2,007 matches
-
că suntem stăpâni pe viața și pe hotărârile noastre. Așa să fie oare? Nu aș vrea să spulber nimănui iluziile, dar conform zicalei „iluziile noastre de azi sunt decepțiile noastre de mâine”, aș spune că ar fi bine să mai cugetăm un pic, înainte de a ne îmbăta de mândrie. Fiecare dintre noi este o mică rotiță într-un mare angrenaj național și chiar internațional. Libertatea noastră se desfășoară între niște limite destul de strânse, stabilite de legile societății în care trăim. Orice
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
părăsit Și s-a dus, n-a mai venit. Câinele mă recunoaște, Omul nu mă mai cunoaște. ................ Și se încheie cu trista întrebare: Și acum, te-ntreb pe tine: Care-i om și care-i câine? Ar fi bine să cugetăm temeinic la toate astea, este necesar să înțelegem că pământul pe care trăim noi, nu e un lucru, nu e o piatră, ci este o ființă vie, pe care noi oamenii am făcut-o să sufere cumplit și care s-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și neprimenit ca un Socra te -, nu-i scăpa nimic ochiului său ager, Întrebător, nici minții lui proaspete, aplicată realităților, neîmpiedicată de formule și capabilă de reacțiuni prompte și firești, ritos afumate și fără con veniențe În fața lenei de a cugeta a birourilor militare, care Îi recomandaseră, Într-o faimoasă circulară a Marelui Cartier General din Iași, să-și hrănească miile de cai de la coloană cu rămurele și flori de vâsc (viscum album, cum preciza, pe limba botanicilor, circulara văzută și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toate astea, căci uite! se prăbușesc instituțiile În jurul nostru! „Întâmplarea și capriciul guvernează lumea“, spunea La Rochefoucauld. Mi-a plăcut grozav, poate dintr-un vag gust de aventură, să dau loc de cinste și de ascultare Întâmplării și hazardului. Ia cugetați puțin, vă rog, cât datorăm cu toții Întâmplării și hazardului. Însurătoarea - la care nu gândisem niciodată pe vremea boemei noastre vagabonde și anarhice, zeflemisind-o chiar și sfidând-o, ca de altfel Întreaga ordine socială, dar căreia (curios, nu este așa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Muhamad, care împlinise de curând cincizeci de ani, i s-a destăinuit lui Butucel că el, având patru neveste, nu reușea să le fie fidel și că se trata de bătrânețe cu fetele de la computere. „Tu numai o nevastă - a cugetat plin de alean patronul -, la tine ușor să fii tânăr. La noi, problem. Hai noroc și să trăiești!“ În zilele următoare, Adrian Butucel a primit o mulțime de telefoane ultimative anonime de la foștii săi colegi de birou. Era făcut trădător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe strada ta. În colț cu bulevardul stătea un militar. Nu i-am dat atenție și am trecut prin spatele său. La intrarea în imobil, portarul prezida un cenaclu. Cu toate acestea am intrat și începusem să-mi pregătesc cheile, cugetând că pentru nimic în lume n-aș vrea ca vecinii tăi să bage de seamă fie ce-o fi. Soarta a vrut însă să mă combine în ascensor cu o doamnă blondă, grande e maestosa, care de asemenea urca la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-i un sictir bătut în piuă“. și când nici asta nu mă mai ajută, îmi amintesc mereu de aceeași anecdotă: Un bătrân șade pe banca din fața casei, iar vecinul trece pe-acolo și-l întreabă: Ce faci, bade, șezi și cugeți? Iar cel întrebat răspunde: —Ba, eu numa’ șed. Această anecdotă reprezintă cea mai succintă descriere a firescului. De douăzeci de ani cunosc anecdota, și de-atunci mă tot așez alături de bătrân pe bancă. Dar nici până azi nu prea îmi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fundamental întâlnirea noastră de azi, de cea de acum câteva săptămâni.“ (Teatrul, august 1971) „Nicolae Ceaușescu, care iubește laboratoarele, care înțelege calculele, care mângâie și mânuiește mașinăriile; Nicolae Ceaușescu, care citește, studiază, cunoaște toate marile probleme ale cugetării și care cugetă îndrăzneț, fiind filozof cu substrat adânc și cu reflecție spontană; Nicolae Ceaușescu, care admiră și comentează opera de artă, care e un iubitor de literatură, care e un mare orator, care e un scriitor și care, cu un extraordinar instinct
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
