71,108 matches
-
pură a vieții omenești, acea durată a curgerii interioare care este independentă de unitățile convenționale cu care măsurăm timpul fizic, exterior. La nivelul acestei durate pure, timpul nu poate fi pierdut, căci îl regăsim intact pe calea memoriei. Iată cum descrie Camil pro-cedeul lui Proust: "Romanul meu va trebui să cuprindă lanțul amintirilor mele spontan, nedirijat. În mod simplu voi lăsa să se desfășoare fluxul amintirilor. Dar dacă tocmai cînd povestesc o întîmplare, îmi aduc aminte, pornind de la un cuvînt, de
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
acum succesul răsunător de critică și de public. Umanitarismul explicit se estompează, se sublimează în vibrație sentimentală, discretă dar stăruitoare. Apar motivele de succes - capetele de copii cu "privirile dureroase, pupilele dilatate, de iscoadă, întoarse înăuntru de spaimă" cum le descria Aurel Broșteanu. De la Balcic îi scrie cunoscutului colecționar Virgil Cioflec: "Vreau sa pictez ochii triști ai copiilor de turci din Dobrogea." Portretele, pictate sau desenate aici, nu sunt niciodată anonime. Modelele lui se numesc Ali Mechmet, Selim, Osman, Abibe, Cadie
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
Au apărut multe reacții de bun-simț în presa portugheză (dar oare când a avut bunul-simț câștig de cauză față de "vijilența" spiritului primar agresiv, infailibil în invidie, răutate sau ură?). Din criză de spațiu, reiau aici doar opiniile aceluiași Baptista-Bastos. El descrie omniprezentul aparat pus pe urmele noastre drept "ochiul incisiv, inclement, glacial, implacabil, care informează, nu se știe bine pe cine, despre ceea ce, în modestia noastră, facem. Mărunțișurile noastre cotidiene - contemplarea felului de a umbla al anumitor femei, privirile aruncate spre
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
Testament până s-a închegat antidecalogul, o nouă mentalitate sfidătoare? Se dovedește amorțită, scoasă din uz această filieră a binelui în roman. Drumul patrupedului Dacă ar fi să aleg o imagine cu ajutorul căreia să pot pătrunde mai lesne în cosmosul descris de Nicolae Breban m-aș opri, între altele posibile, la mersul unui câine, cu capul încovoiat și scurmând de zor urmele pe o cărare. Oricât ar părea de curios și de surprinzător, desenul patrupedului în mișcare, redus la esențial (precizez
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
frigurile sale." Ca-ntr-un final de povestire despre eroul inacțiunii, vai ție, omenire! Altminteri, cînd nu de generalul căutat de generalul Bonaparte, bunăoară, este vorba, catholita poate însemna un gust pentru distracții, pentru o anume ușurătate: "Infernul a fost descris de unii teologi ca o petrecere care începe, se continuă, se prelungește, nu se mai încheie, dezvăluin-du-și, astfel dilatată, viciul ei ascuns." Passe-temps sînt și acțiunile, și desfătările, prin care omul se păcălește că e. Todetita vine, dimpotrivă, din lipsa
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
română. Cum v-a venit ideea de a scrie acest roman și cât din el este ficțiune și cât realitate? Nuria Amat: Cu peste treizeci de ani în urmă am trăit în selva columbiană, într-un spațiu identic cu cel descris în roman. Am stat acolo șase luni în 1975, exact ca protagonista cărții mele. În perioada aceea lucrurile decurgeau așa cum le descriu eu în carte: foamete, fără albi, fără misionari, fără drumuri, ajungându-se acolo doar cu avioneta. Dar nu
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
Cu peste treizeci de ani în urmă am trăit în selva columbiană, într-un spațiu identic cu cel descris în roman. Am stat acolo șase luni în 1975, exact ca protagonista cărții mele. În perioada aceea lucrurile decurgeau așa cum le descriu eu în carte: foamete, fără albi, fără misionari, fără drumuri, ajungându-se acolo doar cu avioneta. Dar nu era război. Personajele din roman au chipul unor oameni pe care i-am văzut acolo, dar istoria e inventată, fiindcă acolo n-
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
e inventată, fiindcă acolo n-am vorbit cu nimeni. Ca să-mi construiesc istoria m-am documentat mult, dar am făcut-o în Spania, unde am citit enorm și am văzut documentare despre grupările de gherilă. L.V.R.: Acea "sărbătoare a cocainei", descrisă atât de dramatic în roman, chiar există? N.A.: Da, există, am citit despre ea undeva. Tot din lecturi știu că morții sunt azvârliți în mare, că alimentele nu se cumpără cu bani, ci cu frunză de coca. Romanul l-am
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
uimitor cum un intelectual stînd mai tot anul în SUA poate avea o priză atît de amănunțită la scena vanităților politice românești. În privința arenei zădărniciilor publice din țară, Tismăneanu e un connaisseur în detaliu și în întreg. Și dincolo de evenimentele descrise în carte - care este o retrospectivă a ultimilor trei ani de politică românească (2004-2007) -, ceea ce sare în ochi în cazul lui Tismăneanu este aptitudinea lui teoretică. Cînd spun "aptitudine teoretică" nu mă gîndesc la cultura politică asimilată - impresionantă prin vastitatea
