2,383 matches
-
Aspecte din viața Blajului (1942), cartea care l-a consacrat, este un memento al tradiției acestei „cetăți a românismului”, o evocare documentată și pitorească în latura specificului local. „Spiritul blăjean” unește figuri și momente istorice importante, de la „naționalismul intransigent” al ctitorului Inocențiu Micu-Klein la Petru Pavel Aaron, întemeietorul școlilor Blajului, de la apoteoza anului 1848 la misionarii cauzei naționale: Ioan Micu Moldovanu, Alex. Sterca-Șuluțiu, Augustin Bunea. În portretistica lui B., un Simion Bărnuțiu are „energia militantă” a conducătorului ce a intuit „linia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
par să provină din rândul liceenilor dispuși să-și sacrifice virtualele gloriole juvenile pentru a se manifesta în deplină libertate și a-și pregăti terenul în vederea unor eventuale evoluții ulterioare. Cercetări târzii au izbutit totuși să deconspire numele câtorva dintre ctitorii publicației: Eugen D. Siegler (viitorul Eugen Relgis), Albert Schreiber (alias A. Iecarim, cum va semna peste doi ani în „Versuri și proză”) și Carol Steinberg (M. Almory, prezent în aceeași revistă). „Programul” preconizat de aceștia transpare din cele două texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
sa, Voievodul Constantin Brâncoveanu a fost susținut de soția sa, Marica Brâncoveanu. Amintim În acest sens, tipărirea de cărți În limbile română, greacă, slavă și chiar arabă, turcă sau georgiană; crearea stilului arhitectural caracteristic epocii, care va purta numele domnitorului ctitor, dezvoltarea artelor decorative, ctitorirea de biserici și mănăstiri. De asemenea, doamna Marica se ocupa de averile Brâncovenilor, pe care le administra cu pricepere. Voievodul Constantin și doamna Marica Brâncoveanu au avut Împreună 11 copii: șapte fete (Stanca, Maria, Ilinca, Safta
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Georgiana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92316]
-
cel puțin unuia dintre cele două studii hasdeiene reproduse aici mi-am dat seama în momentul în care am început să lucrez la un material care urma să fie prezentat, cu statutul de "comunicare în plen", la Simpozionul Național "Doi ctitori ai literaturii române: Gheorghe Asachi și Bogdan Petriceicu-Hasdeu", eveniment științific organizat de Institutul de Filologie Română "A. Philippide" (în colaborare cu Asociația Culturală "A. Philippide") și desfășurat la Iași, pe data de 20 iunie 2013. Comunicarea respectivă s-a intitulat
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
din uz. S-a văzut în paginile precedente cum bogățiile mănăstirești sunt întrebuințate cel mai ades pentru satisfacerea ambițiilor personale sau pentru întreținerea trândăviei și a viciilor care decurg din ea. Abuzul a fost dus și mai departe. Cum câțiva ctitori rânduiseră să fie făcute ofrande anuale mănăstirilor grecești de la muntele Athos, din Alexandria, Ierusalim și celor ale patriarhului de la Constantinopol, aceste daruri s-au transformat puțin câte puțin, cu ajutorul prinților fanarioți și, mai târziu, cu cel al Rusiei, în acapararea
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
anunță prin problematică și temă centrală Pădurea spânzuraților, încununat cu Marele Premiu al romanului (1924). Dacă străduințele sale pe tărâm teatral, cu comediile Cadrilul, Plicul (1923) și Apostolii (1926), îi aduc doar succese efemere, cele de prozator fac din R. ctitorul romanului românesc modern. După Adam și Eva (1925), narațiune fantastică, bazată pe ideea metempsihozei, Ciuleandra (1927) și Crăișorul (1929), îi apare Răscoala (I-II, 1932), altă capodoperă epică, închinată, ca și Ion, „dramei pământului”. Spre a se familiariza cu firea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
