Marcus îi atacau, și curând apa deveni roșie. Se întoarseră teferi, alunecând pe iarba murdară de sânge. În strigătele entuziasmate ale mulțimii, care era în delir văzând cruzimea acelei bătălii, othonienii înconjurară mașinile de război și încărcară catapultele. — Atenție! îi strigă Valerius lui Lucius, care fusese în Lusitania împreună cu Otho înainte de a deveni mirmilon. Atenție la frânghii! Trebuie să țintești mai jos, altfel riscăm să-i lovim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
istoriei. Se întrebă de sute de ori, tot mai furios, dacă Antonius învinsese sau pierduse. Cu o lovitură abilă în șoldul unui vitellian, îi salvă viața tracului și fu salvat, la rândul lui, de sabia lui Marcus, care lupta cu cruzime și ucidea fără ezitare. Mulțimea era în delir. Strigătele ei îi amețeau pe luptători. Sângele îmbiba pământul. Valerius se trezi față în față cu Flamma. — Ticălosule! — Pui de cățea! Te omor pe loc! Flamma se năpusti în față, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și femeile lor au luptat ca niște tigroaice împotriva noastră. Cremona nu a luat parte la luptele externe, dar în războaiele civile a luat întotdeauna poziție și a plătit scump... De data asta a fost împotriva noastră. — Încerci să justifici cruzimea armatei noastre? întrebă Titus cu ochii în lacrimi. — Așa e războiul, izbucni Antonius. Există războaie drepte, așa cum e al nostru acum... Dar nu uitați că nu există armate cu simțul dreptății! O tăcere îndelungată urmă cuvintelor sale. — Nu, nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din Germania. — Trimite-mă pe mine la el, zise Titus apropiindu-se de Antonius și privindu-l drept în ochi. Vreau să fiu mesagerul tău la regele batavilor. Nu vrei să rămâi alături de mine? — Gladiatura e un joc plin de cruzime, dar are niște reguli. Războiul civil nu e un joc și nu are nici o regulă. Antonius încuviință. — Îți voi încredința un mesaj pentru Julius Civilis. Poți pleca imediat. Ai grijă de tine, generale, zise Titus strângându-i mâna. Păzește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și Vinicius Crulpus se priviră, muți. Primul părea că spune: „Știam, dar nu m-ați crezut“. Vinicius Crulpus își plecă repede privirea și își încleștă nervos degetele pe brațele încrucișate. — Soldații i-au tăiat capul lui Valens nu dintr-o cruzime inutilă, continuă Antonius. Nici unul dintre soldații voștri n-ar fi crezut că e mort, dacă nu i-ar fi văzut capul înfipt în par. Asta ca să se știe că nu mai aveți nici o speranță. — Pentru noi, zise Arrius Varus ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
teme“, își spuse Valerius. Se opri la vreo trei pași de Skorpius și îi întâlni privirea. În sfârșit! rânji rețiarul. Inspiră adânc, fără să-și ia privirea de la Valerius. În sfârșit! - gura i se lăți într-un zâmbet plin de cruzime. Tu mă pui în umbră. Tu l-ai ucis pe Salix. Continuau să se uite unul la altul cu ură. Mulțimea își ținea suflarea. Deodată, Skorpius ridică mâna și-i arătă lui Valerius brățările care-i acopereau brațul stâng de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că mișcările lipsite de vlagă ale lui Valerius fuseseră o tactică menită să-l inducă în eroare pe Skorpius, pentru a-l face să se simtă sigur de victorie și să slăbească astfel strânsoarea. Valerius îl atacase cu rapiditatea și cruzimea unui demon. Strigătul de durere al lui Skorpius sfâșie liniștea. Mulțimea privea mută de uimire. Pe când rețiarul se prăbușea cu fața în sus, cu gura larg deschisă din pricina durerii, Valerius ieși de sub el și se ridică repede, dar nu avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luptele călare, încheindu-se de obicei cu înfruntarea dintre rețiari și secutori. Numeroase mozaicuri și basoreliefuri redau această succesiune. Daci: populație din nordul Dunării. Decapitare: la Roma și în restul Imperiului, tăierea capului celor uciși nu era un act de cruzime, ci - într-o epocă în care nu exista un alt mod de a dovedi moartea cuiva - o mărturie necesară și indispensabilă că persoana respectivă era într-adevăr moartă. Divide et impera: divide și stăpânește. Tipică tactică politică a romanilor. Dolabra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
