3,498 matches
-
am informat că nici eu nu voi participa, dar că am scris primarului din Priponești, precum și lui Ionel Tasie, cu rugămintea de a citi rândurile mele adresate adunării, fapt consemnat deja. Pentru gestionarea timpului meu și pentru plăcerea personală recitesc „Delirul” de Marin Preda. Sâmbătă, 7 noiembrie. Doamne, ce ne mai forțau să ne manifestăm pentru această zi în timpul comunismului și... nu o zidouă, ci o lună întreagă atât cât dura luna prieteniei românosovietice, de parcă era cea mai mare sărbătoare a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
trebuit ca în august 1919 să ia din nou ranița în spate și să participe din nou pentru eliberarea Budapestei de Republica roșie a lui Bella Kuhn, stricând astfel planurile lui Lenin privind bolșevizarea României și a Europei. Continui recitirea „Delirului” și am ajuns la momentul rebeliunii legionare, moment extrem de tensionat și periculos pentru țară, când Antonescu a trebuit să pună capăt dezmățului fascisto-legionar, evitând un război civil urmat de dezastrul ce ar fi urmat. La „Nașul”, Băsescu e dinamic, comunicativ-optimist
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
unde, profitînd de primele raze ale soarelui de primăvara, Juan Lucas, Susan și Luis Martin Romero stăteau de vorbă despre luptele cu tauri și-l blestemau pe impresar, fiindcă nici anul ăsta nu-l adusese pe Briceno, care stîrnise un delir de admirație din partea publicului spaniol și care, după cît se spunea, era pe zi ce trece mai curajos și mai clasic...O să fiu obligat să mă ocup personal de treaba asta“, amenința Juan Lucas, cînd glasul lui Celso Îl Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și opinia dumneavoastră, începu ea. Înțeleg că doctorul Weber e un specialist renumit. Dar am citit despre genul ăsta de terapie. Mie mi se pare un fel de, nu știu, un fel de metoda pomului lăudat. Încearcă să slăbească forța delirului prin exerciții și... modificare. Credeți că acest tip de terapie e recomandabil în situația lui Mark? Tomografia arată că există leziuni. Cât de eficientă va fi schimbarea deprinderilor mentale dacă există afecțiuni fizice? Atinsese o coardă sensibilă - era evident, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era secret, ca toate locurile de pescuit. Weber fu nevoit să facă un legământ al tăcerii înainte ca Mark să i-l arate. Lacul Shelter, un lac pe o proprietate privată, se dovedi a fi puțin peste o baltă cu delir de grandoare. —Am ajuns. Ascunzătoarea secretă. Îi prindem și le dăm drumul, spuse Mark. Ăla care prinde cei mai mulți pești până la ora două e o ființă umană superioară. Pe locuri, fiți gata, start. Frățică, arăți de parcă n-ai pus în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scuză. —Frate! Trebuie neapărat să mă întorc la volan. Ce-mi fac ăștia? Brusc sunt Domnul Emoție. Cu căcaturile pe care le știu acum? Probabil că ar putea transforma pe oricine în altcineva. Acum nu i se mai pare un delir. Mâine va fi mai rău. Se uită la ea, uitând de toate în afară de nevoia imediată. Îi cuprinde antebrațul cu degetele, măsurându-l. —N-ai mâncat deloc. Ba da. —Mâncare? întreabă el, sceptic. Ea nu e așa de slabă. Cine? —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
August este luna de miere și-a mirare, viața pe creste-i ca-n poveste, și îngeri bat din aripioare, iar aurul cernut din soare poieni și codri învelea, dar și prietenia care a adormit cu noi și ea. Extaz! Delir! Ce melodii umblau prin munți în gamele surâsurilor de copii când își sărută mamele! Redeșteptat, pe creste zorii jucau o zestre ca la nunți; bijuteriile comorii râdeau în guri de rai, pe munți... Imaginare-n ritm construcții, semănătoare de confuzii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
a fi” într-o lume, sper! mai dreaptă... 1984 Iubirea Are-o latură nebună, nu se-oprește la hotar de-i interzis revine iar, chiar dacă fulgeră și tună. Și pân’ la urmă trece frontiera în lumea ei străină de căpestre, delirul este singura ei zestre și forma geometrică e sferă. Rotundul ce domnește pretutindeni perfecțiunea, chipul armoniei, muzica ritmului din trupul poeziei, taina iubirii-n ziua de Armindeni Atunci când și avera și puterea nu au nici piață și nici preț, iubirea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu unele incidente (totuși) regretabile și cu devastarea (totuși) parțială a sediilor de partid". A doua zi, joi, 22 martie 1990, ziarul publică, de data aceasta pe prima pagină, editorialul Cine trage sabia...culege furtună, semnat de Romulus Vulpescu. Începea delirul. Descentralizarea angajamentului public Socot că ar trebuie privită Provincia, publicația dar și realitatea care o justifică, mai aproape de ceea ce este ea în concretul vieții de fiecare zi. Altminteri vom fi prea aproape de Academie și prea departe de uliță. Prea atenți
