3,030 matches
-
50. Extremele păreau mai ușor practicabile decât linia de mijloc. Întrebarea era cât timp naționalismul avea să țină loc de pâine. Dezastrul Pâinea Începea să lipsească. De prin 1980, nimic n-a mai vrut să funcționeze, iar situația s-a degradat de la un an la altul. Supradimensionata industrie românească nu dădea roadele așteptate. Costase mai mult decât producea. Obsedat de producție (era o societate de producție, nu de consum) comunismul producea În pierdere. Creditele Înghițite nu au adus până la urmă decât
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și studenții străini, În majoritate din lumea a treia — mulți arabi, dar nu din cele mai bogate țări arabe —, cu cei câțiva dolari ai lor, făceau figură de mesageri ai unei lumi misterioase și interzise). Și așa, conceptul s-a degradat. Românii erau fericiți când primeau din străinătate „lucruri la pachet“, În genere articole de Îmbrăcăminte second hand și disparate (dar oricum mai atrăgătoare decât ponositele și uniformele confecții comuniste). Cafeaua, țigările, săpunul erau alte produse străine vânate cu obstinație. Pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui ’71, pare a le da dreptate, când a ambiționat o și mai mare concentrare a puterii. La modul filozofic vorbind, „scepticii” au aproape totdeauna „dreptate”, deoarece lucrurile în viață, chiar și cele care încep bine, se „tasează” încet, se degradează în „arcul” lor dinamic, se automatizează, își pierd suflul și, nu rareori, pentru a gândi într-o dialectică grosolană, „se transformă în contrariul lor”. Oare să fie asta o lege mai amplă, universală, cea a „entropiei” cosmice de care vorbesc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a putea pleca mai ușor în deplasări, în timp ce majoritatea celorlalți cântăreți și-au abandonat meseriile inițiale și au mizat exclusiv pe muzica folk, Mircea Vintilă, Vali Sterian, Victor Socaciu, Nicu Alifantis, Ștefan Hrușcă, Ducu Bertzi ș.a. După 1980, lucrurile se degradaseră progresiv, rău de tot, se trăia în cenaclu ca într-o sectă religioasă, totul era sub controlul strict al terifiantului guru, adulat de mulțimi realmente la modul religios, al unui surogat de religie, desigur, adulatorii smulgeau înnebuniți hainele de pe el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
plecat profesorul-instructor. Deci, frate-meu o mai stat un an, după mine ș-o mai fost încă-un an, după ce-o plecat ăla, dom’le, parcă s-a dat cu Flit... Nu exagerez cu nimic !... Încet, încet s-o degradat, într-un hal fără de hal școala. Acum nu știu la ce nivel mai este. Da ! I. M.: - Cum erau întrecerile pe ramură ? Ș. B.: - ...în fabrică ? I. A.: - Pe meserii. Ș. B.: - În fabrică era, se dădea „Ordinu’ Muncii”, deci
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
aflau și Hușii, apare secvențial în documente. Curtea de la Huși este menționată de Ieremia Movilă, iar pe cea de la Vaslui, Vasile Lupu o considera „o relicvă sacră”. Unele s-au păstrat ca așezări urbane (Hârlău, Botoșani, Suceava), altele s-au degradat de la așezări înfloritoare și cunoscute la simple așezări rurale sau aproape rurale (Baia, Siret, Cotnari, Ștefănești). Multe alte monumente, laice și ecleziastice, ca și documentele din arhive, au rămas pentru a dezvălui trecutul orașelor noastre medievale. 4. Extinderea târgului și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
asta!” Reconstituind o perioadă de rupere a filmului, te gîndești: „Doamne, chiar am făcut cu adevărat asta?” Limita dintre a spune și a gîndi e ștearsă. Ai spus-o sau doar ai gîndit-o? După zece zile din cura asta, mă degradasem În mod șocant. Hainele mi-erau pătate și rigide de la băuturile pe care le vărsasem pe mine. Nu făcusem baie deloc. Pierdusem din greutate, mîinile-mi tremurau, răsturnam mereu ceva, mă-mpiedicam de scaune și cădeam. Dar păream să am o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
intră, dar se și iese. * Profesorii care pun note rele vor ca rezultatele elevilor să fie bune. * Răul nu stă în notele proaste, ci în lipsa cunoștințelor. * Mintea omului e ca un depozit în care unele materiale capătă valoare, altele se degradează. * În mintea omului nu se depozitează orice și oricum. * Un cap sănătos poate ajuta picioarele bolnave; nu și invers. * Ursul prins la stup zice că a vrut să vadă dacă albinele sunt acasă. * Vulpea prinsă în coteț spune că s-
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cuvinte, 1967) se întinde o perioadă „mută“, deloc întâmplător, tocmai aceea în care poezia românească va fi supusă celei mai umilitoare aserviri, perioadă în care, sub constrângerile de tot felul impuse de regimul totalitar comunist, multe talente reale s-au degradat până la autoanulare, iar altele, din capul locului false, au ocupat prin abuz prim-planul atenției publice. În astfel de timpuri grele pentru poezie, pentru literatură în întregul ei, Mihail Crama a preferat să nu mai fie scriitor, adică, de fapt
