1,989 matches
-
lume c-o cruntă ușurință... "Atunci negrește soare... atunci să tremuri cer... "Atuncea saluta-voiu eternul adevăr... "Și liber, mare, mândri prin condamnarea lui, "A cerurilor scară în sbor am să o sui... "Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blestăm, căci în lume de viață avui parte!! " (Fulgere) "O, fulgeră-mă numai... o, joacă comedie, Comediant bătrâne cu glas de vijelie! Nu vezi că nu poți face tu v-un mai mare bine "Decît pe vecinicie să mă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cremenite Coroane în colțuri pe capuri hâite. Vin regii de Nord cu oștiri să se plimbe, Cu chipuri ciuntite și umere strâmbe Și toată strigarea, vuirea, sunarea E surdă ca ceriul, e moartă ca marea. În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... ca glasuri - departe. Și spiritul morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine. Orașul pe ape-i al zeilor nordici, Cu strade de temple, cu dome și portici; Dar astăzi sunt frânte boltitele porți, Pustiu e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
orice zi le-apare aurora... Dar spune, tu, copilă visătoare, De-am fost și eu din rândul acelora, De-mi ești și mie, ce le ești altora, De nu mi-ai fost o stea nemuritoare? Trăiam pierdut în umbra amorțirii, Deșarta-mi viață semăna cu spuma Și orb eram la farmecele firii... Deodată te văzui... o clipă numai Simții adânc amarul omenirii... Și iată că-l cunosc întreg acuma. {EminescuOpIV 338} ORI CÎTE STELE... Oricâte stele ard în înălțime, Ori câte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fie? " Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i strâmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, râs și plânset sună în urechi; Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Și prin uși închise, prin zidiri deșarte. Colo, lângă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac; Fața ei e slabă de-o paloare crudă, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asudă, Degetele repezi poartă acul fin: Ea își coase ochii într-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Aceea ce o prinde - ci ceea ce-i priiește. Dacă ești rău și-i vine răutatea la-ndemînă, Dacă ești prost, și vasta prostie e stăpână, {EminescuOpIV 391} Sau de-un deșert atârnă în lume a ta soartă Și nu știi cum deșerții prin lingușiri se poartă Sau nu poți ști... Atuncea de ce folos e ție C-ai avut tot ce firea ți-a dat cu dărnicie, Că ești podoabă scumpă în lume orișicui, Podoabă ce nu-i trebue în lume nimănui? Virtutea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fuge spumând opri-l-ai, Alintîndu-l, fere-ndărăt portarul Orcului groaznic, Cerber ce cu sute de șerpi în creștet Ca ș-al furiilor, esalează ciumă Pe când spume fac și venin tustrele Limbile gurii. Chiar Ixion, Tytios chiar în silă Au zâmbit, deșartă rămas-au urna, A lui Danau fiici auzind cîntarea-ți Fermecătoare. {EminescuOpIV 401} Lyde-asculta crimele-acelor fiice, Căci pedeapsa lor e să umple vasul, Ce de-apururi fără de fund se scurge - Soarta-ndelungă Urmărește crimele mari în iad chiar; Căci păcat mai nelegiuit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-a minții sale rază. Giafer Vizirul l-asfințitul serii I-arată ale vieții vii mizerii. Nu de războaie, chin și crudă moarte - De-adîncul gol al inimei te sperii. Deci într-o seară-ajung mergând departe Pe uliți strâmte și prin pieți deșarte, Sub zidul unei case vechi și negre, Cu trepte scunde și cu ușe sparte. Aud din întru țipăt și suspine, Aud cum unul bate pe-oarecine, Iar cel bătut țipa strigând mai tare: "Te rog, bătrâne, dă, mai dă în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și-n fața tuturora, Venii să chem de trei ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma din umbră-i nu răsare "Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie {EminescuOpIV 415} Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită ". Pe un tripod s-aduce cățuea aurită, Cu făclii stinse-n mînă-n genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochiul tău întunecat Atunci îl împle plânsul, Iar ale vieții valuri bat Călătorind spre dânsul. {EminescuOpIV 443} Și dau cadențe de nespus Durerii tale lunge, Pe când luceafărul e sus Ca să nu-l poți ajunge. Zâmbește trist cu raze reci Speranțelor deșarte: În veci iubi-o-vei, în veci Va rămânea departe. Ș-a tale zile-or fi cum sunt Pustii ca niște stepe; Iar nopțile de-un farmec sfânt Ce nu-l mai poți pricepe. {EminescuOpIV 444} ȘI OARE TOT N-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
