280,392 matches
-
studiu publică, în TRIBUNA de la Cluj, nr. 15, dl Ion Pop. Titlul este acela pe care-l folosim în nota noastră. "Eroul" studiului este un poet român suprarealist mai puțin cunoscut, care a emigrat după al doilea război în Franța, devenind, ca și Voronca sau Tzara, poet de limbă franceză. S-a sinucis, aruncîndu-se în Sena. În România, Gherasim Luca este citat de istoriile literare aproape exclusiv pentru manifestul publicat în colaborare cu D. Trost Dialectica dialecticii din 1945. În același
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
tale cu toată ființa lor?" Aici intervine dl Robert Șerban: "De ce fapt anume credeți că ține acest lucru". Și definiția: "De capacitatea unui om, numit scriitor, de a descoperi acea zonă privilegiată a afectivității lui, care, în cele din urmă, devine regula afectivității umane în general." l Întrebat de ce n-am avut în politica anilor de tranziție un Havel, dl Gabriel Liiceanu răspunde: "Nouă nu un Havel român ne lipsește - sînt convins că-l avem - ci o societate românească aptă de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
campanie la alegerile locale". Pe aceeași temă au apărut variațiuni în mai toate ziarele centrale. Televiziunile și radioul public au avut alte preocupări. l Institutul Astronomic, informează Cotidianul, protestează împotriva amplasării Catedralei Neamului în Parcul Carol deoarece aceasta ar putea deveni o sursă de poluare luminoasă pentru Observatorul Astronomic din același parc. Cronicarul nu vrea să pară cinic, dar e în stare să parieze că între Catedrală și interesele Observatorului Astronomic, Puterea va alege Catedrala. l Am ajuns să consemnăm și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
fost înghiontit, nu că a sărit la bătaie pentru că nu a fost ales în acest scop. Dacă voiau un primar îndemînatic în luptele din piețe, bucureștenii l-ar fi ales pe Leonard Doroftei. Se pare însă că Traian Băsescu a devenit obiectul unei campanii prin care se încearcă stricarea imaginii sale publice, cu orice preț. Dacă nu e flota, sare la bătaie și dacă nu sare la bătaie, minte. Știind asta, primarul ar trebui să fie blindat împotriva oricăror acuzații, nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
putem abandona. Ea ține în egală măsură de istoria noastră, ca și de igiena noastră interioară. Cînd știi că există o listă cu asemenea persoane la CNSAS nu se poate să nu faci tot ce poți pentru ca această listă să devină publică. E clar că autoritățile nu vor să audă de publicarea listei. Dar confruntate cu o presiune constantă, autoritățile vor fi silite să accepte asta. Teza atît de dragă unora dintre puternicii zilei că trebuie să lăsăm trecutul în pace
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
putem abandona. Ea ține în egală măsură de istoria noastră, ca și de igiena noastră interioară. Cînd știi că există o listă cu asemenea persoane la CNSAS nu se poate să nu faci tot ce poți pentru ca această listă să devină publică. E clar că autoritățile nu vor să audă de publicarea listei. Dar confruntate cu o presiune constantă, autoritățile vor fi silite să accepte asta. Teza atît de dragă unora dintre puternicii zilei că trebuie să lăsăm trecutul în pace
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
în versuri fără poezie, fără șansă, fără nici un viitor. Rar de tot se întâmplă vreo minune, și atunci luăm autorul dăruit cu har poetic adevărat, îi facem sărbătoare, îl publicăm cu respect aici, apoi îl debutăm în revistă și el devine instantaneu și pentru totdeauna de-al nostru. Dar să vedem care este situația în cazul dvs. Scrieți: "Aș vrea să fiu ceea ce-aș putea să fiu dar nu sunt,/ Aș putea fi ceea ce-aș vrea să fiu dar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
al unor edituri la rîndul lor mediocre. Uita- ți-vă pe lista pe care o publicați săptămînal la rubrica intitulată Am primit la redacție și veți număra dv. înșivă destule. Mă refer la cărți care, în prostia sau eroarea lor, devin un pericol public. Iată: n-am văzut nicăieri (și eu citesc ori măcar răsfoiesc lunar vreo două duzini de reviste) comentată cartea d-nei Viorica Enăchiuc (știu cîte ceva despre autoare doar de pe clapa copertei volumului, ca și din "referatele" de la
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
handicapul imanent al muzicii acela de a fi o artă intermediată într-un copios avantaj, căci în orice compoziție există, în afara gândirii autorului, și spiritul executantului care, doar atunci când accesează sensul intrinsec al muzicii și dezvăluie zona inefabilului sonor, poate deveni un privilegiu de care se bucură această artă. Un privilegiu pe care pianistul Valentin Gheorghiu îl consacră compozitorului Valentin Gheorghiu atunci când îi cântă lucrările, dar nu-i mai puțin adevărat că pianistul își cultivă favorurile în baza virtuților etalate de către
