2,905 matches
-
momente a început să se aștepte și la alte modificări. Etapa contemporană (1994 - prezent), a început odată cu apariția regulii de lovire a mingii cu orice parte a corpului, a continuat cu unele modificări neesențiale produse în anii următori, și a culminat cu o serie de modificări radicale ale regulamentului produse în anii 1998-1999, care au schimbat complet „fața” jocului de volei. Se caracterizează prin marele interes pe care-l prezintă acest sport în întreaga lume și prin consacrarea s-a pe
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
IX. Tehnica Langendorf este clasică. - Carrel și Guthrie efectuează și publică în 1905 tehnica transplantării heterotopice a inimii la câine (pentru întreaga activitate s-a acordat premiul Nobel). Numeroși alți autori au dezvoltat tehnica transplantării cardiace în experiment pe animal, culminând cu tehnica ortotopică de înlocuire a inimii în poziție anatomică utilizând un cord de la un animal donator. Shumway și colaboratorii de Universitatea Stanford, California, SUA au fost primii care au obținut supraviețuiri de durată la animalul de experiență. - Barnard efectuează
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC, HORAŢIU SUCIU, MIHAELA ISPAS () [Corola-publishinghouse/Science/92080_a_92575]
-
de procese biologice dezvoltate în timp la nivelul diferitelor țesuturi. Definiția larg utilizată a îmbătrânirii cuprinde „o serie de modificări funcționale și structurale cumulative, lezionale, intrinseci și progresive, independente de timp, care debu tează ca manifestare la vârsta maturității și culminează eventual prin deces” (2). Organizația Mondială a Sănătății (3) definește îmbătrânirea din punct de vedere: biologic: un proces continuu care începe la pubertate și evoluează pe tot parcursul vieții; social: membrii unei societăți sunt percepuți ca fiind vârstnici în funcție de diferențele
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
sau a agresorului, precum și dinamica relației lor pot crea incertitudini privind cazul, în plus existând posibilitatea refuzului victimei de a se supune examinării medicale sau interdicția evaluării impusă de agresor, acesta fiind și membrul tutelar. Aceste elemente pot crea obstacole, culminând cu rezistența cadrelor medicale în a lua o decizie. Un individ care în condițiile legii este mandatat să raporteze un caz de suspiciune de abuz poate ezita din cauza lipsei documentării complete. Obstacolul major în calea eforturilor intervenționale a fost și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
celălalt ca lipsit de fundament. Forma cea mai ridicolă o îmbracă principiul autonom în filosofia idealistă, unde bietul individ cugetător e grav convins că el creează lumea fiindcă începe s-o gândească. Probabil acest spectacol de fum teoretic, în care culminează orgoliul autonom, e salutat cu hohote de sadică satisfacție de tartorul iadului, inspiratorul biblic al trufiei omenești. E aproape de prisos să amintim că autonomia e altceva decât ideea libertății creștine. Pornind din aceeași rădăcină ontologică, libertatea creștină e înfrângerea autonomiei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
parte mai multă lumină din flacăra credinței. Ceea ce Jacob Burckhardt exprimă ca o posibilitate, iar Nikolai Berdiaev ca o certitudine, anume că din cult s-a dezvoltat cultura, e un adevăr confirmat de istoria tuturor religiilor și civilizațiilor, pentru a culmina în raportul genetic proclamat de numeroase ori în Biblie. Mai mult decât atât: Cartea Cărților învață că îndeletniciri cum e arta construcției navale sau a îmbrăcăminții și altele la fel, care n-au legătură directă cu viața cultului, dar vin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sacră, o știință sacră; și chiar vasele și odoarele cultice sunt sacre. Dar aceste multiple forme sacrale ale culturii, care participă la cult, nu trebuie să ne inducă în eroare. Care este sâmburele cultului? E unirea sufletului cu Dumnezeu. Liturghia culminează în euharistie, care e împărtășirea cu Hristos, adică taina prin care El ne asimilează ordinii sale spirituale și veșnice. Către acest proces de asimilare se concentrază mișcările sufletului nostru, pentru ca, dintr-un număr de indivizi disparați, să devenim o unitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
s-au rostit în epoca impietății moderne, este aceea că monahismul ar însemna sublimare erotică, trândăvie și ignoranță. Acela e nenorocitul monahism de azi, cadavrul gloriosului monahism care a creat cultura Europei. Viața religioasă, care are felurite grade și nuanțe, culminează în contemplație, care e pipăirea directă a puterii dumnezeiești. Și acești faun de geniu ai culturii s-au dovedit atât de activi și de fecunzi, umplând veacurile de lumină, fiindcă au încremenit mai întâi în contemplație. Ea e izvorul celei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
