2,008 matches
-
intrat în componența raionului Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a redevenit parte din județul Buzău, în componența actuală, de-a lungul timpului multe din satele sale montane risipite fiind comasate, redefinite sau desființate; în cele din urmă, satul Între Sibicii a constituit nucleul de fuzionare a satului denumit astăzi Colți și rămas reședința comunei. La Colți a fost singura exploatare de chihlimbar din România. Deși exploatarea a fost închisă în 1948, totuși chihlimbarul
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
regiunii Ploiești. În 1964, numele satului și al comunei a cărei reședință era a fost schimbat în "Livada", iar cel al satului "Putreda Mică" în "Livada Mică". Comuna a fost trecută în 1968 la județul Buzău, dar a fost imediat desființată și inclusă cu ambele ei sate în comuna Grebănu.
Livada, Buzău () [Corola-website/Science/300823_a_302152]
-
de "Nicolae Fleva" și avea în compunere și satul Heliade Rădulescu. În 1950, comuna a fost trecută în componența raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Comuna Socariciu a fost la un moment dat desființată, iar satul a fost arondat comunei Ziduri. În 1964, satul a luat numele actual, de "Lanurile". În 1968 comuna Ziduri, cuprinzând și satul Lanurile, a fost transferată la județul Buzău, în structura ei actuală.
Lanurile, Buzău () [Corola-website/Science/300824_a_302153]
-
satul de reședință, având 730 de locuitori și 154 de case; în ea funcționau o moară cu aburi, o stână, o biserică și o școală cu 35 de elevi (din care o singură fată). În 1925, comuna Cotorca era deja desființată și inclusă în comuna Glodeanu-Siliștea, aflată în plasa Glodeanurile și având astfel 2846 de locuitori. Comuna Glodeanu-Cârlig se afla în aceeași plasă; pe teritoriul ei apăruse satul Văcărești (actualmente, Văcăreasca), iar satul Smârdan fusese trecut la comuna Brădeanu; în Glodeanu-Cârlig
Comuna Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/300818_a_302147]
-
Gradiștea de Jos și Ibrianu. Satul Maraloiu fusese transferat atunci comunei Amara. În 1950, comuna Gradiștea a fost inclusă în plasa Făurei din regiunea Galați. În 1968, comuna a trecut la județul Brăila, primind și satul Maraloiu de la comuna Amara, desființată. Tot atunci, satele Grădiștea de Jos și Grădiștea de Sus au fost unite formând satul Grădiștea.
Comuna Grădiștea, Brăila () [Corola-website/Science/300964_a_302293]
-
dispărut, sat format în jurul exploatației agricole a boierului "Petru Pană". (circa 3 kilometri Est de Lișcoteanca). Între 1931 - 1950 s-a menținut această împărțire la nivel de comune, deși ele au fost arondate la diferitele entități administrative superioare, create și desființate succesiv în această perioadă (Ținut, Județ, Plasă). Acest lucru este confirmat și de un decret al conducătorului statului, mareșalul Ion Antonescu, din 1942, care includea cele patru comune în cuprinsul plășii Ianca, județul Brăila. () Cel de-Al Doilea Război Mondial
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
aceluiași județ și avea în compunere satele Esna, Căldărușa și Urleasca, cu 1767 de locuitori. În 1950, ea a fost inclusă în raionul Brăila din regiunea Galați. În 1968, a redevenit parte a județului Brăila, reînființat, dar a fost imediat desființată și inclusă în comuna Traian.