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
Vișoiu, tatăl apărut din senin în viața sa. Forțând puțin lucrurile, aș spune că valoarea romanului Copilul de foc trebuie căutată mai degrabă în detalii decât în filonul principal al acțiunii. Mirela Stănciulescu are o sensibilitate ieșită din comun atunci când descrie relațiile interumane de tot felul. În același timp, există în scrisul ei observații aflate în vecinătatea poeziei, ca acest "omagiu" adus degetelor pianistului, care trimite cu gândul la un superb eseu despre degete scris de I.G. Duca: "De restul corpului
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
întregi din concerte. Degetele îi alergau pe genunchi ca pe niște clape invizibile, pentru că știau pe dinafară nenumărate partituri. Își dedicase viața degetelor. Și degetele îi erau recunoscătoare. Nu îl dezamăgiseră niciodată" (p. 49). Prozatoarea folosește întotdeauna acordul fin atunci când descrie relațiile dintre oameni. Fie că este vorba despre relațiile dintre iubiți, dintre membrii familiei, dintre prieteni sau pe scară mai largă, la nivelul societății. Seismograful foarte fin al relațiilor interumane înregistrează instantaneu orice modificare, precum aceasta, a comportamentului colegilor de la
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
sub pana lui Pann, acest vers îi servește poetului ca să relateze, cu un realism de pictor primitiv, cu o minuție breugheliană, ce s-a întîmplat în București în acea teribilă zi, oră cu oră. Față de Cutremurul lui Heliade, poem ce descrie o circumstanță similară, relatarea - copleșitor de vie prin detalii - a lui Anton Pann măsoară distanța dintre literatura ocazională mediocră a poetului "occidental" Heliade-Rădulescu și pasta verbală mustind de sevă a poetului "local", dintre poezia de circumstanță și capodopera involuntară. în
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
un spirit renascentist, care a cuprins în persoana lui nenumărate preocupări: muzicolog, lexicograf, bizantinolog, folclorist, compozitor, profesor, el a scris mii de pagini despre muzica românească, scoțând din uitare pe mulți muzicieni valoroși, apreciind pe cei care meritau atenția sa, descriind fenomenul muzical sub toate înfățișările lui. Hărnicia, perseverența, devotamentul, jertfa de sine de dragul culturii, au făcut din el un apostol al muzicii românești. Cu greu ne despărțim de o personalitate de asemenea calibru, dar ne consolăm la gândul că
?n actualitate La desp?r?irea de Constantin Catrina by Liliana IACOBESCU () [Corola-journal/Journalistic/83960_a_85285]
-
minute în șir -, se află în fața unei grele încercări. Amintim un moment asemănător petrecut în anul 1848, cu ocazia ultimului recital susținut de Chopin la sala Pleyel din Paris. Cronicarul revistei Gezette Musicale, scriitorul Felicien Mallefille, se declară incapabil să descrie emoția provocată de muzicianul pe care îl numește Ariel al piniștilor , recunoscând că îi este imposibil să pătrundă în misterele unei interpretări care nu are corespondent în zona terestră. El menționează că șarmul acelei seri unice s-a menținut mult
Valentin Gheorghiu - 70 de ani de activitate by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
a interpretat-o alături de un violonist și un pianist, cu fervoare și tulburătoare pasiune. Cum spuneam mai sus, lansarea acestui album Electrecord, cu o frumoasă prezentare grafică (felicitări directoarei Cornelia Andreescu!), a fost o adevărată sărbătoare. Cum ar putea fi descrisă emoția care ne-a cuprins la vederea minunatei doamne Camelia Dăscălescu, decan de vârstă al compozitorilor români de muzică ușoară? Fiecare a venit cu o floare, depănând la microfon amintiri și elogii la adresa sărbătoritei: Margareta Păslaru, complice în atâtea și
?nt?lnirea titanilor by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84024_a_85349]
-
și citarii greșite a unui vers din Memento mori: Când în straturi luminoase basmele copite cresc". În realitate, în versul lui Eminescu nu era vorba despre copite, ci despre copile. Pornind însă de la o singură consoana transcrisa greșit G. Călinescu descrie o viziune baroca, în care "basmul este văzut ca un animal fabulos în continuă generare, contemporană cu ninsoarea stelelor, metaforă minunată, prin chiar greșeală prefacerii lui cresc în verb tranzitiv, din rațiuni poetice, fiindcă metric se putea foarte bine zice
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
2006) - dar și ca una dezirabilă - "de elită" (mașini de nișă, reviste culturale de nișă etc.). Sintagma a ajuns să fie folosită și în afara domeniului comercial: "Voluntariatul - o activitate de nișă" (graiul.ro). Într-un articol mai vechi, Bogdan Ghiu descria, prin jocuri de cuvinte și asocieri de imagini, spațialitatea (și chiar sexualitatea) nișei ("în principiu, o nișă ar trebui să fie - și să rămînă - un spațiu de libertate. În societățile actuale, libertatea nu mai poate fi regăsită decît sub formă
