8,169 matches
-
două grupuri de albăstrele așezate pe suprafața mesei de o parte și de alta a ulcelei. Cromatica se rezumă la dominanta albastru - albastru violaceu pentru flori, de o mare claritate și strălucire a culorilor realizate prin așezarea materiei picturale cu cuțitul de paletă alternând cu tușe de pensulă cu dimensiuni medii pentru a sugera forma petalelor sau a androceului. Albastrul folosit în această lucrare este cel de cobalt cu mici adaosuri de alb de zinc. Pentru androceu folosește ocru galben în
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
Aflată în complementaritate cu florile, culoarea din fond cu dominantă caldă ce pornește de la ocruri galbene de fier cu urme de orpiment până la brunuri cu tenta roșiatică dată de prezența vermillionului este aplicată inițial cu pensula, subțiată prin radere-ștergere cu cuțitul de paletă cu scopul de a crea transparențe, finalizând efectul de lumină - umbră cu o revenire, pe alocuri, cu pensula. În zonele de umbră este de remarcat prezența lacului garanță în amestec cu culoarea de fond. Suprafața mesei, cromatic cea
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
golită din niște butoaie de aluminiu, nu arareori cam acră la gust. Voise să-și ducă berea acasă și s-o consume de unul singur, uitându-se la televizor, nu adăstând în fumul acela de țigară să-l tai cu cuțitul și în vociferările celor pișcați de băutură, când, dintr-un colț, profesorul de matematică, Bărbosu, îi făcuse semn să vină până la dânsul. Bărbosu era un bătrânel de vreo șaizeci de ani, scund la statură, cu părul cărunt, dar cu sprâncenele
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
din pământ, tovarășii ortacului aflat în primejdie, obișnuia să povestească Valentin despre cele întâmplate, și să vezi atunci, frate, cafteală, mai ceva ca-n filme, nu exagerez, vax John Wayne, pe cuvântul meu! La început oșenii scoseseră la vedere niște cuțite, iar arabii, după ce-și reveniseră din uluială, luaseră care mai de care poziții de karateka, pentru a-și întâmpina agresorii. Aceștia, văzându-i dezarmați, aruncaseră, din mâini cuțitele, cu desăvârșită noblețe, spunându-le: „Apoi dacă-i pe-așe, ne-om
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Wayne, pe cuvântul meu! La început oșenii scoseseră la vedere niște cuțite, iar arabii, după ce-și reveniseră din uluială, luaseră care mai de care poziții de karateka, pentru a-și întâmpina agresorii. Aceștia, văzându-i dezarmați, aruncaseră, din mâini cuțitele, cu desăvârșită noblețe, spunându-le: „Apoi dacă-i pe-așe, ne-om băte în pumni și noi!” Și a început o bușelă pe cinste, iar arabii au fost puși la pământ unul după celălalt, de unde s-au ridicat doar ca s-
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
ale babei l-au urnit pe moș din casă. A înjugat boii la car, a luat un topor și-o toporișcă și...hai la pădure! Dar, cum era el fricos, și-a mai pus la cingătoare o baionetă și câteva cuțite, de parcă ar fi plecat pe frontul din Crimeea. - Ce faci, moșule, cu-atâtea cuțite? Nu-ți ajung toporul și toporișca? - Ehe!... ce știi tu, babă, cu cine mă întâlnesc eu în pădure? A tăcut baba, mulțumită că l-a urnit
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
a luat un topor și-o toporișcă și...hai la pădure! Dar, cum era el fricos, și-a mai pus la cingătoare o baionetă și câteva cuțite, de parcă ar fi plecat pe frontul din Crimeea. - Ce faci, moșule, cu-atâtea cuțite? Nu-ți ajung toporul și toporișca? - Ehe!... ce știi tu, babă, cu cine mă întâlnesc eu în pădure? A tăcut baba, mulțumită că l-a urnit la treabă. Pe drum, apucându-l frica, moșul îndemna boii cu biciul și striga
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017. 3.Calvarul plăcerilor interzise Maria izbucni în hohote de plâns: nu mai vreau amintiri, nu mai vreaaau! De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu mai văd nimic în față...Privi din nou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
să dormi. Eee! De noi tot nu scapi! Răpusă de ... Citește mai mult 3.Calvarul plăcerilor interziseMaria izbucni în hohote de plâns: nu mai vreau amintiri, nu mai vreaaau! De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu mai văd nimic în față...Privi din nou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