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o farsă jucată Genarului, dar aici metamorfoza nu mai are nici o atingere cu grotescul ori cu mecanismul farsei, ci doar o undă de umor iluminează melancolia acestui episod al morții lui Făt-Frumos, care este de două ori semnificativ: transcendentul se degradează în realul convenției basmului, mitul devine poveste, umanizarea transcendentului nefiind altceva decât o demitizare. Subliniem această transformare, întrucât ea funcționează constant în opera lui Eminescu". Se oprește apoi și asupra nuvelei Sărmanul Dionis în care surprinde combinații ale procedeelor comice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
că atât alga cât și ciuperca constituiente ale unui lichen pot trăi și independent, dar au nevoie de condiții specifice, ce nu pot fi asigurate acolo unde cresc lichenii. Mai mult, chiar și În condiții nutritive ideale, singură alga va degrada mediul spre reducător, iar singură ciuperca spre oxidant, fiecare fiind ulterior inhibată de Însăși acțiunea ei. Asocierea Însă stimulează ambii parteneri. Ca În orice biocenoză, fiecare partener creează și din punct de vedere redox condiții optime celuilalt, alga contracarând efectul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
grămadă are loc o primă etapă de prelucrare naturală a deșeurilor, un proces oxidativ, În cursul căruia substanțele organice sunt mineralizate. Prin faptul că sunt oxidate, aceste deșeuri ar trebui să fie poluante, dar faptul cunoscut conform căruia substanțele minerale degradează un eventual mediu acvatic, prin eutrofizare, nu are În acest caz nici o relevanță, Întrucât aceste deșeuri mineralizante sunt folosite ca Îngrășământ pe ogor. Aici, plantele cultivate le folosesc ca nutrienți, realizând În același timp un proces specific reductiv, deci depoluant
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pentru a fi mai precis, trebuie cuantificat pentru că un pragmatic ar putea pune o Întrebare, măcar pentru a aplica În corecta măsură un remediu; am arătat mai demult că la fel de nociv e și excesul unei măsuri protective. Bun, mediul e degradat, dar cu cât? Pentru că nu e totuna 2% sau de două ori mai mult decât o stare etalon. Asta e a doua motivație: față de ce etalon ne raportăm? Și, dacă cuantificăm, În baza cărui parametru (neapărat global) o facem? Poluarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai degrabă degradate, de energie, spre care transformările decurg spontan și total. Mai precis, În mod spontan și total decurg toate procesele prin care energia de calitate superioară, adică electromagnetică, electrică, chimică și mecanică se transformă În energie termică, adică degradată; În sens invers, procesele sunt parțiale, adică cu un randament subunitar. Ei bine, măsura acestei orientări preferențiale e entropia. Entropia mai poate fi interpretată ca grad de dezordine. Să exemplific. Să presupunem că avem În fața ochilor o frumoasă pajiște, dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ele vor păstra În interior o entropie mică, În dauna mediului pe care-l entropizează; exact ca În exemplul pajiștii. Asta o fac Întotdeauna heterotrofele. Autotrofele Însă, pentru că au acces la energia Soarelui, Își păstrează o entropie scăzută fără a degrada entropic mediul, dimpotrivă. Exact ce am spus mai demult cu alte cuvinte: plantele reduc, adică depoluează mediul. Și Încă ceva: Într’un mediu cu entropie mare vor trăi preponderent plante autotrofe; animalele vor medii cu entropie mică. Cât Îl privește
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și de licheni și singura posibilă În lipsa unui sol. Or, această independență a plantei față de pseudorădăcină, care face ca planta să poată crește continuu abandonând porțiunile vechi, le-a Îngăduit mușchilor să fugă, să spunem așa, din zona de mediu degradat de ei Înșiși. Partea vie a mușchiului trăiește Într’un mediu mereu proaspăt, chiar dacă aerian: apa o ia din aer, ca și sărurile necesare, aduse ca praf, de către vânt. Procedura este repetată și astăzi, de mușchiul de turbă. El trăiește
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a eșuat În fața analistului unui fenomen, fiind nevoită a ajunge la concluzii. Dacă Într’adevăr paralela mea Între realul copac și simbolicul arbore cosmic e corectă, atunci prin atitudinile amintite mai Înainte pângărim Însăși esența noastră. Tendința omului de a degrada, subliniez, conștient, e veche. Să ne reamintim de alchimie, ale cărei Începuturi sunt În epoca elenistică; a transforma metalul comun În metal prețios, Înseamnă schimbarea echilibrului cantitativ dintre ele, deci degradarea. Și, revenind la sponsori, oare nu se găsesc sponsori
