2,118 matches
-
Probabil cea mai evidentă (și cea mai comentată) dintre posibilele interpretări pornește de la termenul pe care scriitorul însuși îl indică drept cardinal - paralizia. Asociată unei inerții ce funcționează precum o forță universală, paralizia e cuprinsă în spectrele neputinței, ale fricii, deznădejdii și tristeții, fie că e asociată spaimelor fără nume ale unui copil, încremenirii și deziluziei din viața celor maturi sau vidului necunoscut și fascinant din vecinătatea morții. Fiecare dintre cele 15 texte reprezintă șansa unui contact direct cu zona inefabilă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul "întunecat și singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine un joc al repulsiei și-al empatiei prin care eroul se păstrează viu și credibil. Pe alocuri solidar cu mania eroului, cititorul are experiența pătrunderii treptate pe teritoriul sigur al pierzaniei. Iubirea lui pentru María
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
autorul se observă și scrie despre sine ca despre o ciudată vietate ce-și trăiește câte puțin sfârșitul. Oscilațiile firești între teamă și curajoasă nepăsare se transformă, spre finalul volumului, într-o lamentație în surdină, elaborată ca strategie ultimă în fața deznădejdii și degardării fizice. Însemnările urmăresc, aproape kafkian, capitularea lentă a corpului, dependența umilitoare de apropiați, compasiunea și recunoștința față de soție. Eleanor Benger, avertizată de boala logodnicului său de către medic însuși, îl însoțește până la capăt în itinerarul spre moarte, cu o
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o gașcă voioasă însetată de povești despre fabuloasele aventuri erotice ale amicului călător în țări străine, rămân singurul reper ce îi motivează acestuia întoarcerea. Între Paris, Tirana și Moscova există rețele nevăzute prin care se transmit euforia libertății, neputința și deznădejdea, așa cum între două lumi se interpun infernuri și purgatorii. Narațiunea cuprinde șapte capitole, fiecare dintre ele fiind cercuri ale ieșirii din și revenirii în "lumea de dincolo" a Albaniei comuniste. Parisul artelor și al libertății erotice devine progresiv oglinda neputinței
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul "întunecat și singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine un joc al repulsiei și-al empatiei prin care eroul se păstrează viu și credibil. Pe alocuri solidar cu mania eroului, cititorul are experiența pătrunderii treptate pe teritoriul sigur al pierzaniei. Iubirea lui pentru María
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
al sărbătorii ce pune toate convulsiile pe standby. În acele momente magice, doar anatomia perfectă a atleților, mișcările lor grațioase și ferme, brațele ridicate spre traiectoria înaltă a mingii și vocile deopotrivă înălțate ale spectatorilor fac uitate teroarea, incertitudinea și deznădejdea de pe timp de război. Aceste mici descătușări orgiastice, temperate și domesticite, edulcorate, mascate ca jocuri de copii, sunt, de fapt, catharsisul fără de care comunitatea s-ar dezintegra. În rotirea costumelor viu colorate, în zvâcnirea picioarelor din salturile barbare ale dansului
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care scriitoarea și-l recunoaște, își găsește sensul când leagă, printr-un transfer semantic purificator, două lumi, cea a morților și cea a celor care trebuie să păstreze și să transmită adevărul. Frica și moartea, cei doi poli în care deznădejdea se metamorfoza perpetuu, avariind gândirea și limbajul, devin bagajul greu pe care cei plecați îl poartă cu sine în țări străine. Înainte de a muri de cancer, Tereza, deja deplin subordonată Securității, îi face prietenei sale o vizită în Germania. Deconspirată
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
explica acordul lor105. Pentru substantivele abstracte, problema se pune în același fel ca la cele masive. Substantivele abstracte sunt, în general, defective de plural, prin urmare, nici sintagma coordonată care le conține nu are trăsătura de plural: (31) Iubire și deznădejde era (/ */??erau) în inima lui. (c) Tipul de verb-predicat Se impune precizarea că acordul la singular este acceptabil, în general, în propoziții cu predicate existențiale 106. În (32), exemplul cu singularul este mai puțin acceptabil: (32) a. Iubire și deznădejde
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