m-am spălat, însă, nu m-am dat cu spray, că mai am un pic de tot și mă tem că nu-mi ajunge nici pe diseară. M-am repezit la dulap să-mi scot toate hainele pe pat, să cuget în liniște; altceva tot n-aveam ce face. Până la haine am văzut însă că mama, la curățenia de ieri probabil, mi-a răzuit de pe ușa dulapului abțibildurile cu Monchichi! Asta chiar că m-a doborât. După ce că n-am nici un prăpădit
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
față de părinți și autoritatea neștirbită a acestora sunt pilonii solizi pe care trebuie să se sprijine relațiile firești dintre copii și părinți. Și, în fine, nu trebuie uitat că în educația familială, ca în orice activitate umană, greșelile se plătesc - cugetă cu înțelepciune Dumitru Dascălu. Bună-creștere În dimineața unei zile de sfârșit de iarnă, în ajun de Mărțișor, mă aflam în sala de așteptare a unei clinici multidisciplinare private pentru niște analize. Fiind printre primii sosiți, așteptam, dus pe gânduri, sosirea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în licoare bahică. Vremea frumoasă și gândurile ce îl asaltau l au determinat pe Dumitru Dascălu să prefere mersul pe jos, așa cum făcea adesea și atunci când era în activitate, iar acum a optat pentru acest mod de deplasare ca să poată cugeta în voie, să-și limpezească și să-și orânduiască ideile ce urma să le transmită colegilor, elevilor și părinților prezenți la evenimentul sărbătorit. La intrarea pe aleea ce străbate bătrânul și frumosul parc din fața școlii, emoțiile i s-au accentuat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
adus Viața lui Cristos și o carte cu viețile sfinților în limba spaniolă 2. 6. Citea și iar citea acele pagini și, încetul cu încetul, îndrăgea ceea ce era scris în ele. Mai mult, când se oprea din citit, uneori zăbovea cugetând la ceea ce citise, alteori la lucrurile lumești la care obișnuia să se gândească mai înainte. Printre lucrurile deșarte care îi veneau în minte, era unul care punea o atât de mare stăpânire asupra inimii lui și-l învăluia în așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
oarecare; nu era nici contesă, nici ducesă, ci de un rang mult mai înalt 1. 7. Totuși Domnul îl ajuta, adăugând la aceste gânduri altele, izvorâte din ceea ce citea. Astfel, citind viața Domnului nostru și viețile sfinților, se oprea să cugete și să-și spună: „Ce-ar fi dacă aș face și eu ceea ce au făcut Sfântul Francisc și Sfântul Dominic?”. Se gândea la multe altele care i se păreau bune și-și propunea să facă lucruri aspre și grele. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
deoparte rămânea mulțumit și bucuros. Însă nu-și dădu seama de aceasta și nici nu se opri să cântărească această diferență până în ziua în care i se deschiseră puțin ochii 2 și rămase uimit de această deosebire, oprindu-se să cugete asupra ei. A priceput din cele ce le trăise că anumite gânduri îl lăsau trist, altele îl umpleau de bucurie și și-a dat seama puțin câte puțin de deosebirea spiritelor 1 care se frământau în el: spiritul diavolului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
înfășat, care îl durea destul de tare. Și în fiecare seară, deși mergea călare, piciorul era umflat; de aceea socotea că e trebuincios să poarte încălțăminte în acel picior. Armele lui Isus Cristos 17. Apoi și-a reluat drumul spre Monserrat, cugetând, cum avea obiceiul, la faptele de vitejie pe care avea să le facă din dragoste pentru Dumnezeu. Și cum avea mintea plină de faptele cavalerești din istorisirile despre Amadis de Gaula și din alte asemenea cărți, îi veni în gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se așeze sau să se culce, stând în picioare sau în genunchi în fața altarului Sfintei Fecioare din Monserrat, unde avea în gând să-și lepede hainele pentru a se înveșmânta cu armele lui Isus Cristos. Părăsind așadar acel sat, mergea cugetând ca de obicei la planurile lui. Ajuns în Monserrat, după ce s-a rugat și s-a sfătuit cu duhovnicul, a făcut în scris o spovadă generală care a durat trei zile2. Tot cu duhovnicul s-a înțeles și în privința catârului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rugăciunea de mai înainte, de mai multe ori. Își aminti atunci de povestea unui sfânt care, pentru a dobândi de la Dumnezeu un lucru pe care și-l dorea mult, a postit mai multe zile, până ce a fost ascultat 1. După ce cugetă destul de mult, se hotărî să facă și el la fel: să nu mănânce și să nu bea până când