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
așeză. ― Pe cine să înving? ― Ei, cum pe cine? pe Michael Hardie, președintele Terrei. Ca amețit Gosseyn se alungi din nou în iarbă. Iată ce voiau să spună la hotel Nordegg și ceilalți. Spusele lui li se păruseră a fi delirul unui nebun. Președintele Hardie, Patricia Hardie, palatul de vară din Cress-Village ― iar tot ce știa el în legătură cu toate acestea, fals, dar absolut fals. Cine i-ar fi putut băga în cap asemenea trăsnăi? Clanul Hardie? ― Poți să mă înveți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fel de sfială : se vedea bine că oile nu erau ale lor, ci ale Marelui Stăpân neiertător și invizibil, căruia nu se putea să-i scape nimic. Mânați și ei, aici, prin arșița dușmănoasă a câmpiei, păstorii-militari mergeau ca în delir, cu frunțile spre cer, fluierând, țipând, chiuind, gemând, mieunând, icnind, lătrând. Mergeau cu ochii în sus, halucinați, imitând păsările și vântul și frunzele. Puțin le păsa de orice în afară de oile cărora li se adresau cu o uluitoare lașitate. Pe unul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
așeză. ― Pe cine să înving? ― Ei, cum pe cine? pe Michael Hardie, președintele Terrei. Ca amețit Gosseyn se alungi din nou în iarbă. Iată ce voiau să spună la hotel Nordegg și ceilalți. Spusele lui li se păruseră a fi delirul unui nebun. Președintele Hardie, Patricia Hardie, palatul de vară din Cress-Village ― iar tot ce știa el în legătură cu toate acestea, fals, dar absolut fals. Cine i-ar fi putut băga în cap asemenea trăsnăi? Clanul Hardie? ― Poți să mă înveți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Terrei șansa de a rezista iminentului asalt venit dinspre stele. Baza de la pol este un simbol al acestei cunoașteri inaccesibile și mântuitoare. Savanții de aici sunt asemeni confreriei mistice a Agarthei, un reazem al Pământului în timpuri de rătăcire. În fața delirului militar și politic de la suprafață, adâncurile de gheață sunt teri toriul în care se naște aluatul umanității de mâine. Mecanicul din Buenos Aires este cel din urmă recrut al acestei armate redutabile. Ficțiunea grafică a lui Oesterheld combină ingredientele familiare ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
între alcoolismul ocazional și cel cronicizat, primul facilitează exacerbarea anumitor senzații, sentimente și porniri instinctuale ceea ce poate determina apelarea la unele comportamente deviante dar de slabă intensitate (insulte, jigniri etc). În cazul cronicizării acestei tulburări, individul manifestă o serie de deliruri sistematizate, halucinație și epilepsie alcoolică, toate acestea favorizează dezvoltarea unor idei delirante, de persecuție sau de gelozie, toate acestea pot duce la tentative sau chiar crime propriu-zise. Capitolul 2 Interpretarea delincvenței fundamentată de tipologii ale personalității În psihologie, sunt luate
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
psihice cele mai grave, ireversibile și în prezența cărora discernământul și răspunderea penală sunt excluse. Menționăm cu titlu informativ cele mai răspândite și grave forme de psihoză: psihozele discordante (schizofreniile), epilepsia, psihozele maniaco-depresive, psihozele acute (datorate intoxicărilor, în cazul alcoolicilor), delirurile sistematizate, psihozele post-traumatice, psihozele infecțioase, psihozele de involuție. Printre acestea de o periculozitate deosebită este, se pare, paranoia care poate trece uneori neobservată până la un punct chiar și de cei din jur generând adevărați monștri psihici, ca marii mistici sau
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
22% din pactele de suicid din Japonia, spre exemplu. "Folie a deux" sau pactul suicidal este un fenomen psihic patologic rar întâlnit, în cadrul căreia este vorba de împărtășirea de către două persoane (sau mai multe) apropiate și legate afectiv a unui delir indus de către una din persoane, de obicei dominatoare. De cele mai multe ori, atât delirul original (al persoanei psihotice), cât și cel indus (la persoanele dominate) au o tendința spre o evoluție îndelungată cu excepția separării lor. În cazul în care ambele persoane