deznădejde era (/ */??erau) în inima lui. (c) Tipul de verb-predicat Se impune precizarea că acordul la singular este acceptabil, în general, în propoziții cu predicate existențiale 106. În (32), exemplul cu singularul este mai puțin acceptabil: (32) a. Iubire și deznădejde veneau în inima lui. b. ?Iubire și deznădejde venea în inima lui. În (32a'), operatorul distributiv pe rând este posibil ca urmare a faptului că setul N1 și N2 este conceput ca format din elemente distincte: (32) a'. Iubire și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de verb-predicat Se impune precizarea că acordul la singular este acceptabil, în general, în propoziții cu predicate existențiale 106. În (32), exemplul cu singularul este mai puțin acceptabil: (32) a. Iubire și deznădejde veneau în inima lui. b. ?Iubire și deznădejde venea în inima lui. În (32a'), operatorul distributiv pe rând este posibil ca urmare a faptului că setul N1 și N2 este conceput ca format din elemente distincte: (32) a'. Iubire și deznădejde veneau pe rând în inima lui. În
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
veneau în inima lui. b. ?Iubire și deznădejde venea în inima lui. În (32a'), operatorul distributiv pe rând este posibil ca urmare a faptului că setul N1 și N2 este conceput ca format din elemente distincte: (32) a'. Iubire și deznădejde veneau pe rând în inima lui. În (32b), operatorul distributiv pe rând nu este posibil, din cauza acordului la singular, care ar determina o interpretare de tip "bloc semantic" (vezi infra, (C)) a sintagmei coordonate: (32) b'. *Iubire și deznădejde venea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și deznădejde veneau pe rând în inima lui. În (32b), operatorul distributiv pe rând nu este posibil, din cauza acordului la singular, care ar determina o interpretare de tip "bloc semantic" (vezi infra, (C)) a sintagmei coordonate: (32) b'. *Iubire și deznădejde venea pe rând în inima lui. Ce anume din caracteristicile predicatelor existențiale determină acordul la singular? Dacă la exemple ca (29) ?Lapte și unt e în frigider (ca și la (32) Iubire și deznădejde veneau în inima lui), realizarea acordului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sintagmei coordonate: (32) b'. *Iubire și deznădejde venea pe rând în inima lui. Ce anume din caracteristicile predicatelor existențiale determină acordul la singular? Dacă la exemple ca (29) ?Lapte și unt e în frigider (ca și la (32) Iubire și deznădejde veneau în inima lui), realizarea acordului la singular sau la plural ține, în bună măsură, și de preferința vorbitorilor, în anumite construcții existențiale cu substantive nearticulate, acordul la plural este imposibil pentru toți vorbitorii, indiferent de topică. Construcțiile din (33
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care s-au petrecut cu doar patru sau cinci luni în urmă și care au dus la "continua mea izolare de oameni către care alunecam vertiginos, încât criza a trecut prin toate fazele posibile, de la gândul sinuciderii la ură și deznădejde, de la indiferență și până la cinism". În rezumat, drama lui Daniel Durban de fapt, punctul culminant al dramei lui existențiale are o excepțională intrigă amoroasă: o fată de o frumusețe cu totul ieșită din comun și pe care o descoperise citind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu înscrisă în "sâmburele românismului", în ceea ce poetul numea arheu. Nimeni nu s-a exprimat mai optimist în privința viitorului Basarabiei decât acest geniu acuzat de "pesimism". Românii n-au reușit să facă nimic în tot acest timp. Doar umilințe și deznădejde. Critică națiune. Se dezmembrează pe zi ce trece. Nu cunoaște evoluție, doar nostalgii, pentru stări poetice, cuvinte frumoase, spuse de Eminescu într-o epocă, în care gaura dintre Occident și Orient nu era încă acoperită prin voluntariat și compromisuri. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vom reuși a-i aduna, te mai rugam a-mi comunica care ar fi contribuția fiecăruia pentru a nu suporta numai tu cheltuielile cu investigațiile, cu cazarea și masa. Nu am primit nici un răspuns, și din cauză că îmi comunicase-i cu deznădejde înfăptuirea acestui gând am crezut că ai cedat greutăților, dar tu, nu, ai mers mai departe. Te și felicit pentru efortul depus și de succesul obținut de a reuni colegii, pe acei cu care am suportat o serie de greutăți
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
