4,884 matches
-
The Macmillan Company, New York, 1916. 5. În lucrarea elaborată împreună cu fiica sa, Evelyn Dewey, Schools for Tomorrow (E.P. Dutton and Co., New York, 1915), John Dewey a lăudat nu numai activitatea remarcabilă a superintendentului William Wirt, ci și pe cea a discipolilor săi Alice Barrows și Randolph Bourne, care militau pentru generalizarea în practica tuturor școlilor publice americane a ideilor sale pedagogice. 6. Pentru detalii despre activitatea superintendentului Jesse Newlon, vezi H. Kliebard, „Systematic Curriculum Development 1890-1959”, în J. Schaffarzick și G.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe care le întrețin teoriile pedagogice cu ajutorul „conceptelor științifice” furnizate mai ales de psihologia behavioristă tradițională. Astfel a luat naștere curentul reconceptualist care va domina teoria curriculumului în anii ’70 (mai ales datorită lui Michael W. Apple, fost student și discipol al lui Huebner). În 1962 a avut loc un alt eveniment de cotitură. Association for Supervision and Curriculum Development (ASCD) a publicat un anuar care a devenit o lucrare clasică a pedagogiei americane. Volumul era intitulat Perceiving, Behaving, Becoming și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
căi de programare și planificare a educației 16. Deși „neortodoxă”, noua metodă de cercetare s-a impus ca o tehnică aptă să depășească demersurile și regulile rigide ale dezvoltării și optimizării curriculare moderne. „Atacul la metodă” realizat de Herrick cu ajutorul discipolului său James Macdonald a pecetluit începutul declinului gândirii curriculare moderne declanșat de reconceptualism și umanism. 13.5. Imposibilitatea formulării teoriei generale și reumanizarea curriculumuluitc "13.5. Imposibilitatea formul\rii teoriei generale și reumanizarea curriculumului" Un eveniment neașteptat a stopat temporar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de bătaie” pentru aproape toate curentele și orientările gândirii postmoderniste. Nu a lipsit de la conferința amintită Dwayne Huebner, pe atunci profesor la Teachers College (Columbia University). Huebner l-a susținut pe fostul său coleg de la University of Wisconsin. Amândoi erau discipolii acelui „Socrate american”, Virgil Herrick. În eseul din 1963 „New Modes of Man’s Relationship to Man”33, Huebner, de pe poziții existențialiste și neoumaniste, evidențiase numeroasele și gravele insatisfacții pe care le provoacă, în practica școlară, celor implicați curriculumul tradițional
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Supervision and Curriculum Development (ASCD), Washington, D.C., 1962. 16. Lucrarea lui V. Herrick, amintită în text, nu este o scriere strict personală. Herrick a fost un causeur în maniera lui Socrate (păstrând, desigur, proporțiile). Ideile sale au fost consemnate de discipolul său J. Macdonald. Citatul este extras din J. Macdonald, D. Anderson, F. May (eds.), Strategies of Curriculum Development: The Words of Virgil Herrick, Charles E. Merrill, Columbus, 1965. 17. I. Gordon (ed.), Theories of Instruction, ASCD, Washington, D.C., 1968. 18
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
coerență, Raționalul lui Tyler împingea spre o anumită artificialitate primejdioasă. În preajma anului 1940, gândirea lui Schwab a traversat un moment de cotitură, provocat de o întâlnire crucială și o descoperire tulburătoare. Atunci l-a cunoscut pe filosoful Richard McKeon, fost discipol și coleg al lui John Dewey la Columbia University. McKeon era preocupat de hermeneutică și de problematica dezvăluirii și înțelegerii sensurilor și semnificațiilor - un domeniu care lui Schwab îi era total străin, datorită convingerilor behavioriste și pozitiviste pe care i
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deschiderea cercetării curriculare către zona de profunzime a problematicii formării personalității umane prin învățare și educație. Ea a studiat operele lui Hans-Georg Gadamer 134 și Richard Rorty 135, care au influențat-o profund. Se știe însă că Gadamer a fost discipolul preferat al lui Heidegger, iar Rorty (alături de Richard Bernstein) a fost unul dintre cei mai importanți exegeți americani ai operei heideggeriene. În acest mod, gândirea curriculară a lui Elaine Atkins s-a conectat cu marea tradiție a fenomenologiei hermeneutice europene
