2,824 matches
-
bune de la instalatori și electricieni decît ar fi reușit vreodată bărbatu-tău. Un pic de farmec feminin te poate duce departe, mai ales atunci cînd oamenii știu că ești mamă singură. — O, Doamne, nu spune asta. — Ce? Mamă singură? Mă cutremur. — Nu sînt pregătită să aud cuvintele astea. Ce faci mai Încolo? Tom e la Dan În seara asta, nu? — Da. Ca În fiecare sîmbătă. — Și te Împaci cu ideea că Tom e la socrii ucigași? Oftez. Ăsta a fost cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă culc cu acea persoană. Îmi imaginez cum fața lui Charlie se apropie de a mea, cum Închide ochii, iar buzele noastre se Întîlnesc. Îl văd, aproape că-i simt limba pe gîtul meu și omoplații sub palme și mă cutremur. Dumnezeule, oare chiar nu sînt pregătită pentru asta? — Ești bine? — Poftim? Cu o tresărire, mă reîntorc cu picioarele pe pămînt, după ce, În fantezia mea, nasturii de la bluză Îmi fuseseră descheiați aproape În Întregime. — Pari a fi „dispărut“ pe undeva, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a dat una, spunând: - Ia să vedem ce știi să faci, fetițo! În ciuda tuturor reținerilor, din mândrie nu m-am mai stăpânit. Am crezut că-l iau prin surprindere, dar el a parat fără probleme, și brațul mi s-a cutremurat de cât de violentă a fost lovitura. După trei sau patru atacuri, din ce în ce mai puternice și mai iuți, nu m-am mai ferit cum trebuie, și un crăcan mi-a atins o mână. Îmi simțeam brațele moi și respiram tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mult, cu atât parul intra în ea, despicând-o. Când sângele a început să curgă pe lângă lemn, vaietele erau atât de slabe, de parcă nu se auzeau. Când cel puțin o jumătate de cot a pătruns în ea, un spasm a cutremurat-o din cap până-n picioare, a dat ochii peste cap, și capul i-a căzut din nou pe piept. După care s-a așternut tăcerea. Haganului i s-a făcut milă. A mișcat un deget, și călăii au slăbit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acum în mâinile mele. Ce poți tu să-mi oferi la fel de important? Andras a ridicat mâna stângă spre vârful promontoriului sub care ne aflam, a înălțat arătătorul spre cer și mi-a spus: - Viața lui Rotari. Inima mi s-a cutremurat. Camaradul meu a rânjit a batjocură, dar eu știam că el nu amenință de pomană, nici măcar în acel moment de iminentă agonie. I-am ordonat longobardului: - Supraveghează-l pe băiat, eu trebuie să vorbesc cu acest om. Ne-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
putut să vedem cu ochii noștri marele sacrilegiu săvârșit de Zottone, primul duce longobard de Benevento, cel care, în mișelia lui, a distrus mănăstirea înălțată de Sfântul Benedict. Pe când dormeam la Cassino, am simțit cu mare sperietură că pământul se cutremura și de-abia ne țineam în paturi. Cutremurul a durat preț de multe clipe, care ni s-au părut a nu se mai sfârși, și mi-a fost frică să nu se surpe casa peste noi. Era ca și cum am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cealaltă parte a străzii - cu motorul pornit, cu farurile stinse și cu portiera din spate deschisă. Abia făcuse un pas către camionetă, scuturându-și de pe hanorac cioburile de sticlă, care-l făceau să strălucească, cînd Zero auzi o bubuitură ce cutremură asfaltul de sub tălpile sale, iar un fulger roșu lumină Întreaga piață. Grilajul smuls din țâțâni fu aruncat pe trotuar și, odată cu el, zburară afară bucăți de zid, pahare de carton, paie de plastic, tăvi de plastic, litere de plastic, casolete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi fost În baie, nu făcea duș. Cineva trase apa, iar țevile o Înghițiră, gâlgâind. Poate era baba aceea sclerozată - forțată să se pișe de patru ori pe noapte. Blestemată să fii și blestemat să fie rodul pântecelui tău. Se cutremură la gândul răutăcios că și Emma - peste vreo douăzeci de ani - avea să devină ca și mama ei. O babă acră și plină de ciudă, ca o bubă de puroi, Într-atât de rea Încât soțul preferase să crape sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apoi plutește - balonaș diform, ironizat de lumina farurilor. Un rând de blocuri le apăru În față, tremurând, iar lampioanele sure Începură o cursă rapidă, un rând de pini se Înclină dintr-o dată, aplecându-se