fumul, Spuma ieșită din lapte Mătreața și multe alte... Toate -jur!-, absolut toate De mine sunt inventate. Mi-au furat idei și alții, Fel de fel de inovații, Și- au inventat pentru voi Felurite chestii noi: Flacăra chibritului, Pârțul, vârful cuțitului, Umbra, dosul căciulii, Șiretul fără capete, vârful sulii, Oftatul, șarpele cu mâner, Coaja de pâine, pietroiul de fier, Codița prunei, gaura inelului, Coclenderul, pieptenele chelului, Mi se datorează, în parte, tot mie, După cum toată lumea știe, Dar nu vrea să recunoască
FRUSTRARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383318_a_384647]
-
eu, zise el În cele din urmă. La aceeași oră, În mânăstirea Santa Maria Novella În camera sa, cardinalul de Acquasparta ședea Într-un jilț. Avea fața Întoarsă către mica fereastră de la care se zărea clopotnița Abației, o tăietură de cuțit În azur. Clopotul bătea ora a noua. Auzi În spate o mișcare ușoară și un suspin. Cineva parcă voia să Îi atragă atenția, dar cu discreție. Își Îndreptă Încet privirea spre el. Noffo Dei era În picioare În fața ușii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
straniu să Îl găsească Într-un bordel. Totuși, Dante avea senzația că era acolo pentru un scop precis. Avea o expresie Încordată, diferită de cea la care te puteai aștepta din partea unui client mulțumit. — Știi pentru ce mă am la cuțite cu părinții mei? zise Cecco pe neașteptate. Poetul fu uimit de această Întrebare care, aparent, nu avea nici o legătură cu Împrejurările. — Gândește-te că am Încercat să-mi ucid tatăl. L-am Îmbrâncit de mai multe ori pe scări, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
diagnosticului; mai rămânea să-mi prescrie rețeta... - Trebuie să va cer scuze că am răspuns la provocare? m-a Întrebat ea cu nevinovăție perfidă. Cu alte cuvinte, eu Începusem, eu dădusem tonul În această discuție alunecoasă și pe muchie de cuțit, ea nu făcea altceva decât să marșeze la jocul propus de mine - ce nu-mi convenea acum, În fond și la urma urmei?! Știu ce nu-mi convenea: saltul neașteptat de la pălăvrăgeala frivolă și dezordonată din avion la firescul ironiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
CEL MARE. Mai simplu decât așa nu se putea. Și nici mai neașteptat, dacă te gândești că soluția apărea explicit În textul lui Noel Corbu: „Cheia este Alexandru cel Mare”. Grozav Îi mai plăcea individului să joace pe muchie de cuțit! Nu e de mirare c-a sfârșit așa cum a sfârșit. - Eva, am o nedumerire: cum de n-au găsit rezolvarea marii specialiști În criptografie la care ai apelat? - N-aveau cum, nu erau În posesia tuturor datelor. Doar nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
țigăncușă întârzie prea mult pe la vreo masă, stăpânul se oprește din plimbare, își răsucește cu greutate capul specific rasei sale și aruncă pe sub potcoava mustății un mormăit amenințător, dar tandru: „Cosette!...” Țigăncușa îi surâde, apoi, încărcată de farfurii, talgere, căni, cuțite, hangere, fuste, bluze, mărgele, brățări, cercei, iese spre bucătărie pe lângă masa noastră, a povestitorilor, foșnind și lăsând în urmă un parfum de o tristețe iremediabilă. Mulțumit, Kir Haciaturian își reia plimbarea. în fond, are și el dreptate: a crescut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din cei mai slabi comeseni, un lungan cu mustață rară ce ședea exact vizavi de Metodiu și vorbele lui căzură greu, ca o amenințare. Femeile își făcură repede cruce. — Sau spanac - continuă sumbru lunganul. Vedeți că nu ne-a pus cuțite. Instinctiv, cu toții, se uitară la tacâmuri: într-adevăr cuțitele lipseau, erau numai furculițele. Dacă nu ne-a pus cuțite, înseamnă că iar n-o să avem ce tăia? - întrebă cu glas temător un bătrânel numai pielea și osu’. Lunganul păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rară ce ședea exact vizavi de Metodiu și vorbele lui căzură greu, ca o amenințare. Femeile își făcură repede cruce. — Sau spanac - continuă sumbru lunganul. Vedeți că nu ne-a pus cuțite. Instinctiv, cu toții, se uitară la tacâmuri: într-adevăr cuțitele lipseau, erau numai furculițele. Dacă nu ne-a pus cuțite, înseamnă că iar n-o să avem ce tăia? - întrebă cu glas temător un bătrânel numai pielea și osu’. Lunganul păru că se gândește o clipă. — Altă