Dumnezeu nu-l va asculta sau până când nu-și va vedea moartea foarte aproape. Era hotărât ca, dacă s-ar fi aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că Domnului nostru I-a plăcut să-l elibereze, prin îndurarea Sa1. Potolire 26. Pe lângă cele șapte ore de rugăciune, se îndeletnicea și cu ajutorarea câtorva suflete 2 care îl căutau cu privire la lucruri spirituale, iar în timpul care-i mai rămânea cugeta la cele ale lui Dumnezeu sau la ceea ce meditase sau citise 3 în acea zi. Cu toate acestea, adesea, când mergea la culcare, i se dezvăluiau lucruri deosebite și primea mari consolații spirituale, ce-l făceau să piardă o bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
1 și o bucată de stofă, pe care o împături de mai multe ori, punându-și-o deasupra stomacului, din cauza frigului puternic. O nouă direcție După ce Pelerinul înțelese că nu era voința lui Dumnezeu ca el să rămână în Ierusalim, cugetă în sine și se întrebă quid agendum 2. În cele din urmă, simți imboldul de a studia o vreme, pentru a putea ajuta sufletele, și astfel hotărî să plece la Barcelona 3. Plecă așadar din Veneția spre Genova. Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se începe învățarea gramaticii, îi veneau noi înțelegeri ale celor duhovnicești și un gust înnoit pentru acestea. Așadar, nu putea să învețe pe de rost și, oricât le-ar fi îndepărtat șgândurileț, tot nu putea scăpa de ele. 55. Astfel, cugetând adesea la ceea ce se întâmpla, își spunea: „Nici când mă rog, nici când sunt la liturghie nu-mi vin înțelegeri atât de vii”. Astfel cunoscu puțin câte puțin că era vorba de o ispită. Și după ce se rugă, se duse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
poate vorbi despre acestea decât în două feluri: ori prin știință dobândită, ori prin Duhul Sfânt. Nefiind dar prin știință dobândită, este deci prin Duhul Sfânt. Și am vrea să știm ce credeți că vine de la Duhul Sfânt. Aici Pelerinul cugetă puțin, căci acest mod de a argumenta nu-i păru bun. După un moment de tăcere, spuse că era inutil să mai discute despre aceste lucruri. Călugărul stărui: „Astăzi, când ne împresoară atâtea sminteli de-ale lui Erasmus și de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se arăta foarte mișcat, stărui în zadar; Pelerinul se mulțumi să repete că va face ceea ce i s-a poruncit atâta vreme cât va fi sub jurisdicția din Salamanca. Fură scoși din temniță imediat. Punând totul în mâinile lui Dumnezeu, începu să cugete la ce trebuia să facă; găsea o mare greutate în a rămâne în Salamanca. De fapt, fiindu-i oprit să lămurească ce este păcat greu sau ușor, era pentru el ca și cum i s-ar fi închis calea de a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nimic, cu multă evlavie și nu fără lacrimi, tot la fel la rugăciunea obișnuită de dinaintea liturghiei, în timpul ei și după aceasta, cu multă evlavie și lacrimi, mereu cu șhotărârea deț a nu avea nimic, liniștindu-mă în ofranda făcută, după ce cugetând am simțit multă limpezime, iar în ceea ce-I privește pe mijlocitori, anumite simțiri, nu fără a-I vedea //. Seara, cântărind alegerile, șa aveaț totul, în parte, sau nimic, făcând ofranda de a nu avea nimic, cu multă evlavie, pace lăuntrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Apoi, mergând la liturghie, pregătind altarul, punându-mi veșmintele și intrând la liturghie, m-au podidit necontenit lacrimile; fiind atras către Tatăl, punând dinaintea Tatălui cele ale Fiului, am primit priceperi multe, însemnate, savuroase 1 și foarte spirituale. După liturghie, cugetând la alegeri timp de o oră și cântărind situația și beneficiul pe care-l aduce șfiecareț, mi s-a părut deșertăciune și piedică a dușmanului șaltă alegereț, alegând și oferind 2 cu multă liniște și pace Tatălui a nu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
obișnuită, însoțit de mult har și evlavie, atât de limpede și mai strălucitoare șdecât altădatăț, cu apariția unei călduri, iar în ceea ce mă privește, lepădând cu ușurință gândurile ce veneau și ridicându-mă cu acel ajutor. După ce m-am îmbrăcat, cugetând la Introitus 1 din liturghie, șm-am simțitț cu totul mișcat spre evlavie și iubire pentru Preasfânta Treime. Apoi, ajungând la rugăciunea pregătitoare pentru liturghie, neștiind cu cine să încep și întrezărindu-L mai întâi pe Isus, mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]