peste parbriz, făcându-l să se cutremure de spaimă și forțându-l să deschidă larg ochii, bătând din pleoape. Unde suntem? Întrebă Zero. — Chiar că ești ciudat, frate, râse Ago. — Arunci În aer multinaționala și În loc să ai adrenalina la două mii, dormi ca un Îngeraș! Dincolo de geamurile prăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o salva de la trădare, de bătrânețe, de decadență și de nefericire. Dar semnul acela ușor al timpului care trecuse, al timpului care Îi unise, Îl emoționă profund, și imaginea lamei de inox ce-i zgâria pielea Îl făcu să se cutremure. Puse Înapoi cuțitul În teacă și se lipi de Emma și Începu s-o pipăie peste tot și-o sărută deschizându-i buzele cu limba, iar ea nu-i opuse rezistență. Dimpotrivă, avu impresia că i se abandona, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i mai linsese obrazul. Iar Camilla Îi explicase că acesta e un lucru normal. Toți Îndrăgostiții se sărută. Dar când Îi linsese din nou obrazul, el Își Închisese ochiul. La urma urmelor, lăsând la o parte sărutările acelea care-l cutremurau puțin, făcuse o afacere bună căsătorindu-se cu Camilla, care, pe lângă faptul că era cea mai drăguță din clasă, avea și o casă nesfârșită, o cameră de joacă și atâtea gânduri frumoase pentru el. Dar când doamna baby-sitter Îi descărcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atletică, musculoasă, spontană. O făcuseră de două ori, și Își amintea cu plăcere. Rămâi să dormi? Îl Întrebase ea după aceea. El răspunsese că nu. Îmbrăcându-se să plece, o auzi pe fată spunându-i cu o sinceritate care Îl cutremură: mi-ar plăcea să avem o poveste Împreună. Antonio nu se mai arătase la față. Nici nu-și imaginase că o va reîntâlni astăzi. Voia doar să alerge pe tapisroulant, crescând viteza și panta din ce În ce mai mult, ca să elimine prin sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mic Îi iese din șosețica albă, găurită. Polițistul palid consideră imaginea aceea atât de insuportabilă, Încât deși știe că nu are voie, pentru nimic În lume, să atingă cadavrul, se apleacă și Îi aranjează șoseta ca să ascundă găurica aceea. Se cutremură, căci pielea copilului Începe să se răcească, gheață și piatră - de-acum materie inertă. În camera lui Buonocore se completează inventarul motivelor și al instrumentelor. Este sechestrată arma crimei. O Springfield Armory 1911-A1 din dotarea corpurilor speciale americane SWAT H.R.T.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a mai venit după aceea. Numai Ioniță nu venea, rămânea acasă să aibă grijă de treburile curții, mai întâi ca om de încredere al vătafului și apoi ca înlocuitor al lui. Fusese chiar în primul an să vadă icoana și cutremurat de figura lui Pampu se îndepărtase iute, hotărât să nu mai vină câte zile o avea. Dar, într-o zi de august, bătrân și obosit de viață, coborâse din trăsura conacului sprijinit de doi băieți palizi și buboși, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
înregistrase când ieșise întâia oară din miezul pământului. Și acum mai simte fiorul pe care îl simțise când Fănița se oprise lângă balta din care Pampu aduna lintiță cu 60 de ani în urmă. Dar nu fiindcă l-ar fi cutremurat amintirile, ci pentru că ea era tulburată și-l sugruma cu emoția ei. Se oprise și era neliniștită și tremurătoare ca oricare ființă care își așteaptă împlinirea, oricare ar fi ea. S-a uitat în apă și și-a umezit fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
făcut linia de lumină care arăta ca ușa unei frizerii crăpate în întunericul nopții. Apoi a apărut cu totul Vlad, buimăcit și crunt, privind cu luare-aminte peste zidul mănăstirii. Apariția l-a făcut să-și țină sufletul și să se cutremure, după cum i se părea atunci, cu lemnul porții cu tot. Pe urmă privirile li s-au întâlnit. Și-a făcut repede două cruci și-a vrut să bată în poarta mănăstirii. Dar zgomotele erau minore, ca și cum ar fi bătut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ajunsese să treacă și noaptea prin fața casei lui, indignat de groaza care îl cuprindea în preajma acestei ființe. O dată stătuse până aproape de miezul nopții. Se plimba pe trotuarul de vizavi, lăfăindu-se în sângele unui student, când a simțit că se cutremură de frică și-a știut că se apropia Achlile. Și așa a fost. Se strecura cu prudență, ca și când n-ar fi vrut să fie văzut; n-avea pălărie, iar părul era pieptănat, aproape lipit de țeasta capului. Se îmbrăcase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
