5,230 matches
-
punctul ei de vedere - realitatea are esențial și semnificativ; ideologizând problematica artei, prezintă tipicul ca exponent prin excelență definitoriu al r. În viziunea lui Engels, „realism înseamnă [...], în afară de fidelitatea detaliilor, redarea fidelă a caracterelor tipice în împrejurări tipice”. Susținând că dezvăluirea adevărului vieții, tipizarea ar însemna în orânduirea capitalistă „demitizarea”, „defetișizarea” (Georg Lukács), zdruncinarea optimismului burgheziei, marxiștii atribuie r. un caracter critic prin definiție. Arta ar deveni, pentru factorii de progres social, o armă de luptă împotriva unei lumi nedrept întocmite
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
o spunere mai dispersată, în pliuri relativizante, catifelând, încețoșând peisajul și obscurizând imaginea: „Glorioase trec păsările spre vărării./ Un ochi de aur bântuie apele serii./ Ce naufragiu? - îngerii noștri târziu/ Se războiesc, presărând pe cărare cenușă.” De regulă, impulsul de dezvăluire confesivă va fi captat laconic, în notații succint rezumative, și astfel obligat a nu se discursiviza. Nu lipsește însă conștiința unei supervizări lucide a propriului demers, ambiguizant, disimulator. Tâlcuitorul se păstrează în aceeași notă reținută, interiorizată, din ,,armura” căreia rareori
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
epuizează pacientul, îl devalorizează și poate evolua spre o tulburare depresivă. Pe axa II Absența afirmării de sine este evidentă la personalitățile dependente și evitante, dar și în cazul tulburărilor bordeline, al personalității schizoide (retragere socială importantă, expresie emoțională și dezvăluire de sine limitate). Personalitățile paranoice prezintă o „slabă” afirmare de sine, într-o manieră agresivă manifestată prin neîncredere față de celălalt, ceea ce demonstrează uneori un sentiment de inferioritate. Evaluarea unei absențe a afirmării de sine In prezent, nici o evaluare a competențelor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
înverșunarea distructivă a poemelor de început în favoarea unei proze poematice de mare subtilitate, în care noua poetică, până acum doar schițată, își precizează reperele de adâncime. Punând în fruntea volumului Medium un citat din Paracelsus, care glorifică rolul somnului în dezvăluirea misterelor universului, N. reafirmă preocuparea suprarealiștilor de a sesiza structura omului total, eliberat de convenții morale, automatisme sociale și prejudecăți, prin explorarea realităților paralele ale existenței și îndeosebi a lumii visului, care devine calea esențială de cunoaștere al „poetului vizionar
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
versiune a acestui joc într-un curs precedent. Avem doi indivizi arestați din cauza unui delict pentru care probele sunt insuficiente. Fiecare poate alege să coopereze cu celălalt și deci să-și țină gura, sau să nu coopereze și să facă dezvăluiri, turnându-l pe celălalt. Dacă ambii cooperează, au amândoi o șansă reală de a scăpa; dacă amândoi refuză cooperarea, merg amândoi la închisoare pentru mult timp. Totuși, amândoi întorc spatele acestei cooperări în mod rațional, iar rezultatul raționalizării lor individuale
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Căderea păsării de seară, 1981), trecutul e scrutat prin lentilele unui prezent în care se produc decisive revelații. Așa cum realitatea, în strategia acestor texte dramatice, imită „jocul”, jocul, la rându-i, poate oferi soluții vieții înseși, soldându-se cu edificatoare dezvăluiri. Și în Suspiciunea (Plus sau minus viața), care întreprinde o incursiune în „obsedantul deceniu”, înțesat de culpe de neiertat și de erori traumatizante, și în Viața și dragostea într-o vilă stil, politicul, miză secundă, capătă înfățișări sumbre sau sinistru-caricaturale
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