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
Zamfirescu etc. - o strategie în trepte pentru a face să treacă pe post știrile cele mai incomode. Aceasta presupunea într-o primă etapă trimiterea în țară a unor ziariști francezi (Mihnea Berindei se ocupa de instruirea acestora). Pentru a nu deveni suspecți în ochii autorităților ei trebuiau să contacteze pe lîngă scriitorii „buni" (termenul are aici doar conotații morale), Manolescu, Pleșu, Dinescu, Liiceanu și scriitori „răi", colaboraționiști, Adrian Păunescu, Eugen Barbu, Dinu Săraru. La întoarcere, acești jurnaliști occidentali trebuiau să scoată
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
Liana Tugearu Liana Tugearu: Domnule Mihai Mihalcea, vă urmăresc cariera de cînd erați încă elev al Liceului de Coregrafie "Floria Capsali": Ați fost șef de promoție și erați pregătit pentru a deveni un bun clasician. Cum s-a petrecut convertirea d-voastră la dansul contemporan? Mihai Mihalcea: Consider că nu a fost o convertire în sensul dat de dumneavoastră. Am fost forțat spre dansul clasic, la fel cum am fost obligat să
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
de accesul la scena pe care o știați. Încă nu există nici un fel de sprijin și nici nu se întrevede curcubeul vreunei strategii culturale coerente, în care dansul să-și ocupe locul meritat. Cele mai multe teatre din România ar putea să devină spații deschise pentru oricare tip de manifestare artistică, în care orice proiect artistic valoros să poată beneficia de sprijin. Trăim însă o altă dictatură: aceea a repertoriului fix, dictatura teatralului, a Marii Culturi, a galelor, a artiștilor care gîdilă plăcut
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
și apreciat aceasta înseamnă deja ceva... În plus, este o ocazie de a-ți descoperi și înțelege găurile din creier și ciorapi, eventualele bube pe care le porți cu tine. Deși nu-mi place să reprezint vreo mișcare și să devin stindard național, consider că prin ceea ce fac particip la ceea ce numiți mișcarea de dans contemporan românesc. Nu trebuie să stau aici și să mănînc salam cu soia... L.T.: Stiu că unele dintre părerile mele critice despre creația d-voastră v-
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
ci în noi înșine. Conexiune Privește copacul cenușiu. Cerul a curs prin fibrele lui jos, în pământ - un nor sfrijit e tot ce rămâne după ce pământul a băut. Spațiul cosmic furat se învârtește în împletitura de rădăcini, se răsucește și devine verdeață. - Scurtele clipe de libertate urcă din noi, trec învolburate prin sângele zeițelor Parce și o pornesc mai departe. Espresso Cafeaua neagră la un restaurant-grădină cu scaune și mese pestrițe ca insectele. Distilări prețioase umplute cu aceeași tărie ca Da
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
conținuturilor și formelor literaturii, precum și a valorilor de care acestea depind, este să trezească în cititor apetitul pentru lectură. John Updike mărturisea, în prefața ediției americane a conferințelor lui Nabokov despre roman de la Cornell University, că, ascultîndu-l pe profesorul lui, devenea brusc teribil de doritor să citească sau să recitească operele cu pricina. Ca să izbutească asta, critica trebuie să nu fie anostă, plictisitoare, rebarbativă. Criticul este un cititor altruist, care citește pentru plăcerea altora, nu doar pentru propria plăcere. Între atîtea
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
sociologie, de romane ori de piese de teatru. Multe ne parvin doar cu titlul. Cînd ne parvin și așa. De citit, nimeni nu le citește pe toate. Relativitatea operației de premiere decurge de la sine din aceste constatări. Ca să nu greșim, devenim prudenți. În fine, critica literară nu pare deocamdată capabilă să trieze în mod util miile de apariții. Ierarhiile sînt nesigure și lectura tuturor cărților, imposibilă. Greșeala pîndește la tot pasul. Deși am parcurs tot ce ne-a fost furnizat de către
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
încarcă scena cu o doză excesivă de machism fapt ce conduce spre cea mai pură vulgararitate: Atunci am înțeles ce înseamnă o pizdă adevărată..." ( p. 19) Chiar dacă este foarte dură, scena de amor rezistă din punct de vedere estetic. Concluzia devine insuportabilă, nu atît prin folosirea cuvîntului tare, cît prin utilizarea sa inadecvată. Șocant este nu cuvîntul în sine ( el deranjează prea puțin atunci cînd este utilizat în înjurături, în calificarea peiorativă a unor persoane și chiar în cea pozitivă a