Urleasca, Brăila () [Corola-website/Science/300995_a_302324]
-
ele era formată doar din satul de reședință, iar Slujitori-Albotești avea 1588 de locuitori, în vreme ce Dudescu avea 1100. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Făurei din regiunea Galați. Comuna Dudescu a fost la un moment dat desființată și inclusă în comuna Slujitori-Albotești, denumită Zăvoaia. În 1968, comuna Zăvoaia a redevenit parte a județului Brăila, reînființat. Singurul obiectiv din comuna Zăvoaia inclus în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monument de interes local este fântâna cu cumpănă
Comuna Zăvoaia, Brăila () [Corola-website/Science/300997_a_302326]
-
de locuitori. În comună funcționau două biserici și două școli (una cu 50 și alta cu 44 de elevi). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Găiceana a aceluiași județ, cu satele Homocea, Lespezi și Ploscuțeni (din comuna Ploscuțeni, desființată) și o populație de 9000 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Adjud din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Bacău. În 1968, comuna a fost transferată la județul Vrancea
Comuna Homocea, Vrancea () [Corola-website/Science/301877_a_303206]
-
din regiunea Galați. În 1964, satul Sperieți-Chițcani (rezultat anterior din comasarea satelor Sperieți și Chițcani și trecut la comuna Movilița) a luat numele de "Zăbrăuți". În 1968, cele două comune au fost trecute la județul Vrancea, comuna Diocheți fiind imediat desființată și inclusă în comuna Movilița; satul Zăbrăuți a fost desființat și inclus în satul Movilița. În comuna Movilița se află biserica de lemn „Sfântul Ioan Botezătorul”, monument istoric de arhitectură de interes național. Biserica se află în satul Movilița (în
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
intrat în componența raionului Năruja din regiunea Putna, iar după doi ani în cea a raionului Focșani din regiunea Bârlad și apoi (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, comuna a fost transferată la județul Vrancea, dar a fost imediat desființată, iar satele ei, incluse în comuna Tulnici, Vrancea. Comuna Păulești a fost reînființată în alcătuirea actuală în 2003. Trei obiective din comuna Păulești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Unul este clasificat
Comuna Păulești, Vrancea () [Corola-website/Science/301888_a_303217]
-
Slobozia) au devenit comune suburbane ale comunei urbane Adjud. În 1950, comunele au trecut la raionul Adjud din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Bacău. Comunele Anghelești și Copăcești au fost în timp desființate, satele lor (cu excepția satului Slobozia din comuna Copăcești) fiind incluse în comuna Ruginești, care a fost trecută în 1968 la județul Vrancea. În comuna Ruginești, la intrarea dinspre sud în satul Ruginești, se află biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva”, monument
Comuna Ruginești, Vrancea () [Corola-website/Science/301897_a_303226]
-
raionului Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați, între timp apărând și comuna Vânători. În 1968, comuna a trecut la județul Vrancea, și i s-au arondat și satele comunei Mircești, desființată. Trei obiective din comuna Vânători sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Două sunt clasificate ca monumente de arhitectură biserica „Sfinții Voievozi” din satul Mirceștii Vechi, aflată pe malul râului Putna și datând
Comuna Vânători, Vrancea () [Corola-website/Science/301910_a_303239]
-
Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, au fost trecute la județul Vrancea, iar comuna Faraoanele a fost desființată, satele ei fiind incluse în comuna Vârteșcoiu și satul Rotărești desființat și comasat cu satul Vîrteșcoiu. Șase obiective din comuna Vîrteșcoiu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Cinci dintre ele sunt situri arheologice situl de la Beciu cuprinde urmele unor așezări din eneolitic (cultura
Comuna Vârteșcoiu, Vrancea () [Corola-website/Science/301911_a_303240]
-
a pomiculturii, pe terenurile nisipoase, a contribuit, de-a lungul timpului Stațiunea de cercetări horticole, care își are sediul în prezent la Dăbuleni. De asemenea, un rol important l-a jucat în dezvoltarea agriculturii, Liceul agricol de la Bechet, în prezent desființat. În localitate există Liceul Tehnologic ”Petre Banița” Călărași, având ca structuri trei școli generale (Școala Gimnazială Nr. 1 Călărași, Școala Gimnazială Nr. 2 Călărași, Școala Gimnazailă Sărată) și două grădinițe (Grădiniță cu Program Normal Călărași și Grădiniță cu Program Normal
Comuna Călărași, Dolj () [Corola-website/Science/300392_a_301721]
-
Babele avea 1065 de locuitori în aceleași două sate, iar comuna Velea avea 1013 locuitori în satul Nebuna-Velea. Comuna și satul Velea au primit în 1947 denumirea de "Podu Doamnei" (după numele podului peste Neajlov aflat în apropiere fiind apoi desființată și inclusă în comuna Clejani), iar în 1950 toate aceste comune au fost arondate plășii Crevedia și apoi (după 1952) plășii Videle din regiunea București. Satul și comuna Babele au primit și ele în 1964 o nouă denumire, aceea de
Comuna Clejani, Giurgiu () [Corola-website/Science/300426_a_301755]
-
