17,651 matches
-
noastră să-i fie deopotrivă. Ema împărtășea dorința mamei. Iubea ușurința Luanei de a face orice, adora părul de culoarea lanului de grâu, gătit ca de sărbătoare cu zulufi aurii, îi venea să-și apropie buzele de gura sănătoasă, cu dinți puternici iar cele mai fericite vise închipuiau o Emanuela zveltă, atârnată de creanga mărului de la poartă, așa cum o descoperea în fiecare dimineață pe verișoara ei. Visă, într-o noapte, că juca fotbal. Unul din coechipieri îi pasase și ea alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din mâinile fetei și-l trânti pe bancă. Îl privi cu ochi turbați. Cu un gest scurt îi făcu vânt. Cutia alunecă pe suprafața lucioasă și zbură în colțul celălalt al clasei. Damaschin se întoarse spre ea și șuieră printre dinți: Proasto! Pumnul Luanei îl lovi direct în nas. Îi dădu sângele și stropi mari, maronii, se lățiră pe suprafața băncii. * * * Chemată la școală, Sanda nu știu ce să spună. Încurcată, rușinată și copleșită de sentimentul vinovăției, nu reuși să ridice ochii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dreapta. Neînduplecată și fără a sta pe gânduri, Luana viră stânga și-o porni nebunește cu Dan în urma ei. Uluiți, cei doi se uitară unul la altul. Oliviu ridică din umeri și plecă după ceilalți în vreme ce fratele său scrâșni din dinți, gândind că fata asta obraznică trebuia pusă la punct imediat. Se chinui bietul Renar, câteva zile bune, să ajungă la un capăt cu îndărătnica de vară-sa dar nici chip să iasă, măcar o dată, așa cum ar fi vrut el. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
față acestui moment al adevărului. Dan îi văzu silueta prin geamul de la ușă și veni să-i ureze noapte bună. Ochii ei plini de lacrimi îl lăsară interzis. Ce-ai pățit? Fata se ridică cu demnitate și-i șuieră printre dinți: În viața ta să nu-mi mai vorbești. O singură dată dacă te mai apropii de mine... O luă la fugă spre magazie. Scoase bicicleta și fără s-o mai șteargă de praf și pânzele de păianjen, agățate peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bolnavă. Ștefan se învârtea în jurul ei, ca un cățeluș ce așteaptă bombonica. Vorbești prostii, draga mea. Toate femeile fac copii. Se închise în baie preț de câteva minute și ieși de-acolo mirosind, discret, a after shave și pastă de dinți. Luana se băgase în așternut, obsedată de o îngrozitoare bănuială. El se așeză pe marginea patului, îi luă mâinile într-ale lui și le lipi de buze. Ea îl privi absentă, cu gândurile aiurea. Te iubesc, Luana. Știi asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ia lui mințile, sufletul și viața. Urcă în cameră și trânti ușa. Luana se întoarse la masă tremurând de nervi. Cum de-și permitea s-o jignească în fața tuturor? Ce-l interesa pe el viața ei de familie? Scrâșnea din dinți și încleșta pumnii, roșie de mânie. E un bădăran, un necioplit. Mara încercă s-o tempereze: Nu-l lua în seamă. Când a fost altfel? Ai dreptate. Niciodată n-a scăpat ocazia să mă insulte dar acum sunt femeie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
își încâlcise ideile atunci când vorbise. N-am priceput o iotă, spuse. Se uitară la ea prostiți apoi începură să împroaște acuzații, toți o dată. Realizase, într-un moment anume, că n-o înghit. Dintr-un motiv sau altul, aveau cu toții un dinte împotriva ei dar nu reușise vreodată să afle de ce. Dacă în ce-o privea pe mătușa Vanda avea o oarecare bănuială, Anda o surprinse cu totul. Ce-i făcuse acestei femei? La ce bun al ei atentase ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar mai putea ieși la suprafață ceva forme femeiești. La fiecare apariție a ei, bărbații își făceau semne și râdeau pe înfundate. Îi aruncau apoi, cu voce insinuoasă, complimente deocheate, la care Nuța râdea încântată, arătându-și dantura colorată cu dinți de aur. Bâțâia din picioare ca un bărbat ce-și scutură pantalonii, se întindea mieros spre ei, convinsă fiind că frumusețea și unduirile trupului său erau unice pe mapamond. Luana făcu greșeala să-i spună că îi place inginerul Noia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spre Escu, orbit de gelozie și neputință. Mai înalt cu un cap, sportiv și bine legat, Ștefan își întinse adversarul la pământ înainte ca acesta să-l atingă. Îl imobiliză cu un genunchi înfipt în piept și-i șuieră printre dinți: Nu mă fă să-ți arăt ce pot. N-am nimic cu tine dar nu mă provoca. Acum, nici eu, nici tu nu suntem importanți. Dacă ții cu tot înadinsul să ne "duelăm", așteaptă până-și revine femeia asta. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