când ieșea de la muncă, și să-l ducă în Buftea, când Giulia ieșea de la cursuri. Dar între timp Bobo dăduse cu mâna peste cele două orificii de pe gâtul lui și înlemnise. Le-a privit într-o oglindă și s-a cutremurat: erau două mușcături mici, ca ale pacientei dinainte. Era speriat și intrigat, locul ăsta e un focar în care colcăie toate bolile, n-ar fi trebuit să se angajeze aici nici în ruptul capului. - Elena, dragă, urc până la laborator că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zboară acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra apei ne-a stropit pe toți când Umbre misterioase trosnesc prin Crengile copacilor ce ară pământul gol. Visul nepăsării mi s-a oprit printre nori. Privesc în jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa s-a-necat. Vine furtuna. Rămânem noi - doi eroi. Pastel Cuprind cu privirea o-ntindere Secată de apă. Prin gropi cerne iarna Ca tropot al apelor șoptind
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de față. Ca la un semn, se prăbuși într-un grandios impact cu asfaltul reavăn, rezemându-și capul palid de bordura trotuarului prăfuit de exitus și viață. Am cutezat, deși sfios, să îi cuprind capul în brațe... și m-am cutremurat. Rânjetul slab de marionetă, petele de sânge ce îi dezveleau chipul, buzele vinete, întredeschise, ce implorau îndurare, invizibila disperare ce ignora ajutorul, lividele sclipiri din ochii lui albaștri - toate m-au făcut să croiesc un nou tipar, să accept o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
delicate. Brațele nu-i erau arse de soare ca ale fraților mei, deși nu erau nici bolnăvicioase. Purta doar o bluză subțire și pieptul îi era gol, fără păr și musculos. Și el se uita la mine și m-am cutremurat când m-am gândit la petele de pe șorț. Haina mea chiar și de sărbătoare cum era părea modestă și cenușie în comparație cu veșmântul de pânză subțire și strălucitoare pe care el îl purta acasă. Părul îmi era dezordonat și neacoperit. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lună, i-am spus atât cât puteam din adevărul meu: că tatăl lui Re-mose fusese fiul lui Re-nefer, sora lui Nakht-re și că venisem la Teba după asasinarea soțului meu, în patul nostru. Când a auzit asta, Benia s-a cutremurat, m-a luat în brațe ca pe un copil, m-a mângâiat pe păr și a zis doar: - Biata de tine. Asta era tot ce îmi dorisem să aud. Nici unul dintre noi n-am spus numele celor morți pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Egiptului stătea singur, șoptindu-i vorbe de liniștire primului său fiu, care fusese circumcis cu o zi înainte. - Iosif, a zis Re-mose, aruncându-i numele în față ca pe o provocare. Și cel care era strigat Zafenat Paneh-ah s-a cutremurat. - Cunoști o femeie pe nume Den-ne? a întrebat el imperativ. O clipă Zafenat Paneh-ah n-a zis nimic, apoi a întrebat: - Dina? Stăpânul s-a uitat în ochii scribului. - Am avut o soră pe nume Dina, dar a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de lire, spune Nathaniel ridicând din umeri. M-am gândit că poate vreți să-l salutați. Îmi aruncă o privire amuzată peste umărul lui Trish și reușesc cumva să-i surâd și eu. Pune-i pe toți înapoi. Trish se cutremură. O să vin să-i văd când înoată liniștiți. Se întoarce pe călcâie și pornește înapoi spre casă. — Ești bine ? Nathaniel ridică privirea spre mine. Cum a fost marele dineu de binefacere? — Reușit. — Ai auzit vestea ? Pescuiește alt pește cu plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fost atît de al naibii de interesat. Cred că și-a luat și notițe, Încontinuu. Cred că avea chiar și un dictafon În buzunar. Iar eu, pur și simplu... i-am deschis larg ușile. Iau o gură mare de schnapps și mă cutremur. N-am să mai am niciodată Încredere În nici un bărbat. Niciodată. — Dar părea atît de drăguț ! zice Lissy Îndurerată. Pur și simplu, nu-mi vine să cred că a putut fi În stare de atîta cinism. — Lissy... ridic privirea. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]