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care l-a înconjurat regimul nazist, n-a vrut să se expatrieze. În timpul vieții a publicat doar câteva opere importante: Idei pentru o fenomenologie pură și o filosofie fenomenologică (Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie, 1913). În 1928, discipolul său Martin Heidegger i-a editat Prelegeri despre fenomenologia conștiinței interne a timpului (Vorlesungen zur Phänomenologie des inneren Zeitbewusstseins). Pensionarul Husserl publică apoi, succesiv: Logică formală și transcendentală (Formale und transzendentale Logik, 1929); Meditații carteziene (Méditations cartésiennes. Introduction à la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și Academia din Florența (eminamente „umanistă”, cu membri precum filosoful Marsilio Ficino, umanistul Pico della Mirandola și elenistul Pomponazzi). 234. R.M. Gagné, The Conditions of Learning, Holt, Rinehart & Winston, New York, 1966. 235. C.M. Reigeluth este unul dintre cei mai fervenți discipoli ai lui R.M. Gagné. De-a lungul deceniului nouă al secolului trecut a optimizat un model de design instrucțional bazat pe „paradigma condițiilor învățării”. A început în 1980 cu un studiu realizat împreună cu M.D. Merrill, B.G. Wilson și R.T. Spiller
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
scară largă (demografia, dreptul, economia ș.a.m.d.). În acest mod, istoria vieții cotidiene și-a croit acces spre „tendințe”, „procese”, „constante” și „repetiții”, imitând, inclusiv în privința interdisciplinarității, direcția economică și socială pe făgașul căreia Marc Bloch, Lucien Febvre și discipolii lor din prima și a doua generație a „Analelor” angajaseră disciplina istorică. Acest mimetism nu a fost totuși complet. Având drept obiect de studiu nu numai cadrele vieții, ci, în primul rând, oamenii- mai exact, grupurile sociale -, diversele reconstituiri ale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ușor de acceptat dacă ipoteza existenței inconștientului e considerată posibilă. Cu alte cuvinte, integrarea unor componente inconștiente în viziunea asupra vieții psihice a permis înțelegerea unor fenomene mai greu de explicat din alte perspective. Astfel, Freud și o parte dintre discipolii săi au înțeles nu numai că persoana evită pericolele externe, ci și că răspunsul intern la pericol, angoasa, duce la minimizarea amenințării. Cum îndepărtarea fizică de situația ce produce frica nu e posibilă în lumea internă, ceea ce se poate face
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un căpitan pirat despre care se spune că își îngropa comorile cu scopul de a le recupera ulterior. Toți cei care participau la astfel de operațiuni erau uciși, astfel încât nimeni altcineva decât Kidd nu mai știa locul ascuns al comorilor. Discipolii lui Kidd au lansat chiar sloganul sadic „Trei persoane pot păstra un secret dacă două dintre ele sunt omorâte”. În general, informațiile, oricât ar fi de prețioase, nu pot fi păstrate o perioadă nelimitată de timp fără să fie aflate
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
introduce o epocă de tranziție (1780-1829) și, desființând toate compartimentele propuse de G. Călinescu, pune literatura română de la 1830 la 1862 sub semnul competiției dintre clasicism și romantism. Acolo unde G. Călinescu descoperă „micul romantism” (Barbu Delavrancea, I. Al. Brătescu-Voinești), discipolul său află o pendulare între clasicism și naturalism, asociind la această tendință și pe Duiliu Zamfirescu. C. Dobrogeanu-Gherea deschide capitolul „naturaliștilor umanitari”, iar St. O Iosif anunță „revirimentul romantismului”, altă formulă pentru a numi pe sămănătoriști. Autorul evită terminologia lui
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
1-2 (semnează Eugen Simion, Pavel Țugui, Petre D. Anghel, Eugen Negrici, H. Zalis, Aureliu Goci ș.a.); Gavril Istrate, Alexandru Piru, CL, 2002, 6; Niculae Gheran, Portrete și modele, ALA, 2003, 650; Constantin Coroiu, A fi magistru înseamnă să fii întâi discipol, CL, 2003, 7; Pavel Țugui, [Al. Piru], CC, 2003, 4-8. E.S.