Gogoșarii Vechi au fost comasate formând satul Gogoșari, iar satul Răleni a fost desprins de comună, formând comuna Drăghiceanu împreună cu satul nou-înființat Drăghiceanu. În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Giurgiu din regiunea București, comuna Drăghiceanu fiind în timp desființată, iar satele ei trecând la comun Gogoșari. În 1964, satul și comuna Cacaleți au primit denumirea de "Izvoru". În 1968, comunele Gogoșari și Izvoru au trecut la județul Ilfov, tot atunci satul Ardeleni fiind desființat și comasat cu satul Izvoru
Comuna Gogoșari, Giurgiu () [Corola-website/Science/300433_a_301762]
-
aici o școală și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează teritoriul comunelor în plasa Argeșul a aceluiași județ. Comuna Bălăria avea 1478 de locuitori în satele Bălăria și Matei Basarab; Comuna Ghimpați, care cuprindea acum și satele comunei Crovu, desființată, avea 6318 locuitori; iar comuna Naipu avea 1680 de locuitori în singurul său sat de reședință. În 1950, comunele au fost transferate raionului Mihăilești și apoi (după 1952) raionului Drăgănești-Vlașca din regiunea București; comuna Ghimpați a luat în acea perioadă
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
locuitori în aceleași sate. Satele Buciumeni și Gruiu s-au separat în 1930, formând comuna Gruiu. În 1950, comuna a fost transferată raionului Oltenița din regiunea București. În 1968, ea a revenit la județul Ilfov, reînființat, dar a fost imediat desființată, satul Herăști trecând la comuna Hotarele, împreună cu satul nou-înființat Miloșești. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei Hotarele la județul Giurgiu. Comuna Herăști a fost reînființată în 2004, cu satele Herăști și Miloșești. În comuna Herăști
Comuna Herăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300436_a_301765]
-
Țena op.cit.). În 1950, comuna a fost transferată raionului Giurgiu din regiunea București. Satul și comuna Arsache au primit în 1964 denumirea de "Vedea". În 1968, comuna a trecut la județul Ilfov, fiindu-i arondat și satul Malu din comuna desființată Malu. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Satul Malu s-a separat din nou în 2003, iar comuna Vedea a rămas de atunci numai cu satul de reședință. Proprietarii mai importanți ai
Vedea, Giurgiu () [Corola-website/Science/300451_a_301780]
-
și apoi (după 1960) în raionul Răcari din regiunea București. În 1964, denumirile satului și comunei Turbați au fost schimbate în "Siliștea Snagovului", iar satul Fundu a primit numele de "Pescarii". În 1968, comuna Siliștea Snagovului a fost din nou desființată și a fost inclusă în comuna Gruiu (cu excepția satului Bâra, trecut la Comuna Balta Doamnei din județul Prahova), aceasta devenind parte a județului Ilfov; tot atunci, satul "Pescarii" a fost desființat și inclus în satul Siliștea Snagovului. În 1981, în urma
Comuna Gruiu, Ilfov () [Corola-website/Science/300501_a_301830]
-
Mari (reședința) și Micșunești-Moara, având în total 1879 de locuitori și 482 de case. În comuna Micșunești-Greci, funcționau 2 școli mixte, o moară cu apă, o mașină de treierat cu aburi și cinci biserici. În 1925, comuna Micșunești-Greci fusese deja desființată, iar satul Micșunești-Moară fusese trecut la comuna Merii Petchii, care își avea reședința în satul Nuci, comună de 3424 locuitori, arondată plășii Fierbinți din același județ, iar satele Fundu Danciului și Micșuneștii Mari au fost trecute la comuna Fierbinți, iar
Comuna Nuci, Ilfov () [Corola-website/Science/300504_a_301833]
-
În 1950, comuna Merii Petchii a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Urziceni din regiunea București. În 1968, a revenit la județul Ilfov, luând numele actual, după satul de reședință, unele sate fiind tot atunci desființate și comasate: satul Sudiți a fost inclus în satul Merii Petchii, iar Netezești a fost inclus în satul Nuci. În ianuarie 1981, în urma unei noi reorganizări administrative a zonei, a fost trecut în județul Ialomița, dar după câteva luni, în
Comuna Nuci, Ilfov () [Corola-website/Science/300504_a_301833]
-
incluse ambele comune. În 1980, raionul a fost desființat și comunele au fost arondate raionului Giurgiu. În 1968, s-a revenit la organizarea cu județe și comuna Vidra, la care s-au adăugat și satele Sintești și Crețești din comuna desființată Crețești-Sintești. În 1981, comuna Vidra a fost inclusă în județul Giurgiu în urma unei reorganizări administrative a zonei, dar în 1986 a trecut la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. Două obiective din comuna
Comuna Vidra, Ilfov () [Corola-website/Science/300513_a_301842]
-
comunei Colentina-Fundeni. În această perioadă, a fost fondat și satul Voluntari, sub numele de "Cetatea Voluntărească", pe care au fost împroprietăriți luptătorii voluntari din Primul Război Mondial. Până în 1936, satul Cetatea Voluntărească a aparținut comunei Colentina. Aceasta a fost însă desființată și înglobată în orașul București. În acel an, creșterea masivă a chiriilor în București a făcut cele două sate atractive pe piața imobiliară și a avut loc o creștere demografică semnificativă. În 1950, satele Voluntari și Pipera au fost incluse
Voluntari () [Corola-website/Science/300514_a_301843]