2,000 matches
-
un abur ridicat ușor la tavan, îi zâmbea lui Gerard favorabil pentru a nu știu câta oară. Daîși zicea el-îi declari dragostea. O răpești. Ea divorțează de Sima. Te căsătorești cu ea. Căsătorie cu o... leliță! -vor comenta părinții lui dezamăgiți. Încă o lovitură în plus pentru tatăl bolnav. Și-apoi venituri ca din palmă. Cu ce trăiești? Oare Iozefina ar accepta orice condiții de trai? Cam așa simțea. Simțea că Iozefina nu putea fi pentru el, într-un final, decât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
c-am văzut un colț al mandatului ieșind din buzunarul de la piept al lui Hartep. A dispărut ca și cum nici n-ar fi existat și totul a continuat exact ca Înainte. Până și Kamnetz. El nu-și putu masca un interes dezamăgit. — Chiar așa? Până și Kamnetz? Femeia sesiză momentul favorabil și vorbi răgușit, cu neașteptată imaginație: — Da. Dacă s-ar Întoarce acum, ar găsi lucrurile exact cum fuseseră. Ceasul s-ar fi putut da Înapoi. Hartep ia aceleași mite. Kamnetz e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vocea doamnei Peters se auzea clar. — Da, dar cine plătește? Asta aș vrea eu să știu! Dr. Czinner se sprijini cu capul de geam și șopti cu ură: — Niște burghezi! — Vă mulțumesc, spuse Coral și adăugă când văzu expresia lui dezamăgită: Pot să vă ajut cu ceva? Vă simțiți și dumneavoastră rău? — Nu, nu, spuse el. Dar n-am reușit nimic. N-am darul de-a ține discursuri. Se sprijini iarăși de fereastră și-i zâmbi: — Ai fost mai bună. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Priveam în depărtare la strada pustie pe care se spulberau rotocoale de zăpadă și, spre norocul meu, mașina a venit dar a trecut pe lîngă noi în viteză, fără să oprească. Am început să rîd, deși toți ceilalți erau puțin dezamăgiți, eu în schimb simțindu-mă ca și cum aș fi primit un cadou nesperat: acum era sigur că aveam să mergem împreună acasă, eu și ea... * (nume de cod: Orhideea sau Perla... numitor: Romeo) Muzica... prezența vocii orhideei mă însoțește atît de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
care trecea puteau foarte bine să fie niște actori tocmiți să joace un rol Într-un spectacol moralizator destinat numai lui. N-ar fi putut, desigur, să nu participe la „goana după comori“, cu toate că ar Începuse deja să se simtă dezamăgit cînd se gîndea că o să afle despre ce comoară era vorba. Și după aceea, nu-i mai rămînea decît ghicitoarea - era Într-adevăr taraba unei ghicitoare, și nu un closet improvizat. Deasupra intrării atîrna o perdea dintr-o țesătură algeriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mult mai mare decât al lui. Christiane Îi repeta că nu conta, că pentru ea nu avea nici o importanță. Bruno o credea, era Îndrăgostită, evident; În același timp i se părea că majoritatea femeilor Întâlnite În acele localuri erau ușor dezamăgite când el Își scotea sexul. Nimeni nu făcu niciodată nici o remarcă, toți dovedeau o curtoazie exemplară, ambianța era amicală și politicoasă; dar anumite priviri nu puteau să Înșele și, puțin câte puțin, Își dădea seama că nici pe plan sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
după-amiază să separe pământul de ape, și, fiecare cu portbagajul plin de geamantane, boccele și papornițe, ne-am pregătit de plecare, așteptând semnalul. N-aș putea spune c-a fost un drum frumos, ba chiar la Început am fost foarte dezamăgit. Cu nasul lipit de Învelișul transparent al protonului nostru, așteptam să văd ceva, orice, Însă, la drept vorbind, n-am văzut nimic, pentru că nu exista Încă nimic care să poată fi văzut. Nici măcar nu știu dacă a fost un drum
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de flăcări, am încercat s-o îmbrățișez, dar, cu o mlădiere parșivă, fata se eschivă din nou. Deși nu cumpăra nimic, Patricia îmi ceru părerea la fiecare stand din magazin. Răspundeam morocănos, deoarece treaba asta mă plictisea cumplit. Fata părea dezamăgită. Cu asprime, îmi porunci să vin la dînsa de dimineață. În chemare, puse o intonație pe care n-am putut s-o descifrez. A doua zi urcai scările cu un buchet în brațe. Clădirea părea pustie, cu locatari plecați. În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cel mai de seamă personaj a încredințato că, pentru a părea serios, flăcăul trebuie să se prezinte la post. Ocazii se vor ivi destule mai pe urmă. Fiind al unei autorități, punctul acesta de vedere a cîștigat-o pe bătrîna puțin dezamăgită. Mie, în schimb, mi-a produs o senzație de leșin. M-am consolat cu ideea că, după cum spunea Popescu, aveam acum prilejul să cunosc îndeaproape realitatea socialistă. * Pentru repartiție ne-au cărat în capitală. Toți cei din vagonul trenului hodorogit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
