3,820 matches
-
sublimul În sălbăticie nu ține mult. „Sublim, sublim spectacol!”, dar ochiul caută reliefuri mai odihnitoare și le află numaidecît. La marginea pînzei se deschide „cursul pacinic” al rîului și, odată cu el, securizantul spațiu lin. Alecsandri nu stăruie În viitoarea materiei, dezordinea contrazice simțul lui de stabilitate. Elementele materiale revin, după o fază de criză, la formele de sublim liniștit, maiestos. Umplînd abisul, Rinul redevine un „gigantic nepăsător”. Alecsandri nu poate trăi prea mult cu sentimentul catastrofei. Natura este frumoasă Îndeosebi În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
CÎți lei, pardosi, căprioare, cerbi cu coarnele de aur Cuiburi de privighitoare, cuiburi scumpe de balaur, Frunzi și fructe, umbra dulce și codreana armonie...”, pentru ca, peste cîteva versuri, decorul să se schimbe și pe scena imensă a naturii să apară dezordinea, terifiantul, furia oarbă, personificate de Sfarmă-Piatră și Strîmbă-Lemne, genii ale distrugerii. Furia lasă În urma ei un tablou măreț și Înspăimîntător: „Atunci lumea Îngrozită crezu că-i peri norocul!... Sfarmă-Peatră cu largi păsuri calcă munte după munte, Trece rîuri fără poduri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
penetrație lentă, o supunere progresivă a lucrurilor. Scrisul nu cunoaște praguri. Căminul: spațiul securizant. Cabinetul și tabieturile scriitorului. Gustul pentru panoramele armonioase. Pastelul exotic, gustul „depărtării”. Tabloul, scena din natură și figurile spectaculosului așezat. Parnasianismul lui Alecsandri. Sentimentul măreției În dezordine (Căderea Rinului). Un grandios tablou de Întunecimi sublime (Grui-SÎnger). O imagine a labirintului: „codrul fără viață”. Peisajele paricidului. Lunca și figura beatitudinii. CÎmpia și reveria pustietății. O țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
timp de-atunci și aflase că documentele de la proces rămăseseră într-o arhivă privată, inaccesibilă, a contelui de Lemos sau că poate fuseseră, de ce nu, arse. Bazându-se pe timpul scurs de-atunci, pe darul de a uita al oamenilor, pe dezordinea din arhive și pe lipsa de rigoare din chestiunile publice și particulare ale epocii, Tommaso rezumă punctele principale ale întâmplărilor, dezgropând amănunte, adevărate sau false, totul pentru a favoriza eliberarea lui. N-a schimbat evenimentele cunoscute tuturor, dimpotrivă le-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
centre, câte unul pentru fiecare dintre cele două tărâmuri. La rândul lui, învățătorul știa că el va veni, atunci când șirul de nume nu-i va mai fi de ajuns pentru a goni duhurile nopții. Culegea rămășițele rămase de la viețile în dezordine ale locuitorilor orașului, lua asupra lui firimiturile de la mesele lor grăbite, cioburile oglinzilor, încă purtând chipurile răsfrânte, lucrurile vechi ale vremurilor neîntregite. Și astfel demonii se înmulțeau până într-o zi, când vor fi mai mulți decât numele pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Din ce trăiește? anchetă iarăși cu naivă compătimireGonzalv Ionescu. - Din ce trăiește! ridică din umeri Pomponescu. E profesorla Școala de Arhitectură; chiar dacă nu construiește des, are lucrări, e imposibil să moară de foame. Dacă n-are bani, de vină e dezordinea. - Poate și Elvira! comentă madam Valsamaky. - De ce? Întrebă Gonzalv Ionescu. Madam Valsamaky, care uitase că se află în societate și făcuse o observație pentru sine, își dădu seama de imprudență și, femeie avizată, dădu înapoi. - Să lăsăm oamenii în pace
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mine, așa de dimineață? Ce s-aîntîmplat? Niciodată Sultana nu îndrăznise a-l căuta acasă. Costumul ei, discret și elegant (un tailleur de stofă neagră foarte moale, siluetând liniile trupului planturos, dar zvelt, o crizantemă artificială la butonieră), nu denota nici o dezordine. Numai cearcănele din jurul ochilor negri, focoși, pe-o față foarte brună și lucioasă, acuzau o mistuire interioară. Sultana era frumoasă, în ciuda unei definiții fizice prea violente și a unor sprâncene excesiv de stufoase. Un puf dens făcea o umbră deasupra buzei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fizionomia lui de faun fără vârstă, ca și turnată în bronz, din speța aceleia pe care D'Annunzio și-o făcuse către bătrâneță, producea o cutremurare femeilor mai intelectualizate. El n-avea nimic boem în ținută și, cu toată presupusa dezordine a existenței sale, privirea lui era autoritară și îndreptată fără greș spre un țel foarte îndepărtat. Observând asemenea fenomene de oscilație, Ioanide nu-și putea reține impulsia de a controla forța sugestiei lui, și cu cât gestul era mai indiferent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Conțescu, doi cumnați, care acum trecuseră în sufragerie, unde stăteau de vorbă cu Paulina. Conțescu avea o fizionomie cam plângăreață, de o modestie prea bătătoare la ochi, încolo, sub G. Călinescu acest aspect onctuos nutrea un suflet ferit de orice dezordini ale fantaziei, calculat și îndărătnic. Frații săi de dincolo, masivi la față, respectuoși în priviri și scrutători, trădau originea rurală. Erau fii de preot, urmaseră toți profesii intelectuale solide, ca printr-un consens, surorile fuseseră măritate după bărbați cu rosturi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
