2,064 matches
-
un anume corp al bibliotecii, dă la o parte cîteva cărți, le așază cu grijă pe o altă poliță și începe să se scotocească în buzunare după ceva. — în două trei zile nici ăștia n-o să-și mai aibă rostul, cugetă Petrică, te și miri cum au dus-o pînă acuma, zice gîndindu-se la jurnalul intitulat Unde scurte, la atentatul cu bombă pus la cale de Pitic și la Carlos Șacalul. — Ia s-auzim totuși ce mai spun, zice domnul Președinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe american, zice Curistul. Nu dăduseră cam de multișor cu mucii-n fasole capitaliștii, nu-i așa Părințele? întreabă Roja. Deși chipurile ieșiți învingători din război, erau mai sterili decît niște eunuci, au stat cu toții smirnă în fața Tătucului. Așa e, cugetă Părințelul, gîndindu-se la Zidul Berlinului, la Tito, Franco și Salazar. Cine a știut să cadă în picioare a căzut în picioare, cine s-a tras pe cur a suferit consecințele, adaugă Roja, dacă tot e la modă acum comunismul, le-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
revino cu picioarele pe pămînt, ea te-a trimis deci, se luminează în sfîrșit Părințelul, ea, dar și eu am vrut să vin recunoaște Roja, mai tare decît ea, trebuia să veniți împreună, spune. — Ceva a fost putred de la început, cugetă Părințelul. Și încă mai este, argumentează, n-a fost doar vina lui, nu i-o poate ierta, n-are cum, a fost și vina ei. Încerci să fugi de răspundere, Părințele, nu-ți șade bine, avertizează Roja, știai bine că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
plăcea să afle. Păcat numai că acest sclav, care știa atâtea, îi răspundea cu atâta zgârcenie la întrebări. Și drumul era atât de lung și atâtea prilejuri se pierdeau. Ce făcea sclavul când nu vorbea? Iahuben se gândi că poate cugeta la neamurile spre care se îndreptau amândoi. La urma urmei însă nici el, Iahuben, nu era de obicei așa de vorbăreț. Se părea că drumul lung și singurătatea deșertului îi schimbau firea. - Am văzut în Ta Kemet și în Atlantida
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
data aceasta, nemaibucurîndu-se de privilegiul de-a se opri în șezut, oglinda apei îi trecu, cu două palme, peste creștet. Iar în curentul care-o rostogoli de 5-6 ori de-a lungul fundului inundat al grădinii, cu ochii deschiși, Gabriela cugeta, nu la deliciile unei guri de aer. Ci la felul uneltei ce i-ar permite să curețe încîlceala tufelor de iasomie și iarmaroc de puzderia de pești tropicali (în special Pomacantlaus imperator și Antennarius scaber, specii beneficiind bineînțeles, de totala
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Într-o noapte, după ce caravana știrilor proaspete se îndepărtase, prelingîndu-se spre Cișmigiu, ducîndu-se glonț către grădinile deschise până-n zori "La Micul și Sarmaua", "Guguștiuc", "Car cu fîn" și "Poponax", Gărgăriță spărsese tăcerea țesută din greu în cele câteva săptămâni și cugetă aproape prostește: - Grele păcate ți-ai mai luat și tu pe inimă, frate Ulpiule!... Mult mai târziu, pe la orele două din noapte, băiatul, care la-nceput nu-i crâcnise, se trăsese lângă el și-l trezise, se pusese în fund
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în familie, către ce-l mânase pe bunic, către împropietărire, reîmpropietărire sau cooperativizare. - Ba nu. Către spiritualizare! îi căzuse nepotului Doru fisa, după atâta amar de ani de zile. Pentru că, imediat ce-ai trecut pe spiritualizare, te-ai și ars! cugeta pentru sine Sinistratul, contemplând cozile la alimente ce se formau de cu seara (în cea mai deplină beznă, pe zeci de mii de scăunele pliante), chiombindu-se din autobuzul 193, cu care se târâia de la școală. Se târâia el, dar, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prea citită, ce pricepe că, până nu-și saltă cățelele coada, nu se ridică nici prăpăditul de dulău pe lăboanțele dinapoi!... Domnu Bleju nu e ușă de biserică, dar, de obicei, e un bărbat de catifea. Doamna Fermecătoarea poate o cugeta mai bine să n-o fărâme și s-o betejească decât pe stricata aia de Tăsica. De-o strigă bețivii, prin crâșme, Îmbolnăvici. - Programați-vă o consultație la doamna Profesoară... - Sinistrate, mâine la ce oră băgăm rația de ulei și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce aduceau cu bucuria. Barbă Albă e dragostea mea și barbă Albă e tot ce-mi doresc, cânta cu jale Dolores pe ritmul balansoarului ce se legăna. Virgil, pierdut în gânduri, își mângâia bărbia încărunțită fără să o audă. — Limbajul, cugeta el, limbajul crează concepte. Conceptele crează lanțuri. Sunt înlănțuit, Dotty, sunt înlănțuit de un țel și nu știu care e ăla. Nu-i suficient eter pentru a urma calea lui Grimus, nu-i suficient pământ pentru a urma calea celor din K