explicație nu găsesc - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căzură greu, ca o amenințare. Femeile își făcură repede cruce. — Sau spanac - continuă sumbru lunganul. Vedeți că nu ne-a pus cuțite. Instinctiv, cu toții, se uitară la tacâmuri: într-adevăr cuțitele lipseau, erau numai furculițele. Dacă nu ne-a pus cuțite, înseamnă că iar n-o să avem ce tăia? - întrebă cu glas temător un bătrânel numai pielea și osu’. Lunganul păru că se gândește o clipă. — Altă explicație nu găsesc - zise el și bătrânelul tăcu înfricoșat. — Poate că - șopti șovăitoare una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu glas temător un bătrânel numai pielea și osu’. Lunganul păru că se gândește o clipă. — Altă explicație nu găsesc - zise el și bătrânelul tăcu înfricoșat. — Poate că - șopti șovăitoare una din femei, uscată ca o scândură - n-a pus cuțite pentru că ne va da... știu eu... pilaf, așa, amestecat cu... să zicem... o bucățică de cum s-ar zice... puțină carne? Episodul 155 LA MASĂ Deodată, ușa sălii de mese se dădu în lături și un om de vreo 52 kg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prăbușit la picioarele lor. Brutus, roșu la față de efort, ridică privirea și strigă: „Vină, mă, și dă-i și tu!”. Toto se apropie zăpăcit, scoase furculița, senatorii îi făcură loc și - o, Zeule! - îl văzu pe însuși Caesar plin de cuțite, horcăind. „Dă-i, ce stai?!”, strigă Brutus. înspăimântat, Toto căută cu ochii un loc liber pe trupul lui Caesar găsind unul mai jos puțin de șale și înfipse tremurând furculița. Caesar gemu încetișor, întoarse capul, deschise un ochi și șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
inoportune nopți de dragoste a perechii boierești. Când dormea Răducu, slugile umblau pe vârfuri. Un bivol blând care-l speriase pe copilaș când îl scoseseră prima oară în curte fu tăiat fără milă. Boierul vecin cu care Stoenescu era la cuțite încă din tinerețe, îi dărui pe nepusă masă două sate și-o pădure, „așa, ca să aibe unde se giuca băiatu’ când o crește”. în timpul marii foamete din 13-14 noiembrie 1597, când țăranii de pe moșia lui se răsculară, boierul se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de stâncă sub care obligă animalele să îngenuncheze, în timp ce italianul se trânti într-un colț și ațipi. Pantofii săi scumpi, gândiți pentru a conduce o mașină și nu pentru a merge atâtea ore prin pietrele ascuțite ce tăiau ca niște cuțite, se făcuseră ferfeniță și, în cele trei ocazii când a încercat să continue călătoria pe spinarea unui dromader ciufut, a fost cât pe ce să-și rupă gâtul. Și, într-adevăr, nu era ușor să-ți menții echilibrul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
special de a înțelege înfruntarea armată; și era la fel de clar că avea destule motive să n-o facă, deoarece chiar în momentul în care îi avertiza insistent despre asta pe subalternii săi, „jegosul său dușman“, Gacel Sayah, tocmai băgase vârful cuțitului în jugulara celei mai debile dintre caprele ce atârnau la oblâncul cămilelor, pentru ca sângele să picure în așa fel încât să lase în urma lui o dâră vizibilă. În felul acesta, începea să pună în practică învățămintele tatălui său, care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
rareori îndrăznesc să atace omul direct. Așa i s-a spus întotdeauna, dar, de asemenea, i se povestiseră teribile întâmplări despre hiene flămânde care, în disperarea lor, nu ezitau să atace în haită. Și el nu avea o pușcă, nici un cuțit, nici măcar un simplu băț cu care să se apere de fiare. Își petrecuse ore întregi în sălile de fitness și cheltuise mulți bani în dorința lui nemăsurată de a deveni expert în „autoapărare“, dar nu se întrebase niciodată la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
venit dinspre stâncile acelea. — N-am cum să știu. Mi-am dat seama că se apropia, am auzit împușcătura și, în aceeași clipă, un strigăt. Pe urmă, nimic. — Cum te simți? — Cred că am pierdut mult sânge. Mecanicul scoase un cuțit ascuțit, îi tăie cracul pantalonului și se uită la rană cu o privire de cunoscător. — O să scapi de asta, dar mă tem că vei șchiopăta toată viața... - Făcu un gest semnificativ arătând împrejur și adăugă zâmbind ironic: Așa cum stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]