1,965 matches
-
câte un adevăr al lui, la care ține, și în virtutea acestui principiu pliam adevărul în așa fel încât să fie pe gustul fiecăruia. O, nu-l denaturam, nu! Dar îl sărăceam sau îl îmbogățeam după nevoie, împins de acea dorință deșartă de a fi la unison cu fiecare în parte doar pentru a-i fi agreabil, încredințat fiind eu însumi de totala mea sinceritate. și reușeam, într-adevăr, să creez relații simpatice, multe, mult prea multe la număr și dulcege la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mei! Copii mei! Unde ești, Dumnezeule?? Cu ce-au greșit copiii mei?? Câtă nedreptate! Și plângea hohotind pentru suferințele îndurate de noi. "Bătrânul pelican se-ntoarce obosit A răscolit pământul, dar pește n-a găsit. Oceanul era gol și plajele deșarte Înflămânziți, copiii se îndreptau spre moarte. Neputincios, pescarul privi învins spre cer Lovind în pieptu-i moale cu ciocul lui de fier Smulgându-și inima cu ultimul efort Apoi, lipsit de viață, cade pe stâncă mort!... Iar puii adunați la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
învățat nimic ! Aceeași atitudine de animal primitiv ! Acești indivizi care visează să-i manevreze din umbră pe alții, care duc în eroare și provoacă suferință, nu sunt conștienți nici de propria lor nimicnicie. Acești bătrâni putrezi de bogați (în bogății deșarte) și ramoliți în spirit, nu-și dau seama că Cineva îi poate ,,chema la raport” în orice moment, că în orice secundă poate să-și ducă mâna la piept, să cadă cu fundu-n sus, (eventual să mai dea un ultim
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și pentru români, și încă alte câteva condiții umilitoare. E de prisos a spune că de diplome de genul acesta nu se prea sinchiseau românii ardeleni, chiar dacă unii protopopi doritori de situații mai bune, părăseau calea dreptei credințe pentru măriri deșarte. Poporul a rămas neclintit și neîntinat în credința sa. În contextul acestor tendințe ale ungurilor, cu scopul nemărturisit de a calviniza, de a desnaționaliza adică populația autohtonă a celui mai curat centru românesc, și cu gândul mărturisit de a lumina
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Și când voi trece peste hotarul acestei lumi, ce voi lua cu mine? Bani? Giuvaeruri?... Dar învățătura, asta o iau cu mine, cu ea mă voi înfățișa eu acolo și voi zice: Doamne, m-ai trimis în lume cu capul deșert, ți-l aduc înapoi plin de înțelepciunea ta"... Matei Cantacuzino. (Fagmente dintr-o cuvântare festivă, la Radio București.) ...Un aristocrat cu suflet de apostol, un înțelept cu urechea plecată la durerile mulțimei; o inimă senzibilă, o minte clară și comprehensivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și reprezintă „o armată care na atacat încă“. Poate că, la un moment dat, îl vom vedea și pe Căpitanul acestei armate... Până una alta, există bloguri care militează pentru „Dan Puric Președinte!“. În Filocalia, Sfinții Părinți vorbeau despre „slava deșartă“, capcana în care cad unii credincioși care se cred prea credincioși. Astăzi, ne aflăm departe de aceste finețuri. Religioșii TV nu numai că se cred sfinți, profeți, unelte ale lui Dumnezeu, dar se bucură și de extraordinara putere pe care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
scris în decembrie 1555, la Genova. Capitolul I CONVERTIREA (1521-1522) Rănitul de la Pamplona 1. Până la vârsta de 26 de ani fu un om dedat deșertăciunilor lumii 1 și își găsise plăcerea mai ales în mânuirea armelor, cu o mare și deșartă dorință de a dobândi faimă.2 Astfel, într-o zi, se găsea într-un castel asediat de francezi 3. Toți camarazii lui, văzând limpede că le era cu neputință să se mai apere, erau de părere că trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
citea acele pagini și, încetul cu încetul, îndrăgea ceea ce era scris în ele. Mai mult, când se oprea din citit, uneori zăbovea cugetând la ceea ce citise, alteori la lucrurile lumești la care obișnuia să se gândească mai înainte. Printre lucrurile deșarte care îi veneau în minte, era unul care punea o atât de mare stăpânire asupra inimii lui și-l învăluia în așa fel, încât stătea în visare două, trei sau patru ore fără să-și dea seama. Își imagina ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
