2,549 matches
-
acesta ar putea fi sesizat cu toată acuratețea, rost conceput în funcție de propria sa problemă, aceea a posibilității metafizicii ca știință, cât mai degrabă despre precizarea unor înțelesuri ale criticii kantiene care să ne îngăduie stabilirea relevanței judicative a analiticii și dialecticii "critice", raportat la principalele acte ale gândirii, rostirii și făptuirii. 3.2.1.2. Logică generală și logică transcendentală Dat fiind faptul că logica transcendentală concepută de Kant are aceeași structură ca logica generală (logica clasică de origine aristotelică) este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al folosirii nelimitate a intelectului, în absența oricărei condiționări empirice. La o primă vedere este clară apropierea dintre logica transcendentală, la al cărei proiect lucrează filosoful german în Critica rațiunii pure, și logica generală, alcătuite fiind amândouă din analitică și dialectică. Pornind de aici, separația dintre aceste două "logici" socotite și corpusuri normative care vizează orice constituire "logică" se face, în primă instanță, după criterii strict funcționale, iar nu după criterii "obiectuale", referitoare la obiect anume, pe care cele două, diferit
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoașterea și gândirea. Logica generală este o "analitică" și doar atât poate fi ea în mod legitim dacă se limitează la statutul de "canon de judecare", de colecție de reguli privind "activitatea formală a intelectului și rațiunii"; dar ea devine "dialectică" depășindu-și caracterul legitim -, dacă pretinde statutul de "organon pentru a produce real cel puțin iluzia unor afirmații obiective"101; fiindcă, în acest caz, ea ar pretinde dobândirea adevărului, cu toate că, strict formală fiind, ea nu poate avea acces la "obiect
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în vederea justificării corectitudinii rezultatelor acestei folosiri în modalitate strict formală; prin urmare, statutul său de analitică este cu totul firesc și justificat. Atunci când ea își arogă însă pretenții constitutive (ca organon al cunoașterii), este trecută granița competențelor sale firești, devenind dialectică, propunând, în fapt, aparență. În această viziune, analitica și dialectica tradiționale nu sunt două corpusuri cognitive și regulative (cumva, chiar constitutive) diferite, care au rol fundamental în orientarea, constituirea și justificarea cunoașterii, ci doar două modalități funcționale ale aceluiași corpus
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin urmare, statutul său de analitică este cu totul firesc și justificat. Atunci când ea își arogă însă pretenții constitutive (ca organon al cunoașterii), este trecută granița competențelor sale firești, devenind dialectică, propunând, în fapt, aparență. În această viziune, analitica și dialectica tradiționale nu sunt două corpusuri cognitive și regulative (cumva, chiar constitutive) diferite, care au rol fundamental în orientarea, constituirea și justificarea cunoașterii, ci doar două modalități funcționale ale aceluiași corpus regulativ, numit de Kant "logică generală". Multe dintre elementele dictaturii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
În anumite condiții, conceptele pure ale intelectului (categoriile) și unele principii (axiomele intuiției și anticipațiile percepției) au rol propriu-zis constitutiv pentru cunoștință, instituindu-se într-un veritabil orgonon al acesteia; și au același rol în constituirea fenomenală (reprezentată de "fenomen"). Dialectica transcendentală (cea de-a doua parte a logicii transcendentale) este numai o "disciplină" (nici măcar un canon), căci ea stabilește limitele folosirii rațiunii pure (regulile sau principiile folosirii corecte a acesteia), prevenind astfel folosirea ei "hiperfizică" și descoperind netemeinicia pretențiilor de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nici măcar un canon), căci ea stabilește limitele folosirii rațiunii pure (regulile sau principiile folosirii corecte a acesteia), prevenind astfel folosirea ei "hiperfizică" și descoperind netemeinicia pretențiilor de cunoaștere ale rațiunii pure și chiar ale intelectului pur, în absența experienței. Totuși, dialectica transcendentală este un corpus regulativ cu un conținut specific, spre deosebire de dialectica logică, potrivit înțelesului kantian, care doar prelungește ca atare demersul analiticii logice, asumându-și astfel sarcini constitutiv-fenomenale, total nelegitime. Analitica transcendentală este și ea, prin urmare, un canon al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau principiile folosirii corecte a acesteia), prevenind astfel folosirea ei "hiperfizică" și descoperind netemeinicia pretențiilor de cunoaștere ale rațiunii pure și chiar ale intelectului pur, în absența experienței. Totuși, dialectica transcendentală este un corpus regulativ cu un conținut specific, spre deosebire de dialectica logică, potrivit înțelesului kantian, care doar prelungește ca atare demersul analiticii logice, asumându-și astfel sarcini constitutiv-fenomenale, total nelegitime. Analitica transcendentală este și ea, prin urmare, un canon al intelectului și rațiunii (și nu doar atât, într-o parte a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analiticii logice, asumându-și astfel sarcini constitutiv-fenomenale, total nelegitime. Analitica transcendentală este și ea, prin urmare, un canon al intelectului și rațiunii (și nu doar atât, într-o parte a ei, precizată mai sus), asemenea analiticii logice (din logica generală). Dialectica transcendentală, în schimb, nu mai apare doar ca o variantă ilicită de funcționare a analiticii, cum apărea dialectica logică (după punctul de vedere al lui Kant); ea pare a avea autonomie față de analitică, fiind investită cu sarcini "critice" precise, diferite