medicamentelor. Nu era ipohondru și punea temei în medicul său curant precum credea în știința geografică. Ioanide se plesni cu mănușa de antilopă peste mână, ca să-și disimuleze gândurile. Hergot îi destăinuise că, după toate probabilitățile, Conțescu suferea de o dezordine în funcțiunea aparatului circulator și de dificultăți în toate celelalte funcțiuni. Pretutindeni, limita normalului fusese atinsă și puțin depășită. Deși tensiunea nu era alarmantă, iar travaliul rinichilor se făcea încă satisfăcător, avusese totuși un proces congestiv, care era un semnal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe scaune. De obicei, un asemenea cumul face impresia de anticărie, ceea ce nu era cazul aci, căci volumele erau mai toate legate în pergament, piele, pânză și de formate uneori impunătoare. Se vede că o minte le organizase în aparentă dezordine. Afară de asta, Hagienuș poseda un număr nu mic de fragmente de basoreliefuri și inscripții de aspect mic-asiatic, un sarcofag redus, de epocă creștină, al vreunui copil (în care erau aruncați papuci, galoși), medalioane mari și mici de bronz puse pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
declarația scrisă, mi-aduc aminte ca a spus ceva la plural, "canaliile". Avocatul: Între "canalia" și "canaliile", nota bene, e o distanță enormă, subprefectul n-a vizat o persoană anume, s-a referit la inamici multipli, sau poate numai la dezordini. Președintele: Era departe acuzatul de șosea, socotind de la locul accidentului? Martorul: Departe, departe, abia îl vedeai cu ochiul. Președintele: Putea, de unde era, să ochească cu revolverul spre trăsură? Martorul: Nu mă pricep, n-am tras niciodată cu revolverul. Președintele: Dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
culturale de mari capitaliști, în scopuri ce scapă competenței acestui onorat tribunal. Trec peste viața casnică a acuzatului, plină de neregularități pe care le tac, din considerație pentru ființe cu totul nevinovate. În armată, acuzatul a fost un factor de dezordine și insubordonanță, dovadă traducerea sa în fața Tribunalului Militar. Din acel timp a scos o experiență greșit aplicată, adică aceea de a da formație de bătaie după modelul militar organizațiilor politice, echipîn-du-le cu arme și instruindu-le după disciplina din armată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu orice chip în viață, subordonând toate afecțiunile acestei pasiuni; ambițiosul plat, comun; 2) Istoria ambițiosului idealist, în stare de toate înfrîngerile pentru glorie, putând oscila între ratare grandilocventă și geniul posac; 3) Istoria femeii nesatisfăcute, căzând la maturitate în dezordinea pasiunii romantice; 4) Istoria bărbatului matur, plictisit de căsnicie, distrugîndu-și viața și familia în experiențe erotice tardive; 5) Istoria bărbatului sau a femeii, care neizbutiți ei înșiși în viață, își revarsă energiile asupra copiilor, devenind personaje odioase pentru alții și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urmare vor fi susceptibile de a intra sub cupola deșertăciunilor. Nu numai lucrurile sunt multiple, dar și visele, și, vai, și vorbele. Contemplarea și supracreditarea multiplelor aduce cu sine deznădejdea, durerea, nefericirea. Istoria este guvernată de nedreptate, de dizarmonie, de dezordine, de moarte. În istorie deci, să fie căutarea fericirii inutilă? Mai mult, fericirea să fie mai degrabă, asociată neființei decăt ființei? Și dacă așa stau lucrurile, este pentru că omul prin comportamentul său imoral, a coborăt trepte ale neființei: „Și am
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
scop atât sporirea gradului de responsabilitate a autorităților administrației publice față de cetățean, cât și stimularea participării active a cetățenilor la activitatea administrației publice; * principiul continuității care impune administrației publice să se desfășoare permanent, fără sincope pentru a evita actele de dezordine socială generate de întreruperea organizării și punerii în execuție a legii; * principiul operativității care impune că activitatea sistemului de administrație publică să se desfășoare * prompt, rapid (la cerere sau din oficiu) pentru înlăturarea unei stări nelegale sau anormale; * principiul deconcentrării
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
