1,915 matches
-
a fost supranumit "Ciobanul”) s-a distanțat de celelalte familii libaneze implicate în politică. Între 1977-1982 a urcat în ierarhia Forțelor Libaneze și a decis să se despartă de familia Franjieh, (care a devenit pro-siriană, apropiindu-se de liderul de la Damasc, Hafez al-Assad. În 1983 a condus Forțele Libaneze luptând împotriva armatei siriene și druzilor (luptându-se cu milițiile Partidului Socialist Progresist, conduse de Walid Jumblatt). Liderul Forțelor Libaneze, Elie Hobeika a negociat cu regimul de la Damasc, cu Partidul Socialist Progresist
Samir Geagea () [Corola-website/Science/330957_a_332286]
-
-se de liderul de la Damasc, Hafez al-Assad. În 1983 a condus Forțele Libaneze luptând împotriva armatei siriene și druzilor (luptându-se cu milițiile Partidului Socialist Progresist, conduse de Walid Jumblatt). Liderul Forțelor Libaneze, Elie Hobeika a negociat cu regimul de la Damasc, cu Partidul Socialist Progresist (al comunității druze) și cu Mișcarea Amal (aparținând comunității șiite) un acord care permitea [Siriei] să-și consolideze influența pe scena politică de la Beirut. Samir Geagea care a fost împotriva oricărei înțelegeri cu Damascul a organizat
Samir Geagea () [Corola-website/Science/330957_a_332286]
-
regimul de la Damasc, cu Partidul Socialist Progresist (al comunității druze) și cu Mișcarea Amal (aparținând comunității șiite) un acord care permitea [Siriei] să-și consolideze influența pe scena politică de la Beirut. Samir Geagea care a fost împotriva oricărei înțelegeri cu Damascul a organizat acțiunea de înlăturare a lui Elie Hobeika, care s-a produs la 15 [ianuarie] [1986]. Astfel, Samir Geagea a devenit șeful Forțelor Libaneze, în perioada următoare preocupându-se de reformarea mișcării, pe care a transformat-o într-o
Samir Geagea () [Corola-website/Science/330957_a_332286]
-
Ali Salam, a deținut funcții publice înalte în timpul dominației otomane, (și apoi regimului colonial francez) între care cea de deputat de Beirut în Parlamentul otoman și primar al Beirutului. Mama sa, Tamima Mardam Beik, este de origine siriană, provenind din Damasc. Salam a invatat la școala elementară de pe lângă Liceul franco-libanez, apoi studii intermediare la Scoala Beit Al Atfal-Al Makassed și la Colegiul Victoria din Egipt, apoi a studiat la liceul privat Broumana al comunității Quakerilor și la Universitatea armeana Haigazian din
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
în mod autentic suveranii și membrii anturajului acestuia. Mai mult decât atât, picturile murale din castelele omeyyade înfățișează același tipar, una din cel de la Qasr Amra reprezentând suveranii învinși de către expansiunea musulmană. În schimb, mozaicurile marii moschei a omeyyazilor din Damasc nu prezintă decât motive vegetale sau peisaje. Începând cu secolul al IX-lea Imperiul musulman începe să cuprindă mai multe popoare, ale căror religii acordă o mare importanță reprezentării umane în cult și în artă, însă o susținere a venit
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
în prosternare, fiind urmat de restul credincioșilor, ca semn al mulțumirii față de Dumnezeu. Ahmad a scris ulterior: Potrivit tradiției islamice, Iisus, la cea de-a doua venire, va coborî cu sau aproape de un minaret alb, se pare la est de Damasc sau în partea estică a Damascului. Ghulam Ahmad a susținut că acest hadith nu explică dacă minaretul va fi în partea estică a Damascului sau la est de oraș, iar profeția ar fi împlinită prin coborârea sa în Qadian, un
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
credincioșilor, ca semn al mulțumirii față de Dumnezeu. Ahmad a scris ulterior: Potrivit tradiției islamice, Iisus, la cea de-a doua venire, va coborî cu sau aproape de un minaret alb, se pare la est de Damasc sau în partea estică a Damascului. Ghulam Ahmad a susținut că acest hadith nu explică dacă minaretul va fi în partea estică a Damascului sau la est de oraș, iar profeția ar fi împlinită prin coborârea sa în Qadian, un oraș situat la est de Damasc
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
a doua venire, va coborî cu sau aproape de un minaret alb, se pare la est de Damasc sau în partea estică a Damascului. Ghulam Ahmad a susținut că acest hadith nu explică dacă minaretul va fi în partea estică a Damascului sau la est de oraș, iar profeția ar fi împlinită prin coborârea sa în Qadian, un oraș situat la est de Damasc, iar semnificația minaretului ar fi una simbolică, aceea de lumină a islamului, care se va ridica precum un
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