avea loc înainte de începerea luptelor de gladiatori și consta în controlarea funcționalității și eficienței armelor. Cu această ocazie, gladiatorii își primeau armele, deoarece nu puteau intra înarmați în arenă sau în școlile de instruire. Prolusio: proludere înseamnă „a lupta cu cruzime“, însă prolusio nu reprezintă o luptă propriu-zisă. În Antichitate, gladiatura prevede numeroase lupte de acest tip, eliminând caracterul lor ritual și sacrificial (munera) și transformându-l în unul sportiv. Provincii: în Imperiul Roman, cu termenul „provincie” erau desemnate teritoriile - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zbiera domnul Chawla, privindu-și soția cum dispărea iar și iar pe strada dinspre, în timp ce el asista la golirea dulapurilor de prin casă, la dispariția obiectelor, la golurile de pe rafturi. Cu ce m-ai măritat, Amma? își apostrofa plin de cruzime mama care, la rândul ei, părea îngrijorată. Totuși, fiind răspunzătoare pentru căsătorie, plescăia din limbă și-i răspundea împăciuitoare: — Trece printr-o perioadă foarte delicată. Mai ai puțină răbdare, poate-și revine. — Poate-și revine, mormăi el. N-o să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gândește-te la toate cărțile pe care și le poate cumpăra. — Nu sunt de acord. Ei, na! Nemernicul. — Ce? De ce? am exclamat eu ca ars - sub impulsul unei dureri cumplite, înnebunitoare, de parcă propriul meu copil ar fi fost înjosit cu cruzime, sau eu însumi aș fi fugit acasă de la școală plângând în hohote. Oooh, lumea te mai poate face încă să suferi. E la fel de rea cum a fost dintotdeauna. — Nimic personal, a spus el. Singura problemă e că nu te cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în fața morții lui? Vultur-în-Zbor era sigur că măcar unele din ele nu vor reuși așa ceva. Vinovăția coborî asupra lui ca o avalanță moale și întunecată, spărgând vraja palidă pe care o țesuseră Irina și Elfrida. Se autoflagelă cu mai multă cruzime decât ar fi putut s-o facă vreodată O’Toole. El, care îmbrățișase cu atâta ușurință viața din K, acceptând iluzia permanenței și trădându-și propria experiență de dragul unui cămin și a unei iubiri triunghiulare! El, care-l disprețuise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era nemișcată, cu ochii albaștri plini de înțelegere și cu dorința de a răzbuna orice rău care mi-a fost făcut. Acum era Gary Cooper. Nu am putut să nu savurez ironia; acum un minut mă mustra pentru insensibilitate și cruzime, iar imediat după mă proteja de parcă eram la fel de delicată ca una dintre fetele din reclamele Anaïs Anaïs. S-a terminat destul de repede, l-am asigurat. Principalul lucru este să le vii de hac înainte să-ți vină ei. Așa ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
adevărat în ipostaza Tatălui ceresc. Întruparea divinității și sacrificiul suprem pentru spălarea păcatelor omenirii au desființat treptat cultul oricărei alte zeități crunte și răzbunătoare și a creat loc pentru răspândirea creștinismului. Acest proces a întâmpinat multe piedici lovindu se de cruzimea unei societăți romane antice sceptice hotărâtă să stârpească noua credință. Cu toate acestea numărul adepților a crescut, iar majoritatea erau dispuși să se jertfească în numele credinței, astfel primele secole ale creștinismului poartă pecetea însângerată a martirilor. Edictul din Milan 313
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
vreodată În școală. Miquel Moliner, căruia Îi prisosea creierul și Îi lipsea răbdarea, se complăcea În a-i Înfuria pe dascăli punîndu-le sub semnul Îndoielii toate afirmațiile, prin aplicarea unor jocuri de dialectică ce trădau atît ingeniozitate, cît și o cruzime Înveninată. Ceilalți se temeau de limba lui ascuțită și Îl considerau ca aparținînd unei alte specii, ceea ce, Într-un fel, nu era chiar nepotrivit. În ciuda trăsăturilor sale boeme și a tonului aristocratic pe care Îl afecta, Miquel era fiul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să mă vadă. Se purta de parcă nu-și amintea că mă ceruse În căsătorie și că Îl respinsesem, Însă uneori Îl surprindeam observîndu-mă cu dorință, cu o privire de om Învins. Singurul meu pretext pentru a-l supune la acea cruzime era pur egoist: numai Miquel știa adevărul despre Julián și Penélope Aldaya. În acele luni pe care le-am petrecut departe de Julián, Penélope se transformase Într-un spectru care Îmi devora somnul și gîndurile. Încă Îmi aminteam expresia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