care se mulțumesc să danseze fără concentrare sau bucurie sau preferă să stea la taclale între ele, fumând și bând de-a lungul întregii zile pentru care au fost prost remunerate. Dezafectarea pe care o cunosc ceremoniile, sărăcirea lor și dezordinea rituală care le invadează subliniază ratările unei economii de piață care, pentru locuitori, capătă aspectul unei nesfârșite decepții. Astfel, acele spirite care nu-și abandonează nici teritoriul lor originar, nici pe reprezentanții lor oficiali într-o fidelitate care le îndepărtează
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
extazul împărtășit de partenerul nostru alături de cei sau de cele care ne-au precedat" (Lelord, André, 2003, p. 207)67. Ca semn de vitalitate limitată, gelozia nu are nimic nobil, ea nu alimentează și nu păstrează iubirea, ci provoacă o dezordine, un seism în relațiile umane. Ea exprimă slăbiciune și nu dă forță în dragoste. Potrivit lui Ernest Jones (apud Baumgart, 2008, p. 255), originea geloziei se află mai degrabă "în teamă (teama prăbușirii sentimentului valorii de sine) și în inconștientul sentimentului
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
S. Epstein, postulatele abstracte constituie pilonii pe care se sprijină postulatele concrete. Primul postulat de nivel superior, cel al coerenței lumii, afirmă faptul că lumea este organizată, ordonată, că are un sens. El pune individul la adăpost de haos, de dezordine. Îl asigură că lumea poate fi decodată. Aceasta face posibilă îndeplinirea unei precondiții inerente, intrinseci acțiunii adaptative, cea a previzibilității lumii și a evenimentelor ce vor avea loc. Odată obținută această garanție, procesarea informației capătă sens, iar individul se poate
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fantastic. Sunt preferate textele scurte (povestiri sau nuvele) căci ele permit menținerea tensiunii dramatice redând, în esență, povestea unei revelații. Apare efectul de real sugerat de text cu scopul de a se realiza contrastul dintre reprezentarea obiectivă a lumii și dezordinea instaurată de fantastic, dar și identificarea și asimilarea naratorului cu protagonistul povestirii, urmând nuanțe ce se raportează jocului viziunii și a perspectivei din afară, ceea ce face ca existența eroului să fie dublă pe de o parte literară, pe de altă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
astfel ca starea simptomatică actuală a copilului să nu prejudicieze în vreun fel viitoarea sa stare ca adult (Marcelli, 2003). Dezvoltarea psiho-motorie se confundă cu copilăria. La copil, legătura dintre dezvoltarea somatică și cea psihică este extrem de strânsă, creșteri și dezordini ale unei laturi răsfrângându-se cu promptitudine și foarte vizibil de partea cealaltă. Afecțiuni somatice, chiar și cele banale, se întovărășesc cu încetiniri sau opriri ale dezvoltării psihice, chiar de pierderi ale achizițiilor deja însușite (Dindelegan, 2006)75. 5.2
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nu ajunge să atingă" (Adorno, 1995, p. 51). La fel, Jean Duvignaud (Sociologie de l'art, PUF, Paris, 1967) și Pierre Francastel (Art et technique aux XIXe et XXe, Minuit, Paris, 1956) asociază gândirea creației cu riscul (pozitiv) al unei dezordini care "sparge" ordinea socială, normele și constrângerile ei și, prin spontaneitate, transformă inventivitatea în act. "Harul" charismatic al creatorului se traduce prin gratuitatea gestului său și a operei pe care o realizează. Irupția creatorului înseamnă că progresul în artă este
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
unele pe cheltuiala celorlalte, credem dimpotrivă că toate aceste forțe vii ale societății se vor dezvolta armonios sub influența libertății, că niciuna dintre ele nu va deveni, așa cum observăm astăzi, o sursă de turbulențe, de abuzuri, de tiranie și de dezordine. Adversarii noștri cred că o activitate care nu este nici mituită, nici reglementată este nimicită. Noi credem contrariul. Ei își pun credința în legislator, nu în umanitate. Credința noastră este în umanitate, nu în legislator. Astfel, domnul Lamartine spunea: "În numele
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ne fac încă și mai rău prin libertățile pe care ni le iau decât prin resursele de care ne privează. Este oare nevoie să arăt că ordinea va fi rezultatul infailibil al unui astfel de regim? De unde ar putea veni dezordinea? Nu din mizerie; ea ar fi probabil necunoscută în țară, cel puțin într-o stare cronică; și, apoi, ea ține de suferințe accidentale și trecătoare, nimeni nu ar sugera să se ceară socoteală statului, guvernului, legii. Astăzi, când s-a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
revoluție. Dar dacă ar fi bine înțeles că statul nu trebuie să ia muncitorilor decât ceea ce este indispensabil pentru a-i proteja împotriva oricărei fraude și oricărei violențe, nu aș putea să îmi dau seama din ce parte ar veni dezordinea. Există persoane care consideră că, într-un regim atât de simplu, atât de ușor realizabil, societatea va fi abătută și tristă. Ce se va întâmpla cu marea politică? La ce vor servi oamenii de stat? Însăși reprezentanța națională, redusă la
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]