amintirile, publicându-le timp de aproape cinci ani (1901-1906) în revista „Săptămâna”. Încă de la apariție, au trezit un interes considerabil atât pentru că priveau o societate în jurul căreia s-au dus multe discuții contradictorii, cât și pentru că cititorii se așteptau la dezvăluirile senzaționale ale unui fost junimist. Scrisă de un om cu o inteligență vie și pătrunzătoare, lucrarea cuprinde scene pitorești, portrete pertinente, caracterizări sugestive. Fără să fie înzestrat în chip deosebit cu talent literar, autorul închipuie un fel de roman plin
PANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
propriile creații. El a căutat să îndrepte gustul cititorilor către valorile artistice durabile, oferind în acest scop o serie de principii de judecare desprinse din capodoperele literaturii universale și naționale. Întreaga sa critică, pe care o legitima în măsura în care ajuta la dezvăluirea și înlăturarea răului, a fost o replică față de starea literaturii române dintre 1860 și 1870, când beletristica se confunda adesea cu istoria, politica, morala ori cu știința, iar frumosul - cu binele și adevărul. Efectuând distincția cuvenită și afirmând că obiectul
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
sau Thomas Kuhn (incomensurabilitatea paradigmelor). Mai întâi de toate, Gadamer preia intepretarea oferită de Heidegger noțiunii grecești de adevăr. Amândoi sunt gata să abandoneze modelul atomist al teoriei despre adevărul-corespondență în favoarea noțiunii teologice de adevăr (a-létheia) ca revelație, survenire sau dezvăluire a unui înțeles multă vreme ascuns în neștiință sau uitare (léthe). Plecând de la această percepție dinamică asupra adevărului, Gadamer analizează întâlnirea interpretului cu opera de artă. Experiența contemplației active și mereu reînnoite a obiectului de artă devine arhetipul tuturor celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
conduce rațiunea spre Unul indivizibil aflat la o infinită distanță de împrăștierea naivă și nativă a „înțelepciunii” populare. Descoperirea centrului presupune deci efortul concentrării. Fără disciplina atenției, cele mai bune intenții etice se risipesc în van. Adevărul trebuia căutat împreună. Dezvăluirea „centrului” sau a „originii” (archy) era situată mereu între două „zise”. Așa cum obișnuia să spună părintele André Scrima, adevărul „se află între două zise”. Astfel, adevărul e „chiar interzisul”. Dialogurile platonice constituie mostra perfectă a unei lumi care nu crede
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
limba germană prin Offenbarung, dar menținut sub numele de apokálypsis în Vulgata Fericitului Ieronim), revelația este un concept esențial al teologiei creștine, foarte rar utilizat în vocabularul elenistic. Consemnăm sensul practic de „descoperire” sau cel metaforic - folosit de Plutarh- al „dezvăluirii”. Referințele nou-testamentare la apokálypsis sunt mai numeroase, „revelația” jucând un rol central în corpul scrierilor pauline. În epistola către Romani (2, 5), Sf. Pavel vorbește, într-un context asemănător scrierii lui Ioan, despre „ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
psihologiei sociale și misterele universului. (Doar emisiunile dedicate „Dosariadei” din vara 2006 - etapă necesară, deși întârziată cu jumătate de generație, a despărțirii de trecut - au regăsit aceleași cote de audiență, aceeași amplitudine, angajând la fel de masiv și pasionat societatea, grație numeroaselor dezvăluiri și controverse.) După ce elita mediatică fusese dominată de directorul de ziar omniscient, cu ticuri de nouveau riche, legături periculoase în „comunitatea de informații” și loc rezervat în avionul prezidențial, o figură-cheie a tranziției de la „inginerul sufletului omenesc” la „liderul de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care există cu siguranță și moderatori competenți, și public. Dimpotrivă: emisiunile inteligente au fost de cele mai multe ori anulate, scurtate, rărite ori mutate la ore de minimă audiență. Situația nu a fost mult îmbunătățită de apariția posturilor specializate în informații și dezvăluiri. Tot radiourile - românești sau filiale ale unor organizații internaționale prestigioase - par să realizeze în ultimii ani programele cele mai serioase. Peisajul mediilor electronice rămâne alarmant de sărac în dezbateri inteligente, făcând excepțiile cu atât mai prețioase. S-ar părea că