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
metru de picioarele balansoarului. — Această insulă, murmura ferm, dar în barbă, Virgil Jones, este locul cel mai grozav al întregii creații. Din moment ce se pare că supraviețuim și nu suntem înghițiți de căile ei, se pare că iubim. Ar mai fi cugetat el și despre ritual, despre obsesie, nevroze și activitățile alienante pe care le naște exilul, despre vârstă, întemnițare, despre prietenie și dragoste, despre starea bătăturilor sale, despre ornitologia mitului, și ar mai fi cizelat și inventat el și alte gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Trosc. Și totuși exista vreo alternativă? Odată cu intensificarea efectului și cu creșterea frecvenței cutremurelor - ce-i drept, minore, insula se deteriora, și nicidecum lent. Trosc. Exact în acel moment se văzu ajutat de fântână. Aruncă în ea crenguța ruptă și cugetă la asemănarea dintre fântână și insulă. Idee care nu mergea. A abandonat-o cineva, s-a rupt cineva de ea, așa cum se rupsese el de viața de pe insulă? A încercat cineva s-o salveze? Sau a fost cineva de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor hotărâse deja să nu-l mai descoase pe Virgil mai mult decât era el dispus să scoată la iveală. Nu dorea absolut deloc să-l facă să sufere. Așa că nu îl întrebă nimic despre Liv. — îmi amintesc de K, cugetă Virgil absent. Atunci când au venit prima dată. Ca să se așeze la casa lor, să se căsătorească, să preacurvească. Și unul sau doi... au mers puțin mai departe. — Grimus? întrebă tăios Vultur-în-Zbor. — Păi, spuse Virgil, strângând din buze, nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
după-amiază și ceața se transformase din auriul dimineții în galbenul post-meridian. Galben pentru viață, își aminti Vultur-în-Zbor, cum stătea în fața lor, pe un scaun de răchită cam prea drept. Un abur ușor plutea prinn încăpere. Timpul trece mai încet acum, cugetă Vultur-în-Zbor și se simți aproape fericit. Să te afli în K însemna să recapeți conștiința istoriei, a vremurilor bune, ba chiar a națiunii: O’Toole, Cerkasov... Fie că-ți plac, fie că nu, numele readuceau la viață o lume trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
uit la trupul tău și văd anticipare. Trebuie să-nveți să te ascunzi, să arăți mai puțină înțelepciune lumească în ochi și mai multă în trup. — Și să mor fată bătrână! a râs Irina. Mă port așa cum sunt. — Da, a cugetat Patașin. încă o mai ținea de bărbie. Și-a deplasat mâna către obraz. Irina s-a aplecat înspre ea. Mâna era rece. — N-or să-ți simtă lipsa, i-a șoptit. Nu pentru atât de puțin timp. Patașin a râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bun și anunță-l că Ordonarea sa Grosolană a dus la expulzarea lui de pe Thera. Nu mai este bine-venit aici. Rămâne sau dispare odată cu Endimiunsele voastre. Ah, am gândit eu. — Ceea ce ne aduce la al doilea motiv de îngrijorare, a cugetat Dota. Suntem extrem de deranjați de felul eronat în care Grimus a folosit Trandafirul. Acesta nu s-a voit niciodată a fi un dispozitiv pentru călătoria intraendimiunse. Nici cutie magică pentru producerea mâncării. E o încălcare flagrantă a Tehnologiei Conceptuale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