făcuseră ei. Mai mult, singura lui dorință era, așa cum am spus4, să meargă la Ierusalim imediat după vindecare, impunându-și toate mortificările și renunțările pe care un suflet generos și înflăcărat de Dumnezeu obișnuiește să le dorească. Hotărârea 10. Gândurile deșarte de mai înainte se pierdeau deja în uitare, gonite de dorințele sfinte 1 pe care le avea și care i-au fost confirmate 2 de o vizită din înalt astfel: într-o noapte, pe când stătea treaz, a văzut limpede o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ce merg acolo nu se știe cum se întorc”. Voia să spună că în Roma s-ar fi ales cu puțin folos spiritual. Motivul pentru care nu îndrăzni să-i spună că mergea la Ierusalim a fost teama de mărirea deșartă 1. Această teamă îl chinuia atât de mult încât nu îndrăznea niciodată să spună nici din ce țară venea și nici din ce neam se trăgea. În sfârșit, după ce avu pesmeții, se îmbarcă. Mai înainte însă, băgă de seamă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
punct. Să mă gândesc la ce cuvântare le ține și cum îi îmboldește să azvârle năvoade și lanțuri; și mai întâi să-i ispitească cu pofta de avuții, cum se întâmplă cel mai adesea, ca să ajungă mai ușor la slava deșartă a lumii și apoi la o trufie mai mare; astfel încât prima treaptă să fie cea a avuțiilor, a doua cea a slavei, a treia cea a trufiei, și, de pe aceste trei trepte, să îi conducă la toate celelaltevicii. 143. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o iubire intensă, lacrimi și nici o altă consolare spirituală, ci că totul este dar și har de la Dumnezeu, Domnul nostru; și, șde asemenea,ț ca să nu ne facem cuib în lucru străin, ridicându-ne înțelegerea până la vreo trufie sau slavă deșartă, atribuindu-ne nouă înșine evlavia sau celelalte părți ale consolării spirituale. 323. A zecea regulă. Cine se află în consolare să se gândească cum se va afla în dezolarea care va veni după aceea, adunând puteri pentru atunci. 324. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
facă ceva înlăuntrul Bisericii, după gândul mai-marilor noștri, și care să fie spre slava lui Dumnezeu, Domnul nostru, și îi vine vreun gând sau ispită dinafară, ca să nu vorbească sau să nu facă acel lucru, aducând motive înșelătoare de mărire deșartă sau de vreun alt fel etcetera, atunci trebuie să-și ridice mintea spre Creatorul și Domnul său; și dacă vede că este potrivit cu slujirea Sa sau, cel puțin, nu merge împotriva ei, trebuie să meargă cu totul împotriva unei astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
tienți. N-au habar ce uriașă muncă de propagandă se desfășoară aici. Ca și cum ai vrea să redai un ten ca crinul celor care au suferit de vărsat de vânt. Aș vrea, draga mea, să te pun în gardă împotriva speranțelor deșarte. Cu cât trece timpul, cu atât pierdem teren. La voi, morbidezza, hiperestetism - față de forța asta, de avalanșa care s-a pornit și n-o să poată fi oprită de nimeni și de nimic: asta nu din cauza justeței „geniale“ a marxismului, ci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un pitac) la Mitropolie, cerând ajutor „unei instituții În parte responsabilă pentru acele violențe”, cum remarcă cercetătoarea Violeta Barbu <endnote id="(98)"/>. Prin intermediul noului mitropolit, domnitorul muntean cerea ca preoții să-și convingă enoriașii „netrebnici și proști” că este „o deșartă părere că adică neamul evreesc ar fi omorând creștini Într-adins ca să ia sânge de la acel omorât” și că „este știut că nici este la orânduiala legii lor un lucru ca acesta, nici s-au găsit prin cercetare vinovați” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să fie tot niște „străini”, o „adunătură de diverse elemente și naționalități”. „Galații sunt un oraș al Moldovei - Încearcă să justifice Heliade-Rădulescu -, Însă locuitorii, [În] cea mai mare parte, Îi sunt străini, și străini orientali, ce vin cu credințele lor deșarte și cu i[g]noranța lor, și care sunt sciuți de pornirea lor de scoatere de cuțite, de masacre și de prade. Nu, românii pe unde este element curat românesc nu mai crede la calomniile fanatismului și a oamenilor i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prezent, cu toată vigilența noastră, n’am reușit să constatăm acțiuni organizate sau individuale ale elementelor sioniste (nici nu aveau cum deoarece Securitatea atâta aștepta pentru a le băga la zdup!, n.n.). Prin cultivarea vigilenții și combativității activului CDE (laude deșarte, auto-perieri, n.n.), prin materialul din <<Unirea>> (oficios al comuniștilor evrei din România, plin de amenințări și invective la adresa sioniștilor, n.n.) cât și scrisorile din palestina (subl.ns.) care În ultimul timp sunt f. negative (subl.ns.), am reușit În mare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