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al intelectului și rațiunii (și nu doar atât, într-o parte a ei, precizată mai sus), asemenea analiticii logice (din logica generală). Dialectica transcendentală, în schimb, nu mai apare doar ca o variantă ilicită de funcționare a analiticii, cum apărea dialectica logică (după punctul de vedere al lui Kant); ea pare a avea autonomie față de analitică, fiind investită cu sarcini "critice" precise, diferite, desigur, de cele ale analiticii. Totuși, deși dialectica transcendentală are a face cu aparența (transcendentală), în sensul că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca o variantă ilicită de funcționare a analiticii, cum apărea dialectica logică (după punctul de vedere al lui Kant); ea pare a avea autonomie față de analitică, fiind investită cu sarcini "critice" precise, diferite, desigur, de cele ale analiticii. Totuși, deși dialectica transcendentală are a face cu aparența (transcendentală), în sensul că îi limitează constituirea, iar cea din sistemul logicii-organon cu aparența logică, în sensul că o produce ca atare, cea dintâi este concepută de Kant după schema celei aristotelice, pornind de la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cea dintâi este concepută de Kant după schema celei aristotelice, pornind de la terminologie ("paralogism", "antinomie", "teză" etc.) și sfârșind cu structura logică a argumentelor dialectice (structura paralogismului și circumscrierea sa local-epistemică; structura logică aporematică: teză antiteză etc.). E drept că dialectica transcendentală nu poate lucra regulativ decât dacă își asumă, "critic", anumite limite și își recunoaște capcanele în care își poate trimite operațiile, adică raționamentele. Paralogismul, antinomia și idealul rațiunii pure exprimă tocmai operațiile raționale prin care este produsă aparența, aproape
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este produsă aparența, aproape într-un mod "natural", și doar scoaterea la iveală a sensului lor face cu putință operarea rațională regulativă.102 Dintr-o anumită perspectivă, este vorba aici, la Kant, doar despre o extindere a semnificațiilor analiticii și dialecticii. În privința rostului lor epistemic, ele nu mai sunt doar teorii ale raționamentului, deși dialectica cercetează "raționamentele dialectice" (toate conchizând asupra necondiționatului, pentru care nu există niciodată un concept "plin", adică legat de un obiect posibil prin experiență, ajungându-se astfel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensului lor face cu putință operarea rațională regulativă.102 Dintr-o anumită perspectivă, este vorba aici, la Kant, doar despre o extindere a semnificațiilor analiticii și dialecticii. În privința rostului lor epistemic, ele nu mai sunt doar teorii ale raționamentului, deși dialectica cercetează "raționamentele dialectice" (toate conchizând asupra necondiționatului, pentru care nu există niciodată un concept "plin", adică legat de un obiect posibil prin experiență, ajungându-se astfel la aparență), ci sunt și "critici", discipline investite cu sarcina de a stabili elementele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
clare, în demersul său), către problematica judecății. Sensul judicativ al logicii (în general) este, astfel, întărit; fără îndoială, printr-o reconstrucție filosofică impunătoare, care a atras în orizontul ei de tematizare datele esențiale ale cunoașterii, în genere. Pragmatic, analitica și dialectica nu mai sunt limitate la depistarea erorii pe care o creează folosirea greșită a unor legi (principii) logice, așa cum se întâmplă în orizontul logicii-organon aristotelice (logicii generale, în termeni kantieni), fiindcă ele pun la lucru principii "obiective" ale cunoașterii (analitica
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logicii-organon aristotelice (logicii generale, în termeni kantieni), fiindcă ele pun la lucru principii "obiective" ale cunoașterii (analitica) și principiile subiective ale acesteia, dar înrădăcinate în însuși felul de a fi al facultății noastre de cunoaștere ca și cum ar fi principii obiective (dialectica), astfel încât prima face posibilă cunoașterea fenomenului, socotită de Kant cunoaștere veritabilă (în forma judecății sintetice a priori), iar cea de-a doua "se va mulțumi deci să descopere aparența judecăților transcendente și, în același timp, să împiedice ca ea să
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
continuu avută în vedere în cele ce urmează se cuvine a atrage atenția asupra sensului special pe care îl are termenul "topică" (Topik) la Kant. Există, de fapt, o anumită disanalogie între termenul consacrat de Aristotel drept sinonim (parțial) al dialecticii în sistematica Organon-ului, anume "topică" (topika), și acest din urmă termen în înțeles kantian. În locul de cumpănă între "Analitica transcendentală" și "Dialectica transcendentală" din planul Criticii rațiunii pure, loc în care se lămuresc multe probleme privind raportarea lui Kant