n-au un carater unilateral, cum s-a întâmplat în catolicism. Platon și Aristotel au fost deopotrivă preferați, fără ca unul să capete ascendență exclusivă asupra gândirii răsăritene. Se poate observa de-a lungul veacurilor o luptă între aceste preferințe. Ea culminează în veacul al XIV lea prin Nichifor Grigoraș, care e de partea lui Platon și prin împăratul Ioan Cantacuzino, care e de partea lui Aristotel și-i comentează Etica. Dar însăși tardivitatea acestei lupte ne arată că în ortodoxie nici unul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cultură și intră în „noaptea barbară”. Renașterea cugetării mistice în Apus începe în veacul al IX-lea, după ce opera lui Dionisie Areopagitul se cunoaște prin traducerile în latinește; iar marea înflorire a filosofiei teologice, care poartă numele de Scolastică și culminează în veacul XIII, e rezultanta unor influențe atât de eterogene încât nouă ne par de necrezut. Filosofia arabo mahomedană, pătrunsă în Europa apuseană prin Spania maurizată, cugetarea evreiască, reprezentată îndeosebi prin Maimonide și aristotelismul prezidează formarea curentului scolastic. Primii scolastici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lor în piața publică; cu suprimarea respectului persoanelor consacrate, interzicând uniforma preoțească, silind pe călugări să se căsătorească, sau ucigându-i pur și simplu; cu închiderea altarelor, dându-le apoi destinații contrare cultului divin. Negativismul caricatural al marii Revoluții franceze culminează în acel moment delirant, când autoritățile Comunei din Paris, însoțite de cortegii imense cu muzici, coruri și copile îmbrăcate în alb, au instalat zeița rațiunii pe altarul catedralei Notre Dame. „înlăuntrul catedralei se construise un munte de carton încoronat de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
medicina cea mai nouă o afirmă și o demonstrează cu subtile observații științifice(Vezi Alexis Carrel: L’homme cet inconnu și R. Biot: Le corps et l’âme.). în creștinism, această interpenetrație, această prelungire a universului în om, prin care culminează creația văzută și această înrâurire a lui asupra mediului cosmic, e un adevăr. Păcatul lui Adam a desfigurat paradisul, a introdus dezarmonia între viețuitoare, a făcut ca pământul să dea spini și pălămidă. Suferința și urâtul din natură sunt urmări
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și a omului față de Dumnezeu, are un caracter mai mult estetic decât etic. Când o definește astfel Sergiu Bulgakov se gândește, desigur, că ea nu e altceva decât unirea mistică a Sophiei create cu Sophia necreată. Și dacă viața religioasă culminează în acest fapt, care e tot așa de experimental ca și cel estetic obișnuit, înțelegem cât de neserioasă apare ultima obiecțiune modernă, din cele pe care le-am pomenit, că anume contemplația religioasă a naturii trebuie eliminată din preocupările esteticii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în poesie, monopolul înspăimântător al adulterului în roman și în piesele de teatru, nudul libidinos și scenele obscene în plastică, ironizarea caustică și batjocorirea perversă a tot ce e sacru în religie și în patrie, disprețul nimicitor față de țărănime, toate culminând în filosofia demonică a pederastiei, care umple cărțile lui Andre Gide și ale lui Marcel Proust, acestea nu sunt lucruri importate în Franța, ci formidabila microbărie morală crescută din putrefacția ideologiei libertare și răspândită din Paris în largul lumii ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de a reacționa al unui popor în fața celorlalte popoare și în fața lui Dumnezeu. Istoria e modul de a-ți croi soarta pe pământ. Cunoscând ceea ce am fost, știm mai bine ce trebuie să fim. Viața istorică prin natura ei însăși culminează în sublim, fiindcă eroismul și sacrificiul, care constituie una din formele genialității, o populează din belșug. Și dacă arta purifică și transfigurează realitățile pe care le atinge, lucrurile istoriei i se oferă de la sine purificate prin distanță, iar eroismul și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
părerea lui Aristotel, asupra acelei chestiuni ce se ia mereu în discuție și anume că istoria e inferioară poesiei, fiindcă cea dintâi se ocupă de fapte particulare, iar cea din urmă realizează universalul prin particular. Sacrificiul și eroismul în care culminează istoria nu sunt simple fapte particulare, ci piscuri de viață covârșitoare, fulgerate de semnificații generale. Există un sublim estetic, dar există și un sublim realizat de istorie, care își impune măreția independent de faptul dacă e sau nu înveșmântat în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
chipeșă; el invidiază pe Cleobul, care a avut amantă pe Mnesilla. Într un avânt neopăgân, poetul se visează în brațele Thargeliei „curtezana din Milet”. Prin urmare, o Grecie de lupanar elegant, cum e văzută de la Paris. Tipicul acestei retorici poetice culminează în strofa: « Și să cresc în capitala Isauriei latine, Unde-n loc de sanctuarul Arthemisei Munychie Să-mi aprindă admirarea de splendorile creștine Sfinții din Mitropolie! Imaginați-vă ce ofensă pentru superbul poet neopăgân să n-aibă el la București