Damascului. Ghulam Ahmad a susținut că acest hadith nu explică dacă minaretul va fi în partea estică a Damascului sau la est de oraș, iar profeția ar fi împlinită prin coborârea sa în Qadian, un oraș situat la est de Damasc, iar semnificația minaretului ar fi una simbolică, aceea de lumină a islamului, care se va ridica precum un minaret atunci când va veni vremea celui promis. Această profeție ar arăta către o epocă a luminării, cu numeroase facilități de comunicare și
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
În 1933 participă, alături de locotenent-comandorul Alexandru Cernescu, căpitanul George Davidescu, Mihail Pantazi, Petre Ivanovici și Dumitru Ploeșteanu la in raid aviatic în Africa, efectuat cu trei avioane ICAR M23b ale ARPA. Traseul planificat era București - Istanbul - Eskișehir - Konya - Adana - Alep - Damasc - Gaza - Cairo - Luxor - Assuan - Wadi Halfa - Atbara - Khartum - Malakal - Juba - Kisumu - Nairobi - Dodoma - Mbeya - Mpika - Broken Hill - Salisbury - Bulawayo - Pietersburg - Johannesburg - Kimberley - Victoria West - Cape Town și retur. Ajungând la Malakal, sunt prinși de o ploaie torențială. Lacul cu care sunt
Maximilian Manolescu () [Corola-website/Science/331496_a_332825]
-
lemn. Camerele au o vedere excelenta asupra Canal Grande. Al doilea etaj este folosit pentru birourile personalului de conducere al regiunii Veneto. Camerele restaurate reprezintă spațiul de locuit al seniorului venețian tipic, cu plafoane pictate, pardoseli din mozaic, tapițerie din damasc, șeminee, oglinzi, dulapuri și balcoane deasupra canalului. "Sala cuoi" (camera pieilor) își ia numele de la tapițeriile realizate din piei pătrate turnate în tipare tridimensionale și apoi lipite de perete. Tapițeriile, acoperite cu praf de aur, au scopul de a izola
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
fie reconstituită, dar procesul de reconstruire a fost încet și dificil. Marwan ibn al-Hakam, un membru în vârstă foarte respectat al casei omeiade s-a stabilit în Siria, învingându-l Dahhak ibn Qays al-Fihri, iar apoi s-a mutat la Damasc. Marwan ibn al-Hakam a murit la scurt timp după aceste reușite, și a fost succedat de fiul său Abd al Malik ibn Marwan. Acesta a reușit ca după opt ani de campanii militare și lupte să îi învingă pe rivalii
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
Al-Walīd (705-715). Perioada în care a condus Al-Walīd este una de calmitate și prosperitate. El a continuat politica de autoritate religioasă marwanidă pe care a dus-o și tatăl său și a ridicat sau renovat moschei în Medina, Ierusalim și Damasc, continuând munca tatălui său. În același timp el a continuat și extinderea limitelor califatului cucerind multe teritorii, dintre care cele mai active fiind acelea din Nordul Africii și Asia Centrală. Următorul calif a fost fratele lui Al-Walīd, Sulayman ibn 'Abd al-Malik
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
afacerile tătarilor din Crimeea și existența la curte a unor influențe puternice pentru restabilirea lui Damat İbrahim Pașa în funcția de Mare Vizir au condus la înlăturarea sa din această funcție după 40 de zile. El a fost beglerbeg al Damascului din decembrie 1597 până în ianuarie 1598. În mai 1599, el a fost făcut pașă kapudan pentru a doua oară. În 1604 a preluat comanda frontului de est, unde a izbucnit un nou război între otomani și perși în anul precedent
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
mutat la un moment dat la al-Fustăt. Conform surselor cercetate de Michael Ebstein, Dhūl-Nūn al-Misrī a făcut multe călătorii în scopuri ascetice și mistice, călătorii numite siyăhăt, el ar fi făcut călătorii în Siria, mai precis în Gabal Lubnăn, în Damasc, în Antiohia, Manbij și Ierusalim, ca și la Mecca, Basra, Nordul Africii și chiar în Iran și Armenia, în Sinai și deșerturi. Dhūl-Nūn al-Misrī a murit în al-Gīza, unde se consideră că a și locuit și a predat învățătura sa
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
i-a procurat simpatie în rândurile cercurilor oficiale britanice, care l-a ajutat la obținerea mai târziu a funcției de Muftiu al Ierusalimului. După cucerirea Palestinei și a Siriei de către puterile Antantei, în anul 1919 Amin al-Husseini a activat la Damasc în suita lui Djibril Haddad, ofițer de origine libaneză, însărcinat cu securitatea generală din partea regimului înscăunat de emirul Feisal ibn Hussein în Siria. În vara aceluiaș an al-Husseini a organizat o delegație a arabilor din Palestina la Congresul Național Sirian
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
lui Djibril Haddad, ofițer de origine libaneză, însărcinat cu securitatea generală din partea regimului înscăunat de emirul Feisal ibn Hussein în Siria. În vara aceluiaș an al-Husseini a organizat o delegație a arabilor din Palestina la Congresul Național Sirian întrunit la Damasc, care avea drept scop obținerea independenței Siriei Mari sub sceptrul lui Feisal. Întors la Ierusalim, Amin al-Husseini a fost ales președinte al „Clubului Arab” (Al Nadi al Arabi), asociație care reunea tineri din familiile notabililor arabi și care își propunea