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
Deodată, o ușă se deschide: intră în tăcere viciul sprijinindu-se de brațul crimei, M. de Talleyrand mergând sprijinit de M. Fouché" � cei doi avuseseră consistente state de serviciu sub Napoleon, ba chiar mai devreme, iar acum aveau să devină miniștri ai Restaurației). Vorbind despre venirea sa pe lume, la Saint-Malo, Chauteaubriand expediază într-o notă în josul paginii, cu litere mici, un "detaliu": "Cu douăzeci de zile înaintea mea, pe 15 august 1768, se năștea într-o altă insulă, la
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
avu o reflecție foarte amuzantă, și care spune mult despre puțina neliniște ce i-o provocase omul din tablou ( p. 633): Pare un conspirator coborând prin horn" Specifică memorialistului pare a fi o bruscă înfiorare față cu viața efectiv trăită, devenită la ora scrierii ei un fel de alteritate. Chateaubriand are în multe rânduri asemenea mișcări de recul cronologic, ca și cum ar constata că obiectul narațiunii sale i se sustrage, sau mai poate fi resimțit ca real doar printr-un intermediar abia
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
pe scenă, îngroșîndu-și aparițiile, cum îi poate fi direcționată tocmai forța, înainte să se tranforme în șablon. Lucru amendabil și aici, la Casandra. Sigur că personajul este o tînără sălbatică, furioasă, revoltată, agresivă. Dar nu numai atît. Personajul riscă să devină schematic în tratamentul linear pe care actrița i-l aplică și pe care regizoarea, și ea tînără, nu s-a priceput să-l modeleze. Pe de altă parte, mă gîndesc că este și prea plinul tinereții și prea grabnica dorință
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
Întîmplător, cînd mi-am înmormîntat un unchi acum doi ani în cimitirul Bellu militar, am descoperit că Dej a fost mutat cînd și de cine, habar n-am acolo. Istoria trebuie cunoscută așa cum a fost. În consecință, copilul meu a devenit un ghid extraordinar. Nostim și bine informat îi chestionează pe trecători. Este mirat că atît de mulți oameni mari știu atît de puține lucruri. Nu disperă, ba dimpotrivă, își ia foarte în serios rolul în care s-a distribuit singur
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
clujenilor șade bine pe tricolorul băncilor din parcuri, nu ne mai miră nimic, nici măcar kitschul pascal din 27 aprilie. Dacă judecăm după conținutul știrilor dominante pe toate canalele în ziua de Paști, România nu mai are mult pînă la a deveni un stat fundamentalist: trei sferturi din știri s-au referit la Sărbătoarea pascală, de la Mitropolie la închisori unde s-au oficiat slujbe. Interpretarea unor evenimente suna, de exemplu, pe Antenă, în felul următor: biserica din Jurești, Timiș, a ars din cauza
Pascale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13968_a_15293]
-
asincronismul" manifest al festivalului față de temele actualității. Așadar, nu un film de război și pace, nici unul politic nu va deschide festivalul de la Cannes, ci un film de aventuri, de Gerard Krawczyk, despre un erou imaginar și popular al secolului XVIII, devenit celebru în cinema grație regizorului Christian Jaque, în 1952. În același an, filmul a și cucerit Premiul pentru regie la Cannes. Ediția 2003 a lui Fanfan la Tulipe îi datorează mult celebrului Luc Besson (coproducător și coscenarist), al cărui fler
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
lor european. Nadeau e apoi primul care aduce în librăriile franceze o carte despre Gulag, Povestiri din Kolîma, de Varlam Șalamov. Iată doar cîteva repere care adună un trecut. Suficiente însă pentru a înțelege de ce cartea sa, una de amintiri, devine importantă, devine un document de primă însemnătate pentru orice cititor profesionist. Nu unul arid, de strictă istorie literară, ci unul savuros, de o suberbă mobilitate a povestirii. E valoarea amintirii o simplă chestiune de timp? Tentația primă a fost să
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
Nadeau e apoi primul care aduce în librăriile franceze o carte despre Gulag, Povestiri din Kolîma, de Varlam Șalamov. Iată doar cîteva repere care adună un trecut. Suficiente însă pentru a înțelege de ce cartea sa, una de amintiri, devine importantă, devine un document de primă însemnătate pentru orice cititor profesionist. Nu unul arid, de strictă istorie literară, ci unul savuros, de o suberbă mobilitate a povestirii. E valoarea amintirii o simplă chestiune de timp? Tentația primă a fost să văd în
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]