văzut plecând și mi-am zis că nu se poate să ne părăsești așa de devreme. De data asta fata nu-l Însoțea. — Am plecat, Bill! — Așteaptă o clipă! Un zâmbet i-a dat la iveală șirul impe cabil al dinților de sus. Sper că-ți amintești ce-am vorbit când ne-am văzut rândul trecut... — Da, Îmi amintesc. Margaret Îl privi În ochi, dar numai pentru o clipă. — și?... — și ce? — Păi, a ezitat el. Trebuie să știm ce... crezi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
frunza pe gât. — Adam. — Ceva mai Încolo trebuie să mă duc să iau rația lunară de orez de la biroul regional. Vii cu mine? Nu-i departe. În plus, tu ai bicicletă! Când a zâmbit, s-a văzut că are doi dinți lipsă. — Hm, nu știu! Tata o să se-ngrijoreze dacă nu vin acasă. Hai, vino, nu durează mult! S-a aplecat și i a mângâiat ușor obrazul cu frunza, chicotind În același timp. știu eu o scurtătură spre casa ta. Când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a privit și ea drept În ochi, bucuroasă că e la adăpost după ochelarii de soare. — V-am spus să mă lăsați În pace! Băiatul s-a strâmbat disprețuitor, buzele i s au Întredeschis și i-au dat la iveală dinții surprinzător de sănătoși și de albi. — De ce? Pentru că așa am zis. — Ei, și? Dă mi niște rupii! — Nu. Cu colțul ochiului a văzut Încă vreo trei-patru băieți alergând spre ei, copii ai străzii ca și cei doi, fără cămăși și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se găsește acolo vă stă la dispoziție, a spus femeia arâtând un fel de firidă la celălalt capăt al Încăperii. — Dar am nevoie de ceva anume, a insistat Margaret. Femeia a zâmbit rece, cu gura la urechi și cu toți dinții la vedere, s-ar fi zis că era zâmbetul albinei de pe broșă. — Acolo o să găsiți totul. S-a dovedit că nișa aceea era mai mare decât crezuse. Spațiul era ocupat mai cu seamă de o masă pe care felurite jurnale
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deosebit, doar o absență care-ar fi putut să Însemne toate astea la un loc sau poate că nimic, nimic care să-i spună ceva, iar asta a spe riat-o. Ochii ace luia, gălbui, erau Împăienjeniți de vinișoare roșii, iar dinții Îi erau niște cioturi negricioase. A deschis gura și a urlat un fel de BAAAAAAAAAAAAAAA, ceva ce ei i s-a părut că a ținut un minut Întreg, poate mai mult, și, chiar prin fereastra Închisă, i-a deslușit grosolănia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să mergeți la Palat În ziua discursu lui președintelui? Bill și-a pocnit ambele mâini de volan și a scos un oftat sonor. — Avem autorizație primită. Ministru important. Imediat, ministrul Hartono. Telefonați imediat biroul lui confirmare. Soldatul a râs și dinții i-au strălucit În soare. — Hartono, Hartono! a strigat el la ceilalți, repetând numele de câteva ori. Margaret i-a auzit râzând În valuri staccato, punctate de o tuse tabacică. Omul de care vorbiți, omul care-i marioneta voastră mizerabilă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-i admire fluența exprimării, articularea firească a fiecărui cuvânt. Era vădit enervată, dar reușea să păstreze un ton reținut, aproape politicos. Din a Înaintat jumătate de pas, dar s-a și Întors pe călcâie, cu capul Înclinat. Scrâșnea din dinți și câteva clipe n-a mai rostit nici o vorbă. Când a deschis gura, a zâmbit din nou, un zâmbet vesel, destins, pe care Însă Adam l-a socotit Înfricoșător. — Așadar, asta faceți voi, comuniștii educați, așa-i? Dați cu piciorul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înseamnă să nu fii cinic. Se cheamă omenie. Eu n-am pierdut-o. Nu vreau s-o pierd. Spre deosebire de... S-a oprit, a luat o gură de