2,195 matches
-
internațional. MacArthur era văr al comodorului Matthew Perry. Se povestește ca MacArthur a fost cel care a avut inițiativa ca să fie arborat acel steag istoric, el văzându-se probabil ca un al doilea „deschizător” al Japoniei și nu ca un cuceritor. Se afirmă că cel de-al doilea steag care a fost arborat în Golful Tokyo a fost cel care flutura deasupra Casei Albe în ziua în care Pearl Harbor a fost atacat. Căpitanul USS Missouri, Stuart Murray explică însă: „La
Actul capitulării Japoniei () [Corola-website/Science/308741_a_310070]
-
cei supuși acestor tactici sunt dispuși să urmeze această 'cale' (ex. este in avantajul personal) sau raționează îngust. Funcționează cel mai bine în societăți/populații în care competiția între familii nobiliare, clanuri, clase sociale, a fost acerbă înainte ca dominatorul/cuceritorul să se manifeste. Deasemeni este favorizată de comunicarea proastă sau lipsa comunicării, între membrii unei populații. În condițiile în care este greu de 'spart' o structura de putere deja existentă, se folosește tactica pașilor mici: se fac doar lucrurile/acțiunile
Divide et impera () [Corola-website/Science/307738_a_309067]
-
care a durat până în anul 1461, când conducătorul său, David, s-a predat lui Mehmed II, sultanul Imperiului Ottoman. După cucerirea otomană, a urmat o colonizare masivă a orașului, însă vechile comunități armene și grecești au continuat să coexiste alături de cuceritori. În ultima perioadă a stăpânirii otomare, orașul a păstrat o puternică influență creștină. În anul 1901 portul Trebizonda a fost echipat cu macarale de către inginerii englezi Stothert și Pitt din Bath. Orașul a constituit cheia bătăliei dintre Imperiul Otoman și
Trabzon () [Corola-website/Science/307756_a_309085]
-
și în Europa, nobilii aveau vasali, fiind la rândul lor vasalii regelui. Spre deosebire de Europa, producția agricolă era reglementată de "iqta", sistemul musulman de proprietate asupra pământului, asemănător oarecum cu sistemul feudal din Europa. Acest sistem local a fost acceptat de cuceritorii cruciați. Deși musulmanii, la fel ca evreii sau ortodocșii, nu aveau practic niciun drept în zonele rurale, unde, cel puțin teoretic, erau proprietatea lorzilor cruciați care stăpâneau pământurile, toleranța față de credințele necatolice era mai ridicată decât în alte regiuni ale
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Jalut din 1260). Mamelucii și-au dus la bun sfârșit programul militaro-politic de alungare a tuturor "infidelilor" franci de pe pământurile Orientului Mijlociu și, în 1291, ultimul bastion cruciat, Acra, a fost cucerită după un asediu violent de armatele sultanului Khalil. Cuceritorii orașului Acra s-au dovedit mult mai puțini îngăduitori decât Saladin cu o sută de ani în urmă: cea mai mare parte a populației creștine a fost ori masacrată, ori vândută în târgurile de sclavi. Regatul Ierusalimului a încetat să
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Isus Cristos i-ar fi apărut călugărului în Biserica Sfântului Mormânt și l-ar fi poruncit să predice cruciada. Aceiași istorie apare și în scrierile lui William din Tyr, ceea ce dovedește și la câteva generații după victoria primei cruciade, descendenții cuceritorilor Ierusalimului îl credeau deja pe Pierre ca fiind inițiatarul mișcării. Originea unei astfel de legende poate fi de oarecare interes. Heinrich von Sybel dugerează în lucrarea sa "Geschichte des ersten Kreuzzuges" că în tabăra "pauperilor", care exista imediat lângă cea
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
pământului. Timp de multe decenii, mânia spaniolilor a rămas îndreptată asupra metropolei nesupuse, fapt de pe urma căruia au profitat alte orașe îndepărtate, nou-înființate: Leon la nord-vest și Granada la sud-est. Ele s-au bucurat de o mult mai mare apreciere din partea cuceritorilor, în 1811, fosta capitală amerindiană a primit numele răsunător de Villa Real de Santiago de Managua, căpătând drepturi de oraș abia în 1846. După 11 ani, ea a fost ridicată pe neașteptate la rangul de centru urban principal al statului
Managua () [Corola-website/Science/306666_a_307995]
-
care era compusă pe lângă oastea mică și din cetele de răzeși care nu erau la fel de bine înarmați, dar care putea ajunge pana la 40 - 50.000 de oameni. În primăvara anului 1476, la cererea sultanului Mehmed al II-lea "el-Fatih Cuceritorul", cetele tătărești au invadat Moldova, aproximativ 15.000 de tătari înaintând din estul Moldovei către sud-vest, pentru a urmări o joncțiune cu trupele turcești. Ștefan cel Mare a pornit în primul rând împotriva tătarilor, cu întreaga sa oaste, și i-
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