științifice deosebite: * “Colaborarea dintre Familie, Școala și Biserică” în Interferente didactice, Bacău, 2006; * „Colaborarea dintre Școală și Biserica pe coordonate istorice și Ecumenismulo responsabilitate a creștinilor”, în Biserică și Școala în slujba comunității - Editură “Sf. Mină”-Iași, 2004; * „Mihail Sadoveanu, ctitor de mănăstire:Oașa,județul Albă”, nov.2006; · participare la programe internaționale: * Coordonator ECO-SCOALA; * lider Club “CNS IMPACT”-Pașcani; * Centrului Carpato-Danubian de Geoecologie; * Eco-Școala; * LeAF și YRE; * parteneriat internațional cu ENO - Finlanda în cadrul programului ENO Tree Planting Day 2007; * “Conectează-te
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107359]
-
tablou compus din trei părți separate (prinse în balamale în așa fel încât păr‑ țile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre și chipuri de sfinți, de zei sau sunt scrise nume de ctitori, de domni etc. Cap. ii. influența anTiChiTății aSuPra renașTerii... 66 2.6. Francesco Mazzola (1503‑1540) Pseudonimul său Parmigianino, face referire la locul de origine, orașul Parma din provincia Emilia. Fiul unui pictor, provenea dintr‑o familie de ar‑ tiști
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
condiția juridică a femeii din țara Românească și Moldova în secolul al XVII-lea, în „Studii”, XXIII, 1970, nr. 1, pp. 55-80; Șarlota Solcan, Familia în secolul al XVII-lea în țările Române, București, Editura Universității București, 1999; M.M. Székely, Femei ctitor în Moldova medievală, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A.D. Xenopolț”, Iași, XXXII, 1995, pp. 441-457 (cu minime modificări, textul a fost republicat în „Magazin istoric”, nr. 3, martie 1999, pp. 70-72); Idem, Structuri de familie în societatea medicală
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
108). Prin același procedeu, cel care îi luase tronul lui Vasile Lupu a scăpat de ruda aceluia, grecul Stamatie Hadâmbul, mare postelnic 109 (însurat, indiscutabil, căci a avut un fiu, Iane Hadâmbul [deși toți istoricii sunt convinși de această filiație] ctitor al Mănăstirii Dealu Mare110). La fel va pieri otrăvit din porunca lui Mihai Racoviță (deși erau cumnați), Lupu Bogdan (ispravnic - tipărirea Divanului lui Dimitrie Cantemir), om al Cantemireștilor (căci a fost căsătorit întâi cu Ruxandra, fiica lui Constantin Vodă Cantemir
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acéia l-au dus la mănăstirea din Snagov de s-au călugărit, punându-și numele Silvestru, de călugărie”). Pentru cei amestecați în viața politică mănăstirea era o insulă de liniște sau un loc de salvare. Dacă marelui ban Barbu Craiovescu, ctitor al Mănăstirii Bistrița din Oltenia și trimițător de daruri generoase la Muntele Athos, i-ar fi trecut prin minte să noteze pe vreo pagină de sbornic decizia sa de a părăsi viața publică spre a se retrage în mănăstire, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rasa de călugăr, numindu-se Teofil, la Mănăstirea Cozia. Același cuvânt al posibilității - „poate” - ne poate ajuta și atunci când încercăm să descoperim „sediile” de după călugărire ale altor boieri ce au optat pentru acest celibat particular: aga Stoica Berilescu - monahul Serghie (ctitor al Mănăstirii Vălenii-de-Munte din Prahova; și tatăl lui Stoica, postelnicul Ștefan își sfârșise viața între zidurile mănăstirii; ca monah l-a chemat Serafim); marele șetrar Tudor Greceanu - monahul Teofil (ctitor al Schitului Greci); marele stolnic Radu Izvoranu - călugărul Rafailă (a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