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
și a poeticii ca atare. Metoda rămâne aceeași în Mecanica formei, ce urmărește „aventura poeticului”, „examinarea [...] câtorva moduri de înființare a poeticului”, centrul de greutate fixându-se asupra liricii românești, de la Mihai Eminescu la generația ’80. Perceput adesea ca un discipol al lui Marin Mincu, P. a scris despre modelul său autohton o monografie - Marin Mincu. Eseu despre autenticitatea scriiturii (2000). În ciuda mizei riscante și a elanului empatic care îl străbate, textul se susține printr-o cercetare laborioasă, ca și prin
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
familie, P. a cultivat, după etapa inițială, marcată de obediență conjuncturală, o scriitură modernă și calofilă. Romanul L’uomo e l’ombra (1966, cu versiunea românească în 1992) imaginează un episod din existența lui Galileo Galilei, relatat din perspectiva unui discipol, Ercole Argenti. Folosind motivul manuscrisului furat, romanul exploatează problematica inevitabilului conflict între libertatea de gândire a intelectualului de excepție și voința de control a Puterii, reprezentată aici prin Sfântul Oficiu, dar poate fi definit drept „moral-istoric”. Tradiția familială (fratele bunicului
POPPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
Marin Dronțu. Ca teolog creștin ortodox, neagă posibilitatea mântuirii lui Iosif Hechter, eroul lui Sebastian, susținând cu argumente de dogmatică punctul de vedere expus de Nae Ionescu în prefața cărții, ceea ce a determinat reacțiile adverse din epocă ale celorlalți doi discipoli, printre numeroși alți cronicari literari, sociologi, politologi, inclusiv ale lui Mihail Sebastian în eseul polemic Cum am devenit huligan. Scandalul literar în jurul romanului De două mii de ani a clarificat oarecum poziția doctrinară de extrema dreaptă adoptată de R., dar a
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
vieții și însemnătății lui, precum și scrierile lui mărunte și fragmentare, Cernăuți, 1889; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 45-47; Densusianu, Lit. rom., III, 17-19; Constantin Loghin, Aron Pumnul - Mihai Eminescu, Cernăuți, 1943; Ist. lit., II, 629-632; Ioana Em. Petrescu, Un discipol pașoptist al lui W. T. Krug: Aron Pumnul, SUB, Philologia, 1968, fasc. 1; Rotaru, Ist. lit., I, 204-206; Paul Leu, O carte uitată - „Lepturariu rumânesc”, Bacău, 1972; Bucur, Istoriografia, 24-27; Macrea, Contribuții, 74-96; Dicț. lit. 1900, 715-717; Popa, Tectonica, 248-250
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
la un moment dat într-un teren pragmatic și conjunctural, transformând p. într-un „argument” al închiderii și autosuficienței culturale, o evoluție împotriva căreia orice efort al părintelui ideii a devenit inoperant. Plasându-se tot în perspectiva culturală, adepții și discipolii p. au operat însă cu indecență și oportunism transferul conceptului din planul său propriu în unul total inadecvat, dar foarte favorabil satisfacerii unor interese nu numai „de partid și de stat”, dar și de grup cultural, într-o luptă pentru
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