oaste de aproximativ 1.000 de oameni a fost ascuns într-un pâlc de pădure, acest grup de călăreți având misiunea de a-i ataca din flanc pe cei care i-ar fi urmărit pe cei care deschideau lupta. Mahomed Cuceritorul, dorind să rezolve într-o singură bătălie decisivă soarta campaniei, ordonă riposta împotriva moldovenilor. Cei 4.000 de călăreți moldoveni sunt atacați și aceștia se retrag către Valea Pârâului Alb, vale ce fusese întărită pe ambii versanți cu trunchiuri de
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
a fost acoperit de oasele celor căzuți, ceea ce reprezintă probabil o sursă a toponimului Valea Albă. Ștefan cel Mare a fost nevoit să se retragă, împreună cu restul supraviețuitorilor, la garnizoanele sale de la Cetatea Neamțului, Cetatea Sucevei și Cetatea Hotinului. Mahomed Cuceritorul, având o armată care suferise pierderi însemnate, fără cavaleria ușoara care să asigure armatei aprovizionarea prin jaf cu alimente și nutreț și cu linii de comunicație întinse de la Dunăre pana la Cetatea Neamțului, este nevoit să se retragă din fața Oastei
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
Aguahuco un „sârman nobil” ("Hidalgo pobre"), fiul ilegitim al Marelui Tinerfe și apoi de Zebenzui. În decembrie 1493, Alonso Fernández de Lugo obține de la rege confirmarea dreptului de a conduce cucerirea insulei Tenerife. În aprilie 1494, venind din Gran Canaria, cuceritorul debarca la Santa Cruz de Tenerife cu 2000 de pedestrași și 200 de călăreți. Construiesc un fort, avansează în interior și reușesc să captureze un rege local pe care îl prezintă la Curte lui Ferdinand și Isabellei. De remarcat este
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
Eminescu și poeziile lui este un studiu de Titu Maiorescu. A fost publicat în anul 1889, anul morții lui Eminescu, și este prima lucrare de exegeză (analiză / interpretare) a operei eminesciene. Așadar, Maiorescu devine primul eminescolog (cercetător și cuceritor al operei eminesciene). Așa cum arată și titlul, studiul cuprinde două părți: prima parte se referă la viața poetului, (vizează „omul” Eminescu), în timp ce a doua cuprinde o analiză a operei acestuia („poeziile lui”). Criticul fixează sumar câteva date din biografia lui
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
fost sora conților de Flandra Baudouin al VI-lea (cca 1030 - 1070), zis "Baudouin de Mons" și Robert I (cca 1031 - 1093), zis "Robert Frisonul". Potrivit legendei, când Ducele William al II-lea al Normandiei (mai târziu cunoscut drept William Cuceritorul) l-a trimis pe reprezentatul său să ceară mâna Matildei ea a spus acestuia că nu i-a în considerare căsătoria cu un bastard. După ce a auzit acest răspuns, William a mers din Normandia la Bruges, a găsit-o pe
Matilda de Flandra () [Corola-website/Science/306919_a_308248]
-
de necesitatea de a administra un teritoriu întins, au căpătat în curând o dinamică proprie și au dus, după moartea lui Robert I., la dezintegrarea puterii centrale. Dezintegrarea a fost favorizată de minoratul urmașului lui Robert, William zis "Bastardul", ulteriorul cuceritor al Angliei, și s-a manifestat prin clădirea neautorizată de "motte" și prin răzmerițe ale baronilor din Normandia de Jos. Ducele William și-a reinstaurat însă autoritatea cu ajutorul bisericii, declarând "Pacea Domnului" ("Pax Dei"/"Treuga Dei") în ducat și impunând
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
Deși organizarea militară era redusă la anturajul ducal, casa de Normandia a reușit să-și consolideze în 1063 poziția, adăugând comitatul Maine domeniilor sale. Prin victoria de la Hastings din 1066 ducele normand, cunoscut de acum înainte sub numele de William Cuceritorul, a urcat pe tronul Angliei, pe care-l revendicase considerându-se urmașul vărului său Eduard Confesorul. Normandia a rămas sub stăpânirea sa și a devenit un principat cu o organizare feudală extrem de strictă, care nu acorda decât mărcilor o anumită
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
Angliei celui de-al doilea născut, William al II-lea Rufus. Cel din urmă a purtat în 1087 un război împotriva Normandiei, dorind să o încorporeze printre domeniile sale. Roadele acestui conflict le-a cules Henric I, mezinul lui William Cuceritorul, care a moștenit în anul 1100 tronul Angliei și l-a învins în 1106 pe Robert Courteheuse, reinstaurând astfel domeniul anglo-normand. După moartea lui Henric în 1135 o parte a baronilor normanzi a refuzat să recunoască dreptul lui Geoffrey al
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
Robert Courteheuse, reinstaurând astfel domeniul anglo-normand. După moartea lui Henric în 1135 o parte a baronilor normanzi a refuzat să recunoască dreptul lui Geoffrey al V-lea de Plantagenet-Anjou asupra ducatului, susținându-l pe Ștefan de Blois, nepotul lui William Cuceritorul pe linie feminină. Geoffrey al V-lea, conte de Anjou, era căsătorit cu Matilda (1102-1167), fiica regelui Henric I și, ca văduvă a împăratului Henric al V-lea, împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman. Conflictul dintre casele Plantagenet și Blois a