"De nișă"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8404_a_9729]
-
sufletul cu ochii îndreptați către stăpîn. La fel, credinciosul: viața lui e o orientare necurmată către obiectul atenției sale, nimeni altcineva decît ființa divină. În fine, felul în care H.-R. Patapievici face uz de binomul iconodulie - iconoclastie pentru a descrie gîndirea omenirii merită un paragraf de sine stătător. Potrivit eseistului român, iconodulia corespunde tipului geometric de gîndire: totul se învîrte în jurul imaginii. Celălalt tip de gîndire e cel algebric, un tip care, tocmai pentru că pune accentul pe calcule și pe
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
moment al Festivalului. Dacă ne gândim că în primele zile a existat un recital închinat lui Schubert, acum, spre sfârșit, ca într-un Éternel Retour , se va cuprinde întregul spațiul sonor cu această centură aparținătoare energiilor sale. Este greu de descris arta lui Kissin, de ea trebuie să te pătrunzi și credem că partenerii săi, la rândul lor niște artiști ieșiți din comun, au înțeles acest lucru conspirând la tălmăcirea acestui opus. Sunetul atât de frumos al Silviei Marcovci și-a
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
și în Portretul pentru Internet, două decenii mai târziu. Căile de abordare la o asemenea cuprindere temporală, pot fi multiple. Pentru ce ne-a dăruit ar merita să poposim mai ales în preajma peisajelor inspiratoare care, totodată, prin opțiunile formulate, îl descriu pe artistul care le-a locuit (“N-am scris decât ce am trăit”). Personalitatea artistului este cea a unui privitor al arealului românesc, fapt consemnat în aproape toate muzicile sale, chiar și atunci când orizontul limită abia se zărește. În același
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
ascensiune, Stéphane Laurent, cuprinde un portret-robot al noului tip de președinte la modă în lume, portret în care îi putem recunoaște pe Sarkozy, pe Băsescu sau pe Berlusconi. La rândul lui, într-un comentariu politic tranșant, riguros argumentat, Dumitru Borțun descrie clasa politică din România de azi ca pe una formată din indivizi fără idealuri politice. Într-un raport de continuitate cu aceste texte se situează interviul luat lui Adrian Severin de Gina Puică și Emanuel Dobre. Adrian Severin găsește, printre
Plăcere rafinată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8420_a_9745]
-
prințului Ferdinand pentru al său Giornale dei letterati d’Italia, admiră, probabil, noua invenție a constructorului. În volumul V al acestei lucrări, publicat în anul 1711, el atestă că Bartolomeo Cristofori construise deja patru „gravicembali col piano e forte”. Maffei descrie aceste instrumente, trei dintre ele fiind de forma obișnuită a unui mare clavecin, iar al patrulea având o construcție diferită și aspectul asemănător ca formă clavicordului și spinetei. La exemplarele respective genialul padovan realizase schimbarea epocală: coardele, în loc să fie ciupite
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
dintre acestea erau clavecine și spinete, iar șapte exemplare purtau chiar semnătura meșterului: „Bartholomaeus de Cristoforis Patavinus Inventor faciebat Florentiae anno...”. Nu se știe care ar fi fost soarta pianofortelui florentin, dacă marchizul Francesco Scipione de Maffei nu ar fi descris „minunea” admirată de el în anul 1709 în al său Giornale și dacă numărul respectiv al revistei din 1711 nu ar fi fost tradus în limba germană de către Mattheson și publicat în Critica musica, în 1722. Iar dacă meșterii
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
la minor nu relevă asemănări, este vorba de un alt concert pentru vioară, pe care Cuclin l-a abandonat probabil, sau de care va fi uitat poate. Forma părții întâi este caracteristică pentru forma de concert preconizată de Cuclin și descrisă ulterior în Estetică și în Tratatul de forme muzicale: o temă, apoi un „trait de concerto” dedus din această temă, o temă secundară, un episod și repriza prescurtată a ceea ce a fost expus inițial. „Prin urmare, o idee de Concerto
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
al creației muzicale românești de Mihai Popescu și catalogului publicat de Viorel Cosma în lexiconul Muzicieni români, Cuclin a transformat concertul în Simfonia XV în 1954. Ce l-a determinat pe Cuclin să reconsidere concertul? După ciclul primelor paisprezece simfonii, descris de el însuși în Mes symphonies, compozitorul inserează această simfonie concertantă, scriind apoi încă patru lucrări din același gen, printre care Simfonia nr. 17, închinată memoriei lui Bach, ca o revalorizare a formelor preclasice pe care le cultivase în suite
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]