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
a fost recapturat de musulmanii arabi conduși de Saladin, pe 2 octombrie 1187. El i-a chemat pe evrei și le-a permis să se restabilească în oraș. În 1219, zidurile orașului au fost distruse de Mu'azzim, sultan al Damascului; în 1229, prin tratatul cu Egiptul, Ierusalimul a trecut temporar în mâinile lui Frederick II al Germaniei. În 1239, a început să reconstruiască zidurile, dar ele au fost dărâmate din nou de Da'ud, emirul Kerakului. În 1243, Ierusalimul a
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
cel mai mare și mai populat din cele patru cartiere și este situat în nord-estul Orașului Vechi, întinzându-se de la Poarta Leilor din estul cartierului, de-a lungul peretelui nordic al Muntelui Templului din sud, către Zidul Plângerii și Poarta Damascului aflate în vest. Populația sa a fost de 22,000 în 2005. Ca și alte trei cartiere ale Vechiului Oraș, cartierul musulman a avut în trecut o populație amestecată de evrei, musulmani și creștini până la tulburările din 1929. Astăzi, există
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
-se de la Poarta Nouă din nordul cartierului, de-a lungul zidului vestic al Vechiului Oraș până la Poarta Jaffa, de-a lungul Porții Jaffa - pe traseul zidului occidental în sudul cartierului, făcând hotar cu cartierul evreiesc și cel armean, până la Poarta Damascului din est, unde face hotar cu cartierul musulman. În cartier se află Biserica Sfântului Mormânt, văzută de mulți ca cel mai sfânt loc al creștinătății. Populația cartierului creștin este în prezent în majoritate musulmană. Cartierul armenesc (, Haygagan T'aġamas, , Ḩărat
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
la Bagdad, armata lor includea armeni și chiar câteva trupe france din Principatul de Antiohia. Asasinii din Persia au fost învinși iar Califatul Abbasid din Bagdad, vechi de 500 de ani, a fost distrus, la fel și Dinastia Ayyubidă din Damasc. Planul lui Hulag a fost să avanseze apoi spre sud prin Regatul Ierusalimului spre Sultanatul Mameluc, pentru a se confrunta cu puternicul stat musulman. În 1260 Hulagu a trimis soli la Qutuz în Cairo prin care cerea capitularea sa: Totuși
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
de baza lor din Baalbek, trecând la est de Lacul Tiberiada în Galileea. La acea vreme sultanul Qutuz era aliat cu mamelucul Baybars, care a ales să se alieze cu Qutuz în fața unui inamic mai puternic, după ce mongolii au capturat Damascul. Mongolii au încercat să formeze o alianță franco-mongolă (sau, cel puțin, să ceară supunerea) cu rămășițele Regatului Cruciat al Ierusalimului, centrat acum în Acra, dar Papa Alexandru al IV-lea a interzis acest lucru. Tensiunile dintre franci și mongoli au
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
conducătorul ei. Majoritatea delegațiilor veneau din Nablus, Hebron, Ierusalim și Ierihon. Mai veneau și triburi de beduini din Neghev, precum și pelerini din Jaffa, și Haifa. În unii ani veneau și grupuri de pelerini din zone mai îndepărtate ale Levantului, ca Damasc, Homs și Aleppo. Pelerinii și toate delegațiile se întruneau la început la Ierusalim, unde participau la rugăciuni în Moscheea Al-Aqsa iar după aceea plecau în direcția Nabi Musa. Veneau și multe femei cu probleme de fertilitate care sperau că profetul
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
începută în anul 750, a reprezentat o epocă de înflorire a imperiului islamic pe toate planurile, nu putem totuși ignora perioada premergătoare, perioada omeyyadă, începută odată cu proclamarea lui Mu’awiya ca suveran al teritoriilor arabe și mutarea capitalei califale la Damasc. Declinul califatului ommeyad Declinul acestei dinastii, în timpul căreia s-a continuat cucerirea teritoriilor din Mediterana, începută încă din timpul califilor ortodocși, a fost rezultatul unor dispute religioase, transferate în plan politic, privind scaunul califal, exclusiv pentru membrii familiei lui Muḥammad
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
orașul va deveni de asemenea și capitala culturii arabe, capitală ce a găzduit de-a rândul secolelor vârfurile de lance ale științelor, artelor și literaturii, califii abbasizi fiind adevărați mecena care au încurajat deschiderile culturale ale epocii. Mutarea capitalei de la Damasc la Bagdad, în anul 762, a fost însă o strategie a conducătorului Al-Manșūr, prin care își asigura stabilitatea pe scaunul califal, fiind astfel mai aproape de regiunea Khorasanului, unde îi avea ca susținători pe mawăli (musulmani non-arabi). Acest demers a asigurat
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]