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
pactul suicidal este un fenomen psihic patologic rar întâlnit, în cadrul căreia este vorba de împărtășirea de către două persoane (sau mai multe) apropiate și legate afectiv a unui delir indus de către una din persoane, de obicei dominatoare. De cele mai multe ori, atât delirul original (al persoanei psihotice), cât și cel indus (la persoanele dominate) au o tendința spre o evoluție îndelungată cu excepția separării lor. În cazul în care ambele persoane au tulburări psihotice independente, chiar dacă își împărtășesc unele idei delirante, nu este vorba
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se ridice în aer, e o furtună vrednică de ei". Și-mi arăta fotografia. Era mai mult decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întîlnirea cu Laura mi-a dat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
împresoară, care nu te pierde o clipă din ochi, te studiază, te încîntă și, totuși, te sperie. Încerci să te convingi că în realitate ești singur, într-un deșert de oglinzi, că mulțimea e aparentă, o febră a oglinzilor, un delir vizual, ajunge! zici, te-ai săturat de acest joc care nu mai e nici măcar distractiv. Te simți cuprins de o panică nelămurită deoarece nu mai știi dacă ești stăpânul sau prizonierul celorlalți, dacă ei depind de tine sau tu depinzi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din pricina vremii, fără îndoială. Totul se năclăia în mâini, pe măsură ce ziua înainta, și Rieux simțea cum teama lui crește cu fiecare vizită. În seara aceleiași zile, la periferie, un vecin al bătrânului bolnav își apăsa vintrele și vomita în toiul delirului. Ganglionii erau mult mai groși decât cei ai portarului. Unul începea să supureze și curând se sparse ca un fruct stricat. Întors acasă, Rieux telefonează la depozitul de produse farmaceutice al departamentului. Însemnările lui profesionale menționează doar, la această dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu trebuia. Câteva cazuri nu înseamnă o epidemie și e de ajuns să se ia măsuri de precauție. Trebuia să se mulțumească cu ce se știa, toropeala si prostrația, ochii înroșiți, gura murdară, durerile de cap, inflamarea ganglionilor, setea îngrozitoare, delirul, petele pe corp, sfârtecarea lăuntrică și, la capătul tuturor acestora ... La capătul tuturor acestora doctorul Rieux își amintea o frază, tocmai o frază care încheia în manualul său enumerarea simptomelor: "Pulsul devine filiform și moartea se produce cu ocazia unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
NERVOZITATE: ― Adevărul este că doctorul Rieux crede că e vorba de ciumă. Descrierea făcută de el sindromului e o dovadă. Rieux răspunde că nu descrisese un sindrom, descrisese ceea ce a văzut, ceea ce văzuse era inflamarea ganglionilor limfatici, pete, febră cu delir, toate astea fatale în patruzeci și opt de ore. Putea oare domnul Richard să-și ia răspunderea și să afirme că epidemia se va opri fără măsuri drastice de profilaxie ? Richard șovăia și se uita la Rieux. Sincer vorbind, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca să-l ducă la spital. "A murit acolo. Ciuma nu rentează". Cottard avea astfel capul plin de istorii adevărate sau false, asupra epidemiei. Se spunea, de pildă, că în centru, într-o dimineață, un om prezentând simptomele ciumei și în delirul bolii se repezise afară, se aruncase asupra primei femei pe care o văzuse și o strânsese în brațe răcnind ca avea ciumă. ― E în regulă ! observă Cottard, pe un ton binevoitor care nu se potrivea cu această afirmație, o să înnebunim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
înțelegea nimic din această înviere. Cam în aceeași vreme totuși, i se adusese lui Rieux o bolnavă, a cărei stare el o socoti disperată, și pe care a izolat-o imediat la sosirea ei în spital. Fata era în plin delir și prezenta simptomele ciumei pulmonare. Dar a doua zi dimineața febra scăzuse. Doctorul a crezut că recunoaște, ca și în cazul lui Grand, ameliorarea matinală pe care experiența îl obișnuise s-o considere drept un semn rău. La prânz, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]