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
Henric al II-lea Plantagenet, fiul împărătesei Matilda și al lui Geoffrey de Anjou. Acesta a adăugat domeniilor sale comitatul Anjou (în 1151), Aquitania (în 1152) și regatul Angliei (în 1154), formând astfel așa-numitul "Imperiu Angevin". Urmașii lui William Cuceritorul au continuat opera acestuia de centralizare și uniformizare în guvernare și administrație. Jurisprudența a luat avânt în timpul domniei lui Henric I, mai ales datorită numirii de judecători călători. O primă legislație a Normandiei a fost redactată în jurul anului 1200: "Coutumes
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
fata și-a uitat în camion poșetă cu actele. Aflând că Bizo este îndrăgostit, Cornel și Leonica jură să-l căsătorească cu forța pe burlac cu aleasă inimii. Ei se deplasează astfel în Ferentari, la palatul regelui Sigismund de Strehaia, „cuceritorul supermarketurilor și învingătorul de la bancomat”. Fiind înghiontit de frații săi, Bizo o cere de nevastă pe Iuliana și afirmă că el este „cel mai țâgan”. Egret (Emil Rădinoiu), consilierul „regelui”, îl convinge pe Sigismund să se folosească de cei trei
Trei frați de belea () [Corola-website/Science/307933_a_309262]
-
care, ipotetic, s-ar putea să fi avut relații comerciale și de care a fost, poate, influențată. De mai multe ori pe parcursul istoriei Indiei ideile noi au pătruns în partea de nord-vest a țării,- și tot acolo au sosit și cuceritorii externi. Imensul teritoriu al subcontinentului este, pe celelalte părți, înconjurat de mări, munți înalți și păduri tropicale, și de ceea alte civilizații, ca de exemplu marea civilizație chineză, nu au lăsat urme vizibile. Viitorul Indiei a fost determinat în mod
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
stabilit aici, agricultura devenind activitatea lor principală. Populația băștinașă supusă - în marea lor majoritate dravizi având culoarea pielii mai închisă - în nord a devenit o populație de servitori ai arienilor victorioși, dar în sud și-a păstrat independența. Din cauza reliefului cuceritorii ajungeau aici mai greu, și din această cauză istoria politică a acestei regiuni diferă de cea a teritoriilor din nord, cu toate că influența ideilor culturale și religioase nu a putut fi oprită de izolarea geografică. Lipsa documentelor scrise nu permite să
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
și din această cauză istoria politică a acestei regiuni diferă de cea a teritoriilor din nord, cu toate că influența ideilor culturale și religioase nu a putut fi oprită de izolarea geografică. Lipsa documentelor scrise nu permite să aflăm în ce măsură au preluat cuceritorii arieni tradițiile dravidiene. Unele reprezentări sugerează că zeități venerate astăzi, alături de idei religioase și ritualuri, au o istorie ce izvorăște din civilizația Indusului. Sigur este însă, că limba, religia și structura socisală ale arienilor au determinat în mod fundamental înfățișarea
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
reprezentări sugerează că zeități venerate astăzi, alături de idei religioase și ritualuri, au o istorie ce izvorăște din civilizația Indusului. Sigur este însă, că limba, religia și structura socisală ale arienilor au determinat în mod fundamental înfățișarea ulterioară a Indiei. De la cuceritorii arieni provine credința acordată zeităților naturii, de exemplu zeilor Varuna și Indra, separarea preoților (brahmanilor) ca clasă socială și ceremoniile sacrificării animalelor. Imnurile religioase și textele ceremoniilor au fst transmise prin tradiția orală de către preoți, generații de-a rândul, mai
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
circuitul nașterii și al renașterii, poate ajunge în Nirvana, adică starea de fericire eternă. În timp ce Buddha își propaga doctrinele, regatele din India se războiau între ele , și pe teritoriile din nord-vest au început să se infiltreze influențe persane și grecești. Cuceritorul macedonean, Alexandru cel Mare, după ce a cotropit Imperiul Persan, a pătruns și în India și l-a învins pe regele Puru, dar la cererea soldaților săi obosiți, care nu doreau o nouă întâlnire cu elefanții de luptă, s-a retras
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
a reușit să-și extindă controlul asupra majorității teritoriilor din subcontinent, cârmuind capitala Pataliputra așezată în inima dens populată a Indiei, în bazinul Gangelui. Cel mai mare domnitor Maurya, Asoka(cca. 268-232 î. Chr.) și-a început domnia ca rege cuceritor, dar s-a săturat de vărsarea de sânge și s-a convertit la religia budistă. A încercat să își transpună ideile în practică, a început o serie de munci voluntare, proclamând nonviolența și toleranța față de supuși. Cele mai minunate monumente
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]