-n vrednicia voastră de-mpărați! Am suferit atâta pentru voi, În al împotrivirilor șuvoi, Și-apoi plecând cu răni adânci în suflet, Urc drumul crucii, sângerând în cuget... Îți urmăresc destinul de departe Și nu te văd fugind de căi deșarte, Nu-ți văd crescând vlăstarii către soare, Și inima mi-e tristă și mă doare... Poate te-ntorci în ceasul cel târziu, S-aprinzi Cuvântului un foc mai viu, Și să primești pe mulți căutători Tânjind după cereștile comori. O
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pre viață călcând, o presupune Teatrul în general și traiul cu el, în special. Ce rămâne de fapt după moartea unui actor? Fotografii, cronici leșioase și inutile, legende mai mult sau mai puțin false ce se sleiesc în gerul oralității deșarte, cine-secvențe și fono-fragmente derutante, amintiri care împovărează cu dulceața lor fumegoasă sufletele celor ce le poartă, toate nefiind altceva decât camuflajul peticit al ABSENȚEI. După moartea unui actor nu rămâne decât absența lui de muritor. Și arar rămâne un anume
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
S) rezolve problemele, s) ajute, s) ocroteasc), s) promoveze o mai mare libertate. S) consolideze poziția Americii și În același timp s) fac) lucruri bune; s) susțin) cauza egalit)ții universale; s) fie un b)rbat dur, f)r) iluzii deșarte, pe plan mondial; s) fie puternic și influent, s) modeleze destine - sau poate, cedând iluziilor de omnipotent), s) fie plenipotențiarul american care creeaz) națiuni, acționând din culise și jucându-se Încrez)tor chiar și cu focul bolșevic. Și ce probleme
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cu atâta furie și de ce popoarele Își imagineaz) lucruri deșarte?”, Întreab) Händel, citând din Scriptur) În Mesia. Iat)-ne acum, cu vreo câteva mii de ani mai tarziu, dezl)nțuindu-ne tot cu furie și continuând s) ne imagin)m lucruri deșarte. Și iat) și Israelul, acum o națiune Între națiuni. Sioniștii nu au vrut s)-si piard) caracterul iudaic În ț)rile de exil, prin asimilare. În orice caz, asimilarea nu a avut loc; și, Într-o epoc) a declinului, cui
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Și Carpații! Moldova toată! Nu suntem singuri... De aceea, suntem greu de cucerit! Aut vincere, aut mori!se aruncă Țamblac. Te pomenești că facem iar vreo "minune dumnezeiască", trage nădejdea Vlaicu, entuziasmat. Nu, unchiule... Să nu ne îmbătăm cu iluzii deșarte. Să fim cu picioarele pe pământ. Nu-i putem învinge! Cu toată "istețimea" noastră, să nu uităm câte iatagane au ei, câte săbii avem noi. De-i vom solomoni cu spor să-și ia mai degrabă tălpășița, să se cărăbănească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
protestează Țamblac. Nu poți face asta! Te lepezi de tot! De toate te lepezi?! Pentru mine, unchiule, pietrele aistea nu mai au nici o valoare. Le păstram pentru... pentru cea care ar fi fost domnița soția lui Bogdan... Acu, strălucirea lor deșartă mă otrăvește cu amintirea vieții de odinioară... Și-apoi, se cheamă că "lupt și eu"! Nu-i așa? Nu sunt eu "Doamna țării?!" zâmbește ea cu o ironică infatuare. Acolo unde plec, altele-s odoarele mele... Și... și chiar te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stinge o lumânare. Suflă deasupra alteia... Înalță capul: De mi-ai hărăzit să-ți fiu duhovnic, spovedește-te fiule... Îngăduie întrebarea: oare n-ai cutezat prea mult?... Oare n-ai păcătuit printr-o nemăsurată trufie? Nu te-ai hrănit cu deșarte năluciri și vise de mărire? După "Strălucitul Pod Înalt", a vuit Europa. Clopotele! Tămâierea! Osanalele! "Sabia lui Hristos"! Toate aistea te îmbată, ușor-ușor te fac să-ți pierzi capul. Trufia e un păcat ce bântuie în multe capete încoronate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că de dragul "Creștinătății", al osanalelor mi-am pârjolit țara și atâta cruce de voinici au mușcat țărâna? Am avut eu alte gânduri pentru țară... Cât despre glorie, osanale, lauri... Aleluia!... De când am ajuns domn, m-am lecuit de aieste năluciri deșarte. Nevoile, durerile țării, munca m-au făcut să înțeleg că nu pentru mine nu gloria, nu măririle -, ci puterea de a îndura, de a dărui, de a lupta... Pe mine Moldova mă doare... Dumnezeu mi-a dat în grijă aiastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]