țintesc întotdeauna capul, e un lucru pe care‑l poate dovedi orice specialist. N‑au experiență la asemenea activități fizice, altfel ar ști că țeasta e foarte tare și rezistentă, doar reprezintă învelișul de protecție al creierului uman. Voiajorul geme dezamăgit și cu glas tare, fiindcă acum, în loc de iubire, are parte de bătaie. A fost o capcană, își dă el seama de adevăr, dar chiar dacă știe, n‑are ce să facă. Să țipe nu mai poate, fiindcă Sophie - cu prezență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fi rămas indiferent, o bună parte din pasiunea mea pentru Cristina s-a diluat, la fel și suferința de după. Era și normal, fiindcă orgoliul de competitor Înfrânt este, pe o scară a intensității sentimentelor, ceva mai jos decât zbuciumul amorezului dezamăgit. Așa că, pentru a mă stimula cât de cât, problemele mele rămânând În continuare aceleași, mă lipisem-Împrietenisem cu noua mea rivală, Andreea. Nu era rău, ea fiind foarte legată de Leac, În care, din nou, Îmi pusesem multe speranțe. Destul Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
organizez un fel de dosar al C.a. Era o muncă liniștitoare, Încercam să nu mă mai zbucium atât. Mi-am pus mai Întâi propriile hârtii În ordine, n-a durat mult fiindcă nu aveam cine știe ce, am fost chiar un pic dezamăgit, erau mai mult traduceri pentru uzul intern al C.a. Le-am cerut și prietenilor mei materiale, dacă păstraseră ceva. Unii au râs de mine, Cătă spunea că vreau să-l Înmormântez pe Celebrul animal. Nu știu dacă glumea spunând asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nouăzeci și trei și unu nouăzeci și cinci și cred că n-am mai crescut prea mult de atunci... ha, ha, ha... Între unu nouăzeci și trei și unu nouăzeci și cinci. Fiul orașului (cu un aer uimit și oarecum dezamăgit): Serios?... Credeam că ești mai Înalt... Credeam că ai peste doi metri, dar unul din amicii de acolo zicea că n-ai mai mult de unu nouăzeci și cinci-unu nouăzeci și opt... (Îngîndurat) Unu nouăzeci și trei-nouăzeci și cinci, zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
asupra existenței. În felul acesta se traduce îndemnul de a Nu te feri să spui în poezie / adevărul gol ca un ou / să-i spui iubirii pe nume / ca și cum ai chemao..., însuși titlul antologiei revelându-l pe poet ca visător, dezamăgit, dar și resemnat: Nimic n-ar trebui să cadă. Și, totuși, mișcarea în jos nu poate fi reprimată, încât imaginea alegorică pe care o propune prin fericirea / privighetorii, fiindcă are arta ce se confundă cu sângele / neștiutor de vis, e
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
semnături, parafe. Într-un târziu au fost gata și s-au trimis la București pentru viză. Vreau să spun că, între timp, văzând că nu prea sunt șase aici, bunica G. a trimis un fax în Austria, profesorului G. Tulzer, dezamăgită tare că suma pentru operația copilului n-o putea obține nicăieri, nici din România, nici de la asociația spitalelor din Austria. Faxul a fost trimis într-o zi pe sub seară. A doua zi a fost liniște. A treia zi, dimineața la
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
că umbra pământului a început să înghită delicata albăstreală a cerului și această trecere de la albastru la negru este foarte lentă și frumoasă. Apoi mă trezesc și nu tremur, nu transpir, nu-l strig pe tata, în schimb regăsesc, aproape dezamăgit, chiar cu părere de rău, realitatea dormitorului meu întunecat și noaptea neparticipativă de afară. Mă întorc și stau treaz câteva minute, apoi mă prăbușesc din nou, de data asta într-un somn limpede, fără vise. Două zile mai târziu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cămășii și se aplecă pentru a cerceta dovada crucială pe care o căuta de aproape treizeci de ani. Mi-e rușine să recunosc că am simțit un dram de satisfacție meschină când am văzut cum se întunecă brusc la față, dezamăgit. — O, făcu el. — V-am spus. Însemnarea lui Lawrence conținea doar trei cuvinte, scrise cu majuscule. Ele