topise în pământ, mirosul de iască al nopții și apropierea deșertului. Mai avea un drum de făcut și să taie orașul până la marginea ergului, sub coline. Ocoluri de sârmă ghimpată împrejmuiau așezarea și gărzile o vegheau, dar era o veghe deșartă, fiindcă prădătoarele se roteau pe deasupra turnurilor, ca în urmă cu mii de ani. Când era copil, se urcase pe capacul turnului Golestan, chiar până aproape de groapă. Însoțea niște călători care le plătiseră gras și băieților-călăuze, și gărzilor. Avea încă limpezi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
revistă persană care, de șaptesprezece ani, pleda pentru drepturile femeilor, a fost interzisă. Iranul încheia anul pe locul doi, după Arabia Saudită, într-un clasament mondial al ratei de execuții pe cap de locuitor. Și Ghazal, și Seyed Sharoudi nutriseră speranțe deșarte față de urgentarea reformei în Codul Penal. Moratoriul prezentat în Majlis, în ianuarie 2009, referitor la pedeapsa cu moartea rămăsese un simplu proiect. La Evin, Shahla Jahed își aștepta ștreangul. Ghazal parcă își luase destinul infirmierei asupra ei. Trudea neobosit, trimisese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
poate iubi cu deznădejde și că tocmai deznădejdea e semnul cel mai înalt al iubirii. "Eu, Galileo Galilei, în al șaptezecelea an al vieții mele, având înaintea ochilor toate amintirile pe care le pipăi ca pe niște pietre, abjur ambițiile deșarte în care m-am complăcut...", ce-ai zice dacă m-ai auzi vorbind astfel? ― Și ce vei face acum? ― O soluție ar fi să mă întorc printre oameni fără să-i detest. De ce să le cer mai mult decât sunt
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
așa e viața, ca o panoramă... 11 Nuntă Stere nu mai scăpase de gura muierii: nu și nu, că să-l însoare. Aglaia îl știa de când sosise la groapă cu omul de măsura loturile. În vremea aia, Cuțarida era aproape deșartă, o adunătură de case spre Grivița. Cârciumarul și-a ales locul, a dat bacșiș celui care venise cu el și s-a apucat să-și ridice singur prăvălia, o magherniță de lemn. Strânsese vreo trei ciocane de rachiu, câteva sticle
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vidului”2. Neputința de a simți, neantul emotiv, desubstanțializarea, incapacitatea de atașament afectiv, solitudinea, vulnerabilitatea, refuzul pasiunilor, dar mai ales trăirea În simulacru - toate acestea Îl apropie mult pe Narcisul postmodern de dandy-ul „clasic”. Inutil, ineficient, nefructuos, superfluu, van, deșert, steril, futil, efemer - o suită de atribuiri, sinonime totale ori parțiale, care Îi Împovărează (sau ușurează?) pe toți dandy-i lumii de 200 de ani Încoace. Ei pot trăi (și muri) astfel clipă de clipă după regula gratuității pure, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vertical al unor divinități suprapuse Într-o ierarhie demiurgică fără sfârșit? Nu cred că vom avea vreodată răspuns la această Întrebare, dar dacă lucrurile stau, Într-adevăr, În acest chip, toate speranțele oamenilor Într-o oricât de Îndepărtată izbăvire sunt deșarte, ca viața lumii Însăși. Căci nimeni și nimic nu-L va putea Îndupleca vreodată pre Dumnezeul Nostru să se pogoare cu milă și izbăvire asupră-ne. Și ar fi trebuit s-o știm de mult, din clipa În care nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întâmplare și pe bâjbâite, dar, mă rog, de gustibus... Am petrecut destul timp În arhivă. Sincer vorbind, cu oarecari intenții subversive: speram să găsesc prin fișiere ceva privitor la Începuturile istoriei Centrului sau la mobilurile și obiectivele sale actuale. Iluzii deșarte. Dacă existau asemenea documente, erau păstrate În altă parte, la alt nivel ierarhic, pesemne, Împreună cu acelea privitoare la activitatea răpitorilor mei În secolul al XX-lea. Fiindcă am remarcat că, Începând cu 1901, nu mai erau de găsit pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trecând pe ceruri, voind codrul să-l pătrunză, Împle noaptea-i arămie cu mari dunge de omăt Pe sub cari răscolite, fulger apele încet. Și de-odată-n codrul mândru el aude de departe Răsunând un glas de fată, ce venea din lunci deșarte (260) Și urechia i-o desmeardă; el ascultă sub un trunchi Și cântarea durearoasă îl pătrunde în rărunchi: Greeruș ce cânți în lună Când pădurea sună, Cum nu știi ce am în mine, 30 {EminescuOpVI 31} (265) Greere străine? Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a mers într-una Făr de drum, de - orice să-i pese, Când pe vârfuri trece luna El văzu prin lunci alese Un palat lucind departe, Ce lucește parc-ar arde. El intră pe scări de - oglindă Și prin salele deșarte Pe covoarăle din tindă. 80 {EminescuOpVI 81} Și-n lumina blândei lune El văzu frumoasa fată, Dulce, mândră, o minune, De fereastă rezimată. El la ea genunchi-și pleacă: Ca amorul meu să-ți placă Părăsii părinți și țară; Ea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gânditori, dulce ca visele mării - fata Genarului, om mândru și sălbatic ce își petrece viața vânând prin păduri bătrâne. O, cât e de aspru el, cât e de frumoasă fata lui! Ori ce încercare de a o răpi a fost deșartă. Încearcă-te tu! Ar fi stat Făt-Frumos locului, dar scumpă-i era frăția de cruce, ca oricărui voinic, mai scumpă decât zilele, mai scumpă decât mireasa. - Împărate pre luminate, din câte noroace - ai avut, unul a fost mai mare decât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi bune Plăsmuite tot spre chinuri. Viața dar vrăjmaș îmi este, Greutăți numai răbdând Și frumseța lumei toate Pentru mine este - un chin. Vino moarte! unde ești? Alergări fă cu grăbire Vin odată, ah, apucă Amărâta mea viață. Iată, o deșartă lume, Săvârșit mă hotărăsc Și a tale slăviri toate Întuneric socotesc. Că și-n iad de mă pogor, Fioroasa despărțire Neputînd-o suferi, Nu mai pot ca să mai rabd. Nici voiesc a mai trăi Ci ca o pe totdeauna Ziua bună
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
timp, care cu vremea s-au evaporat, precum fulgii de zăpadă căzuți pe palma unui magician. Poate... Anii adolescenței: plini de frământări inutile, lecturi de-a valma care i se lipeau de suflet, bibliografii obligatorii chinuitoare și total ineficiente, visuri deșarte, fără temei, dragoste platonică, neîmpărtășită, tot felul de pregătiri și antrenamente, examene peste examene, multe îndoieli și multă nesiguranță. Nu avea nici un temei să creadă că ei ar putea fi cei mai frumoși. Dorința de a zbura cât mai repede
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu pași siguri, spre o nouă experiență, pe care o vede încă dinainte încununată cu succes. Omul în etate, însă, având în urmă experiența vieții trăite, nu-l mai îmbată nicio iluzie, căci știe prea bine că ele toate sunt deșarte și, odată înfiripată frustrarea în sufletul său, nu-și mai poate lepăda de pe el haina acesteia niciodată! Dragostea pentru o femeie, această ultima ratio mundi 1 a bărbatului, se pare, în cazul bătrânului despre care am făcut vorbire, nu mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sări în cale. Deocamdată, mănânci banii mamei de pomană, ocupându-te doar de fleacuri scriitoricești. Deșteaptă-te, Osvald! Fii dur cu tine însuți și judecă totul lucid. Tot ceea ce ai tu de făcut este să-ți lași toate pasiunile acestea deșarte la o parte și să pornești să întreprinzi ceva serios. Orice, dar serios să fie! Numai asta îți va aduce profit, mai mult, sau mai puțin, dar îți va aduce. Altă cale dacă vei alege, nu vei reuși nimic, nicăieri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai bine: să-și hrănească continuu iluziile care-i trag înainte. Dar, de fapt, purtarea aceasta duce la cel mai nesatisfăcător lucru, pentru ochiul care, într-adevăr, vede, și anume frustrantul nimic. Gândește-te, să te încrezi orbește în iluzii deșarte, sperând puternic și neclintit în ele, este, de departe, cel mai nesincer lucru, pe care tu, Adriana, l-ai putea face vreodată față de tine însăți! Însă, la urma urmelor, nici nu mă prea miră (și nici nu trebuie), căci fiecare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că într-un conflict cu Turcia statele din Peninsula Balcanică vor fi zdrobite, a sfătuit România să se țină la o parte de conflict. După primele victorii ale statelor balcanice era evident că speranțele Austro -Ungariei în victoria Turciei erau deșarte. Mai mult, menținerea status-quoului în Balcani era imposibilă. În acest moment, guvernul român solicită Austriei sprijinul pentru rectificarea graniței de sudest. Aceasta deoarece Congresul de la Berlin din 1878, sub influența Rusiei, nemulțumită de opoziția românească la înstrăinarea județelor din judul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]