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fenomenelor extatice. Sunt mistici care consideră aceste fenomene, cum e încremenirea într-o atitudine, încetinirea sau suspendarea respirației, răcirea extremităților corpului, levitația și stigmatele, drept o stare de slăbiciune a subiectului contemplativ. Dincolo de asemenea fenomene, esența unirii mistice, în care culminează viața religioasă, e pur spirituală și constă din descoperirea luminii dumnezeiești de orbitoare strălucire și frumusețe, de infinită măreție și afectivitate în sufletul contemplativului. Evidența supranaturală a acestei lumini e atât de imperioasă și de categorică încât misticul, care o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de demonstrații întemeiate. O asemănare devine adesea o identitate, precum o deosebire nu rareori se cască într-o prăpastie antinomică. Temperamentul rasei apare la el exagerat de elementul arbitrar al individualității proprii. Considerațiile sale despre genialitate și sfințenie trebuiau să culmineze neapărat într-o afirmație mai uluitoare decât cele pomenite până acum. Privind inaderența la lume a geniului, el o declară imediat renunțare și se grăbește s-o identifice cu renunțarea creștină. Geniul, în concluzie, nu e nici mai mult, nici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poesia, lumina fragedă a neprihanei veșnice și învăluie acest simbol în nu știu ce bură de aur și în nu știu ce prestigiu de paradis. Categoria androginului e, după cum am observat, un gând de limită extremă. Plăsmuirile artei, determinate de puterea naturală a geniului, culminează în el ca în vârful cel mai înalt al posibilității. Tocmai de aceea sunt puțin artiștii care, idealizând prin analogie frumusețea făpturilor lui Dumnezeu, au izbutit să se ridice până la această regiune a enigmei în care se închide viața omenească
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omenească substanța pură și veșnică, fiindcă e neutră, a ființelor din paradis. În enigma zâmbetului său e distanța nemăsurată ce ne desparte de această lume. Același sentiment al distanței spirituale se adâncește cu proporții nesfârșite în acea capodoperă prin care culminează poesia lui Eminescu și care e Luceafărul. Poema e unul dintre cele mai înalte și mai vaste simboluri din câte a creat geniul artistic în avântul spre dezmărginire. Ea se desfășoară pe aceeași limită de sus, dincolo și dincoace de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Concepută fie mitologic, fie haric, ideea inspirației implică un plus de puteri adăugate geniului, o depășire a omenescului, o dilatare a viziunii ca să poată considera obiectul concret și limitat al artei în lumina nemărginită a veșniciei. Toate operele prin care culminează cultura omenirii respiră aceste aderențe la cealaltă ordine de existență ce transcende condiția terestră prelungind destinul omului peste limitele acestei vieți. Geniul adevărat se cunoaște după forța gigantică cu care sparge tavanele și podelele închisorii unde se zbate mizeria umană
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o dată să-mi răsară și mie o zi curată de bucurie!” Dar ziua aceasta nu va veni niciodată. Tragică restriște pentru om, cerească transfigurare pentru geniu! Căci din infernul acesta s-au zămislit Simfonia IX și Missa solemnis, în care culminează opera lui. Simfonia IX întrupează în muzică ideea unui paradis lăuntric, pe care am găsit-o la Dostoievski, paradis ce s-ar putea realiza prin iubirea universală coborâtă în sufletele oamenilor. Sensul ei spiritual se lămurește din Oda bucuriei a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mare măsură de influența psiho-socială și pedagogică care dirijează formarea și dezvoltarea vorbirii. Ea este extrem de expusă influențelor din afară, ceea ce argumentează importanța și necesitatea educației fonetice. Fenomenul de deperdiție este specific insuficienței velare și componenta principală a rhinolaliei. Ea culminează, cum era și de așteptat, în emisia consoanelor bilabiale p, b, dento-labiale f, v și linguo-dentale t, d, care cer un puternic suflu bucal cu explozie în partea anterioară a tractului vocal (Grafic 18). Ceea ce este important de semnalat, este
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
a căror sisteme a dus la reconsiderarea imaginii asupra cosmosului, au existat gânditori care au ajuta la dezvoltarea fizicii, fără a fi printre cei care au întemeiat astronomia ca știință: Leonardo da Vinci, Evangelista Toricelli, Paolo Sarpi ca totul să culmineze cu fizica lui Isaac Newton. La cele trei direcții amintite s-a mai dezvoltat una care nu promovează imaginea asupra naturii sau a cosmosului, ci cea a omului ca individ sau societate. Aceasta este cea care a determinat și denumirea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]