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cititorilor de tabloide ca fost soț al lui Sharon Stone), cotidianul care publică începând din 1998 un digest al mediilor „etnice” scrise în alte limbi; s-au luat premii cu articole despre ceea ce înseamnă să fii musulman și homosexual; cu dezvăluirea folosirii grăsimii de vită de către McDonald’s, la care se referea ăiäek; cu o anchetă despre imigranții asiatici transsexuali (sau, mai corect politic, dar și mai exact științific, transgender); în fine, cu articole mai relevante pentru experiența medie a majorității
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
organizată pentru reproducerea în masă a Omului Nou încarnat emblematic (după mărturisirea candidă a autorului Poemului pedagogic) de ofițerul CEKA, până la subvenționarea unei vaste rețele de agenți de influență în Europa și Statele Unite, iar mai târziu în toată Lumea a Treia. Dezvăluirile anilor ’20-’30 privind ororile leniniste și staliniste, revenirea la rațiune a unor adulatori inițiali ai Uniunii Sovietice după descoperirea pe cont propriu a adevăratei fețe a „societății fără clase”, inclusiv cu prilejul războiului civil din Spania, precum și alte asemenea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Se poate lua în studiu, bunăoară, exemplul Renașterii italiene pentru a înțelege întreaga epocă a Renașterii europene; se poate analiza cazul unei catastrofe ecologice pentru a sesiza întreaga problematică a protecției naturii. De la premise particulare se poate ajunge astfel la dezvăluirea generalității, la formularea unor concluzii generalizatoare (noțiuni, reguli, principii, legi etc.). Scopul principal urmărit de această dată îl constituie analiza atentă a problemei speței, împreună cu faptele, opiniile și aprecierile asociate cazului dat, și dezbaterea deschisă a acestora, enunțarea unor alternative
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
1960. Nu cred că În vreo literatură estică ce a traversat experiența nefirească a realismului socialist și a etapei anterioare acesteia de politizare și massificare a literaturii, să se fi Început atât de devreme: nu atât procesul comunismului literar, cât dezvăluirea documentată a ravagiilor acestuia, așa cum o fac cele opt cărți ale mele publicate din 1992 Încoace, adică cele două sus-pomenite și ciclul de șase volume Literatura În totalitarism, a cărui reeditare Începe În acest an prin prezenta carte. De aceea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Confruntă, trag concluzii. Pentru cei mai mulți dintre cititori, oameni ai muncii, Negura Înseamnă pe lângă bucuria de a avea un scriitor al lor, un scriitor autentic, de deosebit talent și o carte În care pagini Întregi să le dea puternice emoții artistice, dezvăluirea de fapte și armă de luptă. Oamenii muncii, cărturarii progresului se bucură de apariția Negurei și-i prețuiesc autorul. Dar NEGURA lui Eusebiu Camilar strică siesta și provoacă insomnii multora. Sunt Încă destui indivizi cărora nu le place Negura. Cartea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În clasificarea ideologică a criticilor care au participat la munca de reconsiderare, o arată limpede noile ediții apărute În Editura de Stat, stadiul actual al unor reconsiderări a căror evoluții ne pot oferi exemple vorbitoare asupra procesului de clarificare. Tocmai dezvăluirea progresivă a formelor din ce În ce mai variate pe care le Îmbracă ascuțirea luptei de clasă la țară, l-a Înzestrat, de pildă, pe Petru Dumitriu cu instrumente puternice pentru analiza scriitorului Creangă și pentru Înțelegerea fenomenului istoriei literare. (Ă). Este interesant că