erau biscuit, brânză și țelină. Ibricul începu să fluiere. Findlay opri gazul și umplu ceainicul, apoi se aplecă din nou asupra mesei. Privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a povestit totul, nu? — Da, mi-a povestit. — Deci știi că tatăl tău a fost ucis de Lawrence chiar în această casă? În noaptea când Morty își aniversa ziua de naștere? Michael dădu din cap. — Recunosc că am fost foarte dezamăgită, spuse Tabitha. Am crezut că domnul Farrington nu va avea nici o dificultate în a-l lichida pe fratele meu. Dar e clar că asemenea lucruri nu trebuie luate ca sigure. Eram foarte deprimată când a venit să mă vadă domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui? Tot personalul știe de mica mea pasiune și asta era o revistă colorată cu un articol lung și frumos, despre Mark 1 Hurricane. Dar trebuie să spun că nu era foarte bine documentat: am fost cât se poate de dezamăgită. Autorul rata câteva probleme importante - nici măcar nu menționa, să-ți vină să crezi una ca asta, singurul său avantaj față de Spitfire, care este, după cum știi. grosimea aripilor.Chiar am scris o reclamație editorului, dar n-a fost publicată niciodată. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
picioarele să lunece în papuci, își pune halatul și începe lungul drum către chemarea cea insistentă, căci în lunile de trecere reumatismul o supără întotdeauna și genunchii îi înțepenesc. Cu siguranță apelantul o cunoaște, altfel de mult ar fi pus, dezamăgit, receptorul în furcă. Căci madam Martinescu nu ajunge să răspundă la telefon decât atunci când orice om normal aflat la celălalt capăt al firului ar pierde orice speranță. ─ Aurora? Nu ne-am auzit de mult. Mă bucur că ai sunat. ─ Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
presiunea prea tare. Și, desigur, firul se rupsese. N-aveai cum să confunzi acea senzație, când toată acea Întindere elastică părăsește firul care devine pentru o clipă tare și rigid. Apoi se Înmuie. Cu gura uscată și sufletul la pământ, dezamăgit, Nick trase firul Înapoi. Nu mai văzuse niciodată un păstrăv atât de mare. Avea o greutate aparte, o putere imposibil de controlat și apoi, atunci când sărise, văzuse cum era făcut. Era cât un somon. Îi tremura mâna. Mulină Încet. Agitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de coajă. — Oh, vrea banane, spuse doamna și-l Îmbrățișă. — Ce zice acolo? mă-ntrebă el, ferindu-și fața. — E Încântată că vrei banane. — Spune-i că nu mai vreau nici o banană. — Domnu’ nu mai vrea banane. — Of, spuse doamna dezamăgită, nu mai vrea banane. — Spune-i că fac În schimb un duș rece În fiecare dimineață. În schimb, domnu’ face câte-un duș rece În fiecare dimineață. — Asta io nu-nțeleg, spuse doamna. În fața noastră, marinarul localului stătea nemișcat. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
duse cu căruța la gară. La revedere, domnule Brennan, spuse Bruce când ajunserăm la tren. Sper din toată inima să-i stingeți felinarele. La revedere, spuse Jack și-i dădu doi dolari. Bruce Îl masase tot timpul. Acum părea cam dezamăgit. Jack observă că mă uit la Bruce, care ținea cele două bancnote-n mână. — Restu’-s pe nota de plată. Hogan a trecut și masajul acolo. Jack n-a scos o vorbă cât am mers cu trenul. Stătea În colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ar trebui să ieși pe căldura asta. Ar fi o prostie. Întinde-te-n patu’ ăla. — Aș putea să mă-ntind puțin. Nick se-ntinse pe pat. Era foarte dezamăgit că se simțea-n halu’ ăla și era și mai dezamăgit că lucrul ăsta fusese atât de evident pentru căpitanul Paravicini. Ăsta nu era un adăpost la fel de mare ca cel În care tot plutonul format din contingentul 1899, abia intrat pe front, a fost apucat de isterie În timpul unui bombardament de dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să spuneți! Inima-mi ieși din loc, vorbisem mai mult decît trebuia. - De unde știți? se ridică a doua oară rezemată În pernă, și repetă Întrebarea. Nu știu, Îmi Închipui, pentru că e prescurtarea familiară a numelui, răspunsei mințind, neîndemînatec, În timp ce ea, dezamăgită, Își lăsă capul În bărbie, apoi spuse, cu vocea tot mai scăzută: - Credeam c-ați cunoscut-o; așa sînt mamele, dar Îmi dau seama că n-ați avut de unde s-o cunoașteți... SÎnt șapte ani de atunci... În 1941, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]