noi, sîntem plecați de pe 17! acolo ce e? acolo se învîrte căldura, acela este semnalul de alarmă! gara Borzești spațiul lucrat de biserică în dramatica enclavă a subculturii, Onești, ora 6,02, acum să deschidă și fereastra, obrăznicia unora în deznădejdile altora, nu are rost nimic într-o comunitate fără cel mai puțin educat dintre membrii ei! sentimentul fatalității, cum te împotrivești propriei formații, locuri subcarpatice cu cruci de lumină deasupra, cîți ani ai, 28? e cel mai mare, e șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de ani. Nu pare preocupat de sănătatea lui și vorbește cu patos. Casa sclavilor. Aici, dedesubt erau sclavii, separați pe sexe și, de asemenea, copiii erau despărțiți de părinți. Stăteau aici... Hrube fără lumină, înfricoșătoare. Lanțuri, cătușe. Pereți scrijeliți în deznădejde. Aici e camera de îngrășare... Ce? Dacă n-aveau 60 de kilograme erau respinși la export și de aceea îi îngrășau. Femeile erau date la "montă" la masculii dintr-un trib, considerați o rasă mai musculoasă. Înnebunesc. Urechile îmi țiuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
duioase ale familiei. Cei care pledează pentru acest fel de a muri folosesc frecvent sintagma „moarte demnă“, moarte care reușește să evite mizeria umană asociată, de obicei, sfârșitului. Demnitatea ar însemna, în acest caz, eludarea componentei de frică, tristețe și deznădejde care însoțește, inevitabil, iminența morții. A muri demn e a nu accepta ofensa suferinței, degradarea fizică, decrepitudinea sufletească și mentală. Dacă așa stau lucrurile, moartea lui Iisus e de o sfâșietoare nedemnitate. Răstignirea era, se știe, cea mai dezonorantă pedeapsă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de lecția morții asumate în toată scandaloasa ei indigență. Citești Evanghelia și simți că, de vreme ce Iisus și-a trăit moartea astfel, îți este și ție îngăduit să te temi, să suferi, să te amă răști, să te lași cuprins de deznădejde. Moartea omului, în varianta lui post-ede nică, nu poate fi altfel: nu e o petrecere veselă, o piruetă cochetă, o seară de bal, sau un gest solemn. E așa cum a fost și viața lui: plină de neliniști și iluzii, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
casnice, care au astfel de suferit. În aceste împrejurări vitrege, țăranii au căzut și încă mai cad, cu toate necesitățile lor, în păcatul contrabandei, și aceasta din neștiință, care e mereu inocentă, din necaz, care nu cunoaște reguli, și din deznădejde, care se încumetă la orice. Această neobișnuită și apăsătoare constrângere în existența lor trudită și în treburile lor casnice a ajuns și mai penibilă din pricina comportamentului vameșilor, a chinurilor copleșitoare, a proceselor de contrabandă din care sărmanul supus nu înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mâncare Să saturi gloate de săraci. Repetă bunule minunea Și ospătează mii de guri Iar mie - ascultă-mi rugăciunea Dă-mi doar un coș cu firimituri. În „Întuneric” își recunoaște „nedestula mea credință”, pe de altă parte vorbește de „Glasul deznădejdii mele”, în timp ce „Limită” e scrisă într-un registru sumbru, în care speranța nu mijește deloc. Eu sunt cel care s-a trezit în groapă / Și nu-și aduce-aminte c-a fost viu. În fine, în „Cântec după gratii” își deplânge
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
dovedesc nu trebuie să mire, căci apa e o campioană În această privință. Desigur dacă prietenul Nicu n’are de gând să mă pervertească, adăugându-mă În pahar Întregind un șpriț... teamă nejustificată, căci pot ajunge cel mult ceai, spre deznădejdea amicului Cristi, nevoit să caute alt Neculai de firitisit, căci și el crede, ca și același Nică, cum că apa nu-i bună nici În ciubote... Și așa, rămân Între băuturi, spre a da În vileag niște taine ale noastre
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Eminescu, L. Blaga, C. Rădulescu-Motru, N. Iorga, C. Noica sau Mircea Eliade". Contrapunctic, un diagnostic exact asupra valorii "filosofiei marxiste" românești: "Cărțile marxiste de la noi sunt monumente de plictiseală, labirinturi soioase de citate îmbrâncite parcă în culmea neputinței sau a deznădejdii (...) Filosofii noștri nu-și îngăduie o urmă de libertate nici în matca materialismului dialectic". Aceste opinii-dinamită în epocă aparțin unui profesor naufragiat în fundul fundului Moldovei, în sate amărâte, despre care pur și simplu n-am auzit: Orgoești, Dodești... Te mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din gură-i cădea: Uimit rămăsesem: la orice mișcare Părea că ea rupe din inima mea. Dar ceata de fiare o văd...mă sosește... Fierbintea-i suflare acum o simții... Mă plec, cat, și mâna-mi grea piatră-ntâlnește. Curaj deznădejdea-mi dă, și... izbii! Un țipăt s-aude...eu sar în picioare Din somnu-mi de groază atunci deșteptat Soția-mi lipsită de-a vieții suflare Zăcea... capu-i tânăr era sfărâmat! De-atunci zile multe și nopți osândite Pe frunte
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]