bere și și-a clătit gura umflându-și obrajii, parcă se spăla pe dinți. — ...spre deosebire de mine. Așa-i. Trista, cinica, veștejita Mar garet, doar uită-te la ea, amară și terminată! Eu mi-aș fi dat cel puțin seama că ceva nu-i În regulă În purtarea lui Din. Iese din casa mea cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu încetul din celule, se furișa, se strângea ghem. Plecând, durerea lua cu ea și ceva viu, cald, ceva din ființa ei. Auzi clar cum rădăcinile se smulg din alveole, văzu mai apoi micul ciotur, pentru câteva secunde ținut între dinții cleștelui și cercetat cu atenție de doctor, era întreg sau nu, slavă Domnului, era întreg! Căldarea aflată la îndemână era plină de tampoane înroșite ce degajau un miros fad, răscolitor. Era atunci vară, doctorul avea un halat cu mânecă scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
printre răpăielile literelor ce i se dicta, auzea fără greș, sprâncenele îi erau destinse, buzele i se mișcau doar când greșea vreo literă și se întorcea asupra ei, cu sunet de zurgălăi, s-o corecteze. În clipa aceea, își înfigea dinții în buza de jos, groasă, cărnoasă, roșie. Era un gest reflex, o mai văzuse procedând la fel odată, în autobuz, după ce cumpărase biletul și observase că nu se perforase corect. Își mușcase buza șovăind între intenția de-a mai composta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scrâșnea prin praf. După nici un minut apa curgea în chiuvetă, fata pufăia apa, apoi se auzi cum cade capacul WC-ului și cum rezervorul se deșartă cu zgomot. Apoi se pieptănă cu peria Ninei, neagră de murdărie și cu mulți dinți lipsă, se studie în oglindă. Apa o înviorase, își frecase obrajii cu prosopul până se înroșiseră. Veni către ei pășind puțin cam nesigură, având o eleganță a mișcării desăvârșită. Își legase părul lung, drept, cu o șuviță din propriul păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ne sunt date în viață doar pentru a ne proba tăria. Trebuie să lupți, să lupți, să lupți. Lașitatea e o boală care macină pe mulți. Vocea ștrangulată din pricina enervării, ușoara congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase într-însa și la orice mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
azi îs grăbiți, ce să facem, de acum trebuie să ne luăm după dânșii. Fusese probabil, în tinerețe un bărbat frumos, avea în el ceva falnic, era voinic, cu părul albit tot, cu ten roșiatic și ochii albaștri. Avea un dinte lipsă într-o parte și la unele sunete scotea câte un șuierat caraghios. Femeia lui era lată în șolduri, aproape deformată cu picioarele groase, umflate de varice dar mijlocul îi era subțire și bustul frumos, aproape tânăr. Declară că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era tare greu. Nemișcat pe scaun, în gheboșat, tatăl ședea ca un arici, cu pumnii strânși gata să sară la atac dacă ar fi fost cazul. Eu nu mai vreau să mai știu de ființa asta, spuse mai târziu printre dinți, gata, nu-i a mea. Ei, cuscre, îl luă celălalt bărbat și vinul din pahar i se clătină, de-acu e prea târziu să mai schimbăm ceva. De-acu, fii mulțumit că o ia. Putea să... El e băiat bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la cotineață și i-ai arătat ce avea de făcut, așa, așa, i-ai poruncit cu siguranță. Mă uitam la tine și-mi ziceam, asta ajunge cineva în viață, de mică știe să comande. Obrazul i se făcea rozaliu, dintre dinții tociți săreau boabe de salivă. Pleca oftând visător, se împiedica de prag sau de preșul din hol, dificultățile de vedere erau tot mai evidente, fir-ar să fie, zicea distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el, tatăl era acela care a doua zi sau numai câteva ore mai târziu, privind la femeia care spăla în fața ferestrei, ieșea din odaie, se oprea n prag, se uita cu atenție la rufele tăvălite în lighean și spunea printre dinți: Tu-i speli și chiloții ăleia, tu-i erodialul ei de fată! Nu ridică nici un pai de jos, unde o să ajungă asta, spune-mi, unde? O s-o întindă câinii, tu cât o să mai fii să mai tragi pentru ea? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]