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru a da revoluției culturale din țara noastră o puternică bază tehnică-materială, partidul nostru a hotărât construirea „Casei Scânteii”. Cu sprijinul de neprețuit al Uniunii Sovietice, Combinatul „Casa Scânteii” a intrat parțial În funcțiune. (Ă)”. * Acest eveniment aniversar prilejuiește și dezvăluirea altor aspecte: contrastul Între „maculatura putredă” de dinainte de 1944 și literatura „idealului comunist”, componentele exemplare ale acestei literaturi, Începutul expansiunii acesteia În lume (Petru Dumitriu, M.Davidoglu, Zaharia Stancu, Nagy Istvan, ș.a.). Despre acestea și altele, În amplul articol bilanțier
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
argumentate printr-un material documentar foarte bogat și divers, se Înmănunchează de fapt Într-un tot Închegat, lămurind În mod strălucit chestiunea esențială ce se pune literaturii realismului socialist: spiritul de partid”. Dar, la urma urmelor, n-are importanță că dezvăluirea unor reale lipsuri ale criticii literare - de care ne-am convins citind aceste pagini: clișeu, exprimare prolixă, nivel grobian al receptării, dirijism accentuat, eludarea esteticului În formularea judecăților de valoare, etc. - au avut sau nu condiționări conjuncturale. Necazul este că
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai Înaltă tensiune (Nagy Istvan), Rădăcinile bucuriei (Ieronim Șerbu), În orașul de pe Mureș (Francisc Munteanu), Întâlnirea (C. Chiriță) ș.a. Proza istorică r-s și-a clădit potențialul apologetic și/sau social instigator, combativitatea de clasă și spiritul de partid prin: dezvăluirea exploatării sociale, a rolului maselor În construcția istorică, prin demascarea putreziciunii burgheze și zugrăvirea chipului luminos al luptătorului progresist sau ilegalistului. Autori reprezentativi: Zaharia Stancu (Desculț, Dulăii), AL. Jar (Evadarea, Interogatoriul, Sfârșitul jalbelor ș.a.), Eusebiu Camilar (Negura), Ion Pas (Lanțuri
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
două pasaje semnificative din paragraful despre sinceritate, citate după traducerea franceză a Lecțiilor despre etică, care mi-a fost la îndemână. Într-un prim pasaj, Kant admite că nu li se poate cere oamenilor să fie perfect sinceri în sensul dezvăluirii tuturor defectelor proprii și că, în acest sens, ei au un drept la discreție. „Dacă oamenii ar fi într-adevăr buni nu ar fi nevoie să fie discreți cu privire la ei înșiși însă deoarece nu acesta este cazul ei trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
R.G. Pârvu, Humanitas, București, 2002, pp. 131-132.) Punctul de vedere al lui Blaga se situează într-o clară relație de continuitate cu poziția lui Dilthey. Blaga propune o soluție radicală a conflictului dintre aspirațiile de valabilitate universală și cele de dezvăluire a unor sensuri ultime, și anume prin renunțarea deschis afirmată a metafizicii de a reprezenta o cunoaștere impersonală, cu valabilitate universală. Este surprinzător că, în dezvoltările sale consacrate acestei teme în Trilogii și indeosebi în Despre conștiința filosofică, Blaga nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
bogăție, o aspirație spre moarte, o tânjire inconștientă spre autopedepsire. Odată cu ofilirea sufletului, dispare și dorința de a supraviețui într-o lume care i-a luat libertatea de a fi ceea ce și-a dorit cu disperare să fie. Amenințată cu dezvăluirea identității reale, Helen Grayle se prăbușește din lumea iluzorie în care se refugiase, redevenind o Velma oarecare - cântăreața obscură dintr-un bar obscur. Puterea de seducție a „micii Velma” trebuie să fi fost remarcabilă de vreme ce între victimele ei se numără
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]