optat pentru acest celibat particular: aga Stoica Berilescu - monahul Serghie (ctitor al Mănăstirii Vălenii-de-Munte din Prahova; și tatăl lui Stoica, postelnicul Ștefan își sfârșise viața între zidurile mănăstirii; ca monah l-a chemat Serafim); marele șetrar Tudor Greceanu - monahul Teofil (ctitor al Schitului Greci); marele stolnic Radu Izvoranu - călugărul Rafailă (a înălțat Mănăstirea Sfântul Ioan Grecesc din București) etc. Câteodată mănăstirile adăposteau „disidenți” firavi și speriați. Ca în cazul acelui mare clucer Tudoran (era al doilea purtător al acestui prenume) Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în vârstă de 12 sau 13 ani)268. Dacă la Snagov - pictor acolo a fost, poate, Dobromir din Târgoviște - Mircea Ciobanul este asociat lui Neagoe Basarab (amândoi țin macheta bisericii) și face parte dintr-un șir - Theodosie, fiul lui Neagoe, ctitor al construcției, Petru cel Tânăr - care are în mână năframa, ce va face carieră în costumul voievodal 269 - Radu și Mircea, fii ai lui Mircea Ciobanul; șirul este încheiat de Doamna Chiajna, cu straie de ceremonie și având fastuoase pandelocuri
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
272), la Mănăstirea Tismana, ctitorie voievodală, în biserica pictată în 1564 cu banii marelui vornic Nedelco Bălăceanu (un hrisov al lui Petru cel Tânăr îi îngăduia acestuia să facă zugrăveala), Mircea Ciobanul este pictat împreună cu Radu cel Mare, tatăl său, ctitor, după tradiție, al lăcașului. Probabil că Doamna Chiajna - arăta Carmen Laura Dumitrescu, op. cit., p. 60 - este cea care a pretins ca fiicele ei, absente la Snagov, să apară aici și să-și înalțe ruga în niște particulare efigii feminine. Zugravul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu fast, purtând coroane și supraveghindu-și fetele (băieții fiind grupați în preajma tatălui), aceste Doamne (unele, văduve mai târziu, apropiindu-și câteodată - cum vom vedea - chiar însemnele autorității „masculine”) dau replică soților lor și întregesc simetric tablourile votive în care ctitorii închină Divinității și prezintă posterității chivotul zidirii lor. Circumspecți față de foarte vechile reprezentări feminine, în înfățișări târzii și îndoielnică (cum se întâmplă cu pictura de pe peretele de apus al naosului Bisericii Domnești din Curtea de Argeș, unde portretul Doamnei Ana - probabil -, soția
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și la hainele croite într-un anumit fel: „în îmbrăcămintea Doamnelor nu e nimic schimbat, decât înlăturarea cerceilor celor mari și hainelor încrețite. Altfel, aceleași rochii lungi, aceleași mantii de brocart și atlaz. Coroana dispare însă și din icoanele de ctitor, și în locul ei se vede, la Cetățuia de pildă, care ne arată cum se îmbrăca Anastasia, frumoasa Doamnă a lui Duca, și fetele ei - o pălăriuță de blană, joasă, cu câteva pene de struț, formând surguciul”333. Ne putem face
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
intrarea ei între monahii, o consideră autohtonă. 258. Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României, fasc. I, p. 202; Radu Flora, Din relațiile sârbo-române, Pancevo, 1964, p. 29; despre acest mare boier, vlastelan al câtorva Voievozi, vezi St. Metzulescu, în jurul unui ctitor bisericesc, în „Glasul Bisericii”, 1959, nr. 7-12, pp. 657-672; I.C. Filitti, Banatul Olteniei și Craioveștii, Craiova, 1923; I. Minea, începuturile marii bănii de Craiova, în „Arhivele Olteniei”, XIII, 1934, pp. 1-2, etc. O densă și substanțială bibliografie la Nicolae Stoicescu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