domnul Cantemir, care (Îl cunoscusem, doar, cu toții cât de corect era) nu i-a cerut niciodată așa ceva. Nu-l mai ascultam. Informația lui cu privire la siameză mi-a dat de gândit, tulburându mă peste măsură! Până la urmă, dacă stăteam bine să cuget, tot un fel de siameză găzduiam și eu, nui așa, la mine În garsonieră! Melanie doarme Întinsă În toată splendoarea ei. Pe jumătate dezvelită, cu sânii aproape dezveliți, simetrici și cu desăvârșire rotunzi. Are un braț strecurat sub cap și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Dar el e mai mare, că ni-i Împărat. Atunci luna iese norilor regină, Fruntea lui cea pală roșu o-nsenină, Galbenele-i raze încing fruntea-i rece Că părea din munte diadem de rege. Și un stol de vulturi muntele-ncongior Cugetând că-i Joe, Dumnezeul lor, Când în miezul nopții, cununat cu nymb, Fulgere aruncă sus de pe Olymp. {EminescuOpIV 8} NU E STELUȚĂ Nu e steluță tremurătoare Să nu gândească în drum de nor La altă steauă strălucitoare, La alt amor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scară Îngeri stau treptat... treptat, Cu chip blând și luminat Și pe lire sunătoare Cântau dulce și curat. {EminescuOpIV 53} La picioarele Mariei Genunchiat pe-un nor de-argint, Alb ca lebeda pustiei, Blând ca glasul poeziei, Sta un înger cugetând; Și-a luat arpa-i de aur Și trecând mâna pe ea A-nceput a răsuna Raiul... luncile-i de laur De-un blând Ave Maria. Acel înger!... Fața pală, Ochiul negru, păr bălai - L-am văzut - o stea regală
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern... Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, iar eu s-ascult pe gânduri, și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate Și pe ziduri uriașe mari grădini suite-n nori; Când poporul gemea-n piețe l-a grădinei lungă poală Cum o mare se frământă, pe când vânturi o răscoală, Cugeta Semiramide prin dumbrăvile răcori. {EminescuOpIV 112} Acel rege - o lume-n mîna-i -, schimbătoarea lui gândire La o lume dă viață, la un secol fericire - Din portalele-i de aur ca un soare răsărea, Dar puternica lui ură era secol de urgie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dumnezeu să fie? Ar fi fost Dumnezeu însuși, dacă - dacă nu murea. Asia-n plăceri molateci e-mbătată, somnoroasă. Bolțile-s ținute-n aer de columne luminoase Și la mese-n veci întinse e culcat Sardanapal; Și sub degete măestre arfele cugetă mite, După plac și-mpart mesenii a cântării flori uimite, Vinuri dulci, mirositoare și femei cu chipul pal. Azi? Vei rătăci degeaba în câmpia nisipoasă: Numai aerul se-ncheagă în tablouri mincinoase, Numai munții, garzi de piatră stau și azi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aruncă în abisul văi adânci; Palid, adâncit ca moartea ca o umbră stă în lună, Părul lui de vânt se îmflă, iară vorbele-i răsună Și blestemu-i se repetă repezit din stânci în stînci! {EminescuOpIV 141} Și uimit stetea Cesarul... "Cugeți tu pămînt? - el zise - Avem noi în mâni a lumei soarte sau cortegiu de vise? Hotărâți de-a ta gândire urmăm azi ziua de ieri?... Și în ordinele-eterne mișc-asupra-i universul Oceanele-i de stele. Ce ironic li e mersul! Cesare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dumnezeu. Căci a morții braț puternic, când stă viața s-o despartă, Nu se-ndură să ridice sîngeroasa-i lungă bardă, Cum călăul greu se-ndeamnă la un cap d-imperator; Zeii pregetă să-și dee-a lor sentință... Și-n uimire Cugetă - de au fost popol destinat spre nemurire, Au fost ei - și dacă mor ei - suntem noi nemuritori?... Strănepoții?... Rupți din trunchiul ce ni dă viață fertilă, Pe noi singuri ne uitarăm printre secoli făr-de milă. Ei purtau coroane de-aur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
veche uriaș, puternic lanț; Secoli lungi ce-au rămas văduvi de a Romei spirit mare L-au creat... În noi el este-, noi îl stingem. Dacă moare, Noi murim... ramul din urmă din trupina de giganți. {EminescuOpIV 142} Când îi cugeți, cugetarea sufletu-ți divinizează. În trecut mergem, cum zeii trec în cer pe căi de raze. Peste adâncimi de secoli ne ridica, curcubei; Un popor de zei le trecem, căci prin evi de vecinicie Auzim cetatea sfântă cu-nmiita-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dumnezeu s-apue de pe cerul cugetării, Nimeni noaptea să se-ntindă pe-a istoriei mormânt; Mulți copii bătrâni crezut-au cum că ei guvernă lume, Nesimțind că-s duși ei singuri de un val fără de nume, Că planetul ce îi poartă cugetă adânc și sfânt. {EminescuOpIV 149} Se-nmulțesc semnele vremei, iară cerul de-nserare Roșu-i de războaie crunte, de-arderi mari, de disperare Și idei a zeci de secoli sunt reduse la nimic; Soarele divin ce-apune varsă ultimile-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]