hulpavă și ascuțită, care Își deschidea drum și știa unde și cînd să-și plaseze mușcătura mortală. Aldaya i-a sărutat mîna Încetișor, mîngîindu-i cu buzele nodurile degetelor. Tot ceea ce pălărierul distila În afabilitate și entuziasm, don Ricardo emana În cruzime și putere. ZÎmbetul său canin lăsa să se vadă limpede că era În stare să-i citească gîndurile și dorințele și că rîdea de ele. Sophie a simțit pentru el acel dispreț anemic pe care Îl trezesc În noi lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o glumă îngrozitoare. Răspunsul se află în încântarea de a vedea tabu-urile încălcate, în senzația unei eliberări momentane de inhibiții ca și în plăcerea intelectuală la perceperea elementului comic. Dar vom proba de asemena o sadică plăcere a ororii, cruzimii și dezgustătorului. Adept al acestei ultime idei, criticul Mihail Bahtin consideră că urâtul și grotescul sunt categorii esențial fizice, referindu-se mereu la corp și la excesele acestuia și sărbătorindu-le într-o manieră neinhibată și veselă. Originar, termenii de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
si iraționalului, a forțelor luminii cu forțele nocturne, descrie forme și mișcări care existau numai în imaginația sa, “toate desfrâurile visului, toate hiperbolele imaginației”, tot ceea ce naște, din cauza “somnului rațiunii”, monștri. Cele mai multe “capricii” ironizează superstiții și slăbiciuni, demască viciile, neomenia, cruzimea, condamnă nedreptatea, intoleranța și prostia. Dar pentru ca toate acestea să acționeze asupra privitorului cu o forță halucinantă, Goya nu se mulțumește să le observe, ci imaginează nevăzutul: “Marele merit al lui Goya - scria Baudelaire constă în a crea monstrul verosimil
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
se străduia atât de mult cu căutatul și plângea cu disperare când nu reușea să-l găsească. Își mai amintește din acea ființă doar țipătul cu care Încerca să-l găsească și plânsul disperat pe care el Îl asculta, cu cruzimea specifică vârstei, de la numai câțiva pași. Stătea ascuns, nu mișca, nu răsufla și desigur că nu-și amintește dacă plăcerea se constituia din a sta ascuns sau din a provoca disperarea cuiva. Se surprinde uneori Întrebându-se dacă acea fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
viața: până la urmă s-a despărțit de el, după ce Își dăduse seama că un bărbat care ar fi iubit-o cu adevărat (ca un erou de roman de dragoste, se subînțelegea) n-ar fi luat-o În râs cu atâta cruzime pentru ceva ce-i făcea plăcere. Am fost martore la schimbările de slujbe și nunțile celorlalte și chiar la un proces și totuși, dacă ne Întâlneam Întâmplător pe stradă sau la vreo petrecere, nu schimbam decât un salut scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
României sub dominația Moscovei. A urmat apoi rugul de pătimire îndurat de poporul român, pauperizarea, temnița și moartea, sub guvernarea Anei Pauker (omul Moscovei), a lui Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu... Astfel, legionarii au fost din nou măcelariți cu aceeași cruzime din trecut. Așadar, iubite cititor, aruncă-ți privirea și în trecut și să nu plângem doar durerea de astăzi! Pătimirea noastră s-a acumulat progresiv, datorită unor netrebnici conducători, până în zilele noastre. Azi trăim la un nivel de degradare morală
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
birui, avem datoria să ne rugăm precum marii voievozi înaintea bătăliilor și să luptăm. Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul, Horea, Cloșca și Crișan, moții lui Avram Iancu nu au vrut să mai îndure asupririle și cruzimea dușmanilor (turci, tătari sau maghiari). Astăzi ne resemnăm și așteptăm degeaba... Istoria noastră nu mai are continuitate. Ignorăm tot ce au îndurat și clădit înaintașii noștri și rătăcim cu mintea ca și Avram Iancu. Acesta, izbit de răspunsul împăratului, vede
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul, încovoiat de lipsuri, se bălăcește în propriile sale păcate și neputințe și nu percepe adâncul prăpastiei în care coboară și e târât, zi de zi, de cruzimea celor fără Dumnezeu și nu mai caută drum de întoarcere, care este unul singur: drumul Golgotei lui Iisus Hristos. Azi, însăși așezarea creștină a lumii se clatină. S-a atrofiat și a secătuit tot ce se afla sublim în sufletul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
căruia demonii jefuiesc. Cei ce conduc azi destinele neamului nostru creștin sunt o conspirație în slujba unor interese străine de interesele națiunii. Toți cei din trecut și cei de azi au urmărit și urmăresc distrugerea Mișcării Legionare. S-au folosit cruzimi înspăimântătoare întru a ne extermina. La fel și astăzi, se cultivă minciuna. De ce legile țării nu apără pe legionari? Nu au învățat nimic din dezastrul celor de ieri? Legionarism înseamnă însăși ființa neamului, viața sa, existența sa în istorie. El
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]