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se hrăneau, să spunem așa, din cer: Soare, apă și praf. Cu toate acestea Însă, atunci ca și astăzi, aceste plante − deși eu cel puțin nu consider lichenii plante, ci primordiul unei biocenoze la nivel celular − aceste plante deci, Își degradau suportul stâncos, alcătuind, laolaltă cu micile heterotrofe ce le-au urmat În expediția terestră, primordiul de sol. Cu ce realizau această degradare? Cu ceea ce știau Încă (pentru că lichenii și mușchii mai trăiesc și astăzi inclusiv În apă) din ocean: războiul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
că a trebuit, știind că omul, ca ființă biologică, e poate cea mai vulnerabilă făptură. Prin civilizare, omul a transferat osteneala către partenerii săi de biocenoză, anume animalelor de povară. Fără discuție, din acest moment mediul a Început a fi degradat. În primul rând, au fost favorizate, prin Înmulțire, câteva specii. Dar acestea, așa cum arătam altă dată, au fost pervertite ca specie: curând, aceste animale n’au mai semănat cu strămoșii lor, devenind capabile a trăi doar În mediul creat de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
necesar să protejăm natura, așa cum e ea, protejându-ne implicit pe noi. “Radiosfera”, 11 martie 1996, ora 9,45 73. Războiul de Întregire, dar al naturii O destăinuire: dintotdeauna m’am Întrebat de ce o casă, odată părăsită de om, se degradează rapid. Doar pentru că uneori omul a mai grijit-o și văruit-o, iar acum n’o mai face? Dar, În același timp, a folosit-o, deci a uzat-o. N’am aflat răspuns nici până astăzi, dar voi folosi acest
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un număr imens de mici entități. Să le urmărim la lucru. Este Îndeobște recunoscut că Viața Înseamnă negentropie, adică ordine. Asta În interiorul organismului. În mediu, adică acolo de unde organismul Își extrage acest caracter, fenomenul e invers; adică mediul se entropizează, degradează. Dar, depășind nivelul Terrei, adică luând În discuție și sursa de energie, Soarele, entropizarea mediului se nuanțează. Adică entropizarea este deplasată pe seama Soarelui, fie și parțial, iar asta doar de către plante, adică de o jumătate a biosferei. Cealaltă jumătate, heterotrofă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În alți termeni, se trece treptat de la o stare primordială entropică, dezordonată, la cea viitoare, negentropică, adică ordonată. Asta În ceea ce privește ființele; dar am arătat săptămâna trecută că, cu cât organismele sunt mai complexe, negentropice, cu atât, În compensare, ele entropizează, degradează, mediul. Adică, revenind la problemă, etapele menționate se traduc Într’o entropizare continuă a mediului. Dar ce ne spune Însă istoria naturală? Același lucru. În urmă cu sute de milioane de ani, strămoșii actualelor animale și plante erau Într’adevăr
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Comparați un dinozaur și o șopârlă, ori ferigile arborescente din carbonifer și plantele actuale, dintre care cele mai evoluate, monocotiledonatele, sunt În principal modeste ierburi. Tot mitologia română arată și cum s’au succedat aceste vârste umanoide. Anume fiecare a degradat, În felul ei, lumea, pierind apoi sub dărâmături În favoarea următoarei. Iar noi se pare că facem la fel, pregătind venirea Blajinilor care așteaptă undeva la “marginea Pământului”, căci nu doresc, zice-se, ca noi să fim prețul stăpânirii lor asupra
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ce erodează exteriorul curbei și depunerea aluviunilor spre centrul ei. Un proces natural, normal adică. Iar procesul se soldează cu aceeași entropizare a spațiului În discuție sau, cu alte cuvinte, nu numai Viața biologică, dar și aceea abiotică entropizează, dezordonează, degradează mediul. Dar e vorba de căutarea unui echilibru. Valea care urmărește relieful pe care Îl modelează totuși - deh! o chestiune de relativitate, reciprocitate - Înseamnă o perfecționare, o acțiune negentropică deci. Firul apei care caută, prin șerpuire, echilibrul cu evoluția mediului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
balanța dintre producătorii și consumatorii biocenozei trebuie să rămână echilibrată - va Înlocui deci, pe unii dintre consumatorii consacrați dar, atenție, fără a le Îndeplini și rolul. Cu alte cuvinte, intervenția alimentară a omului În acel ecosistem străin lui Îl va degrada și pentru el, omul, și pentru ceilalți. Degradarea tot mai extinsă În spațiu a raportului dintre un om În expansiune și restul biosferei În restrângere, va da un nou impuls acțiunii reglatoare a naturii. Un posibil scenariu? Antichitatea n’a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]