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la Kant. Există, de fapt, o anumită disanalogie între termenul consacrat de Aristotel drept sinonim (parțial) al dialecticii în sistematica Organon-ului, anume "topică" (topika), și acest din urmă termen în înțeles kantian. În locul de cumpănă între "Analitica transcendentală" și "Dialectica transcendentală" din planul Criticii rațiunii pure, loc în care se lămuresc multe probleme privind raportarea lui Kant la tradiția aristotelică a științei logicii, filosoful german distinge între topica logică (aristotelică, reprezentând, de fapt, dialectica logică) și topica transcendentală (diferită de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de cumpănă între "Analitica transcendentală" și "Dialectica transcendentală" din planul Criticii rațiunii pure, loc în care se lămuresc multe probleme privind raportarea lui Kant la tradiția aristotelică a științei logicii, filosoful german distinge între topica logică (aristotelică, reprezentând, de fapt, dialectica logică) și topica transcendentală (diferită de dialectica transcendentală). Aceasta din urmă se ocupă sau ar trebui să se ocupe cu determinarea "locului" unui concept în intelectul pur sau în sensibilitate (operație posibilă prin "reflecție transcendentală")104; ea este concepută, cumva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
transcendentală" din planul Criticii rațiunii pure, loc în care se lămuresc multe probleme privind raportarea lui Kant la tradiția aristotelică a științei logicii, filosoful german distinge între topica logică (aristotelică, reprezentând, de fapt, dialectica logică) și topica transcendentală (diferită de dialectica transcendentală). Aceasta din urmă se ocupă sau ar trebui să se ocupe cu determinarea "locului" unui concept în intelectul pur sau în sensibilitate (operație posibilă prin "reflecție transcendentală")104; ea este concepută, cumva, în analogie "formală" cu cercetarea "locurilor comune
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
topică nu este compartimentul logicii transcendentale analog topicii din sistemul logicii-organon; ea are alte sarcini decât aceasta din urmă, deși, cum spuneam și mai sus, Kant a gândit-o după sugestia aristotelică a cercetării "locurilor" comune (topoi) unor fapte logice. Dialectica transcendentală corespunde întrucâtva topicii aristotelice, pentru că ea, asemenea acesteia din urmă, cercetează locurile în care rațiunea ajunge să funcționeze rațiocinant. Dialectica în genere, folosită ca instrument (organon), adică în sens constitutiv, produce aparență. Întregul spațiu al metafizicii este ocupat de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spuneam și mai sus, Kant a gândit-o după sugestia aristotelică a cercetării "locurilor" comune (topoi) unor fapte logice. Dialectica transcendentală corespunde întrucâtva topicii aristotelice, pentru că ea, asemenea acesteia din urmă, cercetează locurile în care rațiunea ajunge să funcționeze rațiocinant. Dialectica în genere, folosită ca instrument (organon), adică în sens constitutiv, produce aparență. Întregul spațiu al metafizicii este ocupat de producții dialectice, adică de o cunoaștere aparentă. Kant încearcă să transforme în așa fel dialectica ce a produs, până la el, cunoaștere
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care rațiunea ajunge să funcționeze rațiocinant. Dialectica în genere, folosită ca instrument (organon), adică în sens constitutiv, produce aparență. Întregul spațiu al metafizicii este ocupat de producții dialectice, adică de o cunoaștere aparentă. Kant încearcă să transforme în așa fel dialectica ce a produs, până la el, cunoaștere aparentă (prin paralogism transcendental, antinomii ale rațiunii și prin idealul rațiunii pure) într-un fel de cod de disciplină a folosirii și stabilirii semnificației unor tipuri de judecăți (cele transcendente, al căror obiect, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar prezentat ca și cum ar fi un "fenomen", ceva care poate fi dat și în experiență). Statutul de instrument căpătat de cele două modele ale rostirii filosofice prin proiectul aristotelic al logicii-organon nu este astfel pus în dificultate: căci analitica și dialectica, deși par a-și fi pierdut funcția întemeietoare, constând în depistarea și respingerea greșelilor rezultate din aplicarea regulilor logice, prima prin analiza "elementelor" raționării, cea de-a doua prin aplicarea corect-formală a regulilor desprinse de analitică, își păstrează încă o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
greșelilor rezultate din aplicarea regulilor logice, prima prin analiza "elementelor" raționării, cea de-a doua prin aplicarea corect-formală a regulilor desprinse de analitică, își păstrează încă o funcție constitutivă; în cazul analiticii, ca atare, prin unele elemente ale sale, iar dialectica indirect, prin indicarea limitelor aplicării formelor a priori ale facultății de cunoaștere în mod transcendent (adică la obiecte proprii, care, astfel, nu pot fi obiecte ale unei experiențe). Dialectica, atâta vreme cât rămâne la un sens foarte general, stabilit de Kant atunci când
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]