Saul Bellow, Darul lui Humboldt, pref. Dan Grigorescu, București, 1979, Iarna decanului, București, 1992, Ravelstein, postfață Sorin Antohi, Iași, 2001; Daniel Defoe, Jurnal din anul ciumei, pref. trad., București, 1980; Iris Murdoch, Vlăstarul cuvintelor, București, 1981, Marea, marea, București, 1983, Discipolul, București, 1987; Douglas Reeman, Bătălia din adâncuri, București, 1981; John Cowper Powys, Cercul nebunilor, București, 1982; Lawrence Durrell, Mountolive, București, 1984, Clea, București, 1984; G. K. Chesterton, Hanul zburător, București, 1985; George Meredith, Unul dintre cuceritorii noștri, pref. trad., București
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
Macedonski, despre alți poeți și despre mine, din Bucureștii patriarhali, dar care nu s-a mai tipărit. Frecventarea asiduă a cercului macedonskian a făcut ca M. să nu se alăture sămănătoriștilor, de care îl apropiau originea, temperamentul și experiențele. Însă discipolul nu și-a urmat maestrul pe drumul ce ducea către simbolism. Stări de spirit specifice vremii, unele aproape bacoviene, sunt prinse, în poeme precum Suflet gol, Sonete de iarnă, Clamavi in deserto, În parc, Palinodie, Imagini sumbre ș.a., cu mijloace
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
îngustimea percepției estetice”: acceptă teoretic noutatea, dar în practică se manifestă ca adversar al ei (de exemplu, apără legitimitatea expresionismului, totuși teatrul lui Lucian Blaga i se pare „bizar, straniu, fantastic”, adjectivele având un sens minimizator); proclamă, în teorie, ca discipol maiorescian, primatul esteticului, însă nu distinge istoria literară de cea culturală, aproape toate monografiile sale ocupându-se de figuri istorice, tangențial (și) literare (Gheorghe Lazăr, Simion Bărnuțiu, Eftimie Murgu ș.a.); pledează cauza adevărului în dialog, dar în polemici „ceea ce îi
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
primară în orașul natal și cursurile secundare în București, la Colegiul „Sf. Sava” (1892- 1899). În 1903 este licențiat al Facultății de Drept, iar în 1904 și al celei de Litere și Filosofie din cadrul Universității bucureștene. A fost unul dintre discipolii preferați ai lui Titu Maiorescu. Doctor în filosofie (1905), face specializări la Leipzig și la Berlin, avându-i profesori pe Wilhelm Wundt, Johannes Volkelt, Wilhelm Dilthey. În 1906, la întoarcerea în țară, e numit conferențiar de logică și filosofie la
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
apoi președinte al Societății pentru Învățătura Poporului Român. În 1870 va fi primit în Societatea Academică Română, cu un discurs de recepție despre Gh. Lazăr. E unul dintre întemeietorii Grădinii Botanice din București și ai Muzeului Național de Antichități. Destoinic discipol al lui Gh. Lazăr, P. s-a devotat de-a lungul întregii vieți învățământului românesc. În calitatea sa de director al Eforiei Școalelor (1832-1848), s-a străduit să facă din școală o instituție de stat cu caracter permanent, în care
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
subit, si amintirile păstrate sunt mai ales întunecate (ceremonia funerară) sau dezolante prin spectacolul agresiv al sărăciei și înapoierii; merge apoi să-și viziteze bunicul la Constantinopol, în palatul de la Arnăut-Chioi. Aici un frate al mamei, Paul Musurus, poet parnasian, discipol al lui Leconte de Lisle și al lui Théophile Gautier, dar și mare admirator al lui Victor Hugo, îi imprimă cultul, nestins întreaga viață, pentru bătrânul bard vizionar, incitându-i pasiunea pentru poezie și cu lecturi din Corneille, Racine, Musset
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]