său, Ștefan al II-lea, mort la 13 Iulie 1447, va fi înmormântat la Mănăstirea Neamț. Ștefan cel Mare a transformat biserica episcopală din Rădăuți (a doua, cea cu hramul Sf. Nicolae; în prima biserică domnească din Rădăuți - cu un ctitor recunoscut- fusese înmormântat, înainte de 29 iunie 1368, Bogdan I) în necropolă domnească (erau înhumați acolo Lațcu [în 1375], Roman I [în 1394], Ștefan I [în 1399]), împodobind mormintele Mușatinilor (Bogdănești le zic unii istorici) care l-au precedat cu pietre
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
găsit odihna de veci la Mănăstirea Putna. Fiul lui Ștefan și al Rareșoaiei și-a zidit propriul monument la Probota nouă (lăcaș, ridicat în 1530, care reinterpretează unele elemente ale zidirii de la Neamț), cu gropnița ce i-a primit rămășițele ctitorului (în 1546) (deasupra mormântului, ocupat în 1546 - căci zise Ureche, „fiind bătrân de zile și căzând în boală grea, au plătit datoria sa, ce-au fost datoria lumii, și s-au săvârșit la anul 7054, septembrie 2, Vineri la miază
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Trei Ierarhi -, proiectând pentru lăcașul de rugăciune și funcția de necropolă a familiei sale. Arhitecții lui Vasile Lupu au eliminat gropnița dintre naos și pronaos. Această „cameră a mormintelor” - „spațiu funerar destinat încă la sfârșitul secolului al XV-lea înhumării ctitorilor sau persoanelor din anturajul acestora între naos și pronaos, este evitată având în vedere intenția de unificare a spațiului liturgic; funcția ei va fi atribuită, în pronaos, celor patru nișe cu arcosolii, săpate două câte două în pereții laturilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
domnești din Câmpulung (ctitorie, cea de-a doua a lui Nicolae Alexandru; Basarab I și-a aflat locul de veci în prima biserică a Curții) locul de veci monarhic mutându-se apoi în biserica domnească Sf. Nicolae din Curtea de Argeș (Vlaicu, ctitorul, cu sarcofagul său de piatră pe a cărui lespede din 1376 sunt săpate motive bizantine; Radu I, acceptat (drept ctitor al Mănăstirii Tismana) al cărui mormânt - din 1385 - este acoperit cu o lespede având sculptat pe ea un „gisant” apusean
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în prima biserică a Curții) locul de veci monarhic mutându-se apoi în biserica domnească Sf. Nicolae din Curtea de Argeș (Vlaicu, ctitorul, cu sarcofagul său de piatră pe a cărui lespede din 1376 sunt săpate motive bizantine; Radu I, acceptat (drept ctitor al Mănăstirii Tismana) al cărui mormânt - din 1385 - este acoperit cu o lespede având sculptat pe ea un „gisant” apusean; Dan I, fiul lui Radu Basarab, mort la doar un an după tatăl său), prima necropolă domnească. I se va
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Vodă, de-l îngropară” - Letopisețul Cantacuzinesc) Radu Bădica (mort în 1524) fiul natural al lui Radu cel Mare, Pătrașcu cel Bun, fiul cel mic al lui Radu Paisie, și nepot - mort la 24 decembrie 1557 - al lui Radu cel Mare, ctitorul. Remarcabila zidire de la Curtea de Argeș (despre care văzând-o, sirianul Paul de Alep a zis că este „prilej de uimire pentru minte”, declarând-o „fără pereche printre mănăstirile din această țară”), pe care Neagoe Basarab a ridicat-o între 1512 și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a bogăției acestui Voievod, a fastului cub care i-a plăcut întotdeauna să se înconjoare. Magnifiant înzestrată cu odoare și moșii, având rangul de stavropighie (ce-i conferea o autonomie marcată), mănăstirea urma a fi un semn limpede al gloriei ctitorului, al puterii sale voievodale și o emblemă a pietății - cu trimitere fără echivoc către un „model” asumat (hramul bisericii era al Sfinților împărați Constantin și Elena), un centru de elaborare și răsfrângere culturală (Vodă întemeiase aici o bibliotecă menită a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]