3,645 matches
-
mâinile turcilor. Din păcate, armeanul se făcuse luntre și punte și aflase, în cele din urmă, cine îi zădărnicise planul. Contele oftă, pentru că avusese în marele boier Filipescu nu numai un colaborator de nădejde, dar și un prieten de o discreție desăvârșită care, nu o dată, arătase o deosebită înțelegere bărbătească pentru înclinațiile sale. Se ridică, se îndepărtă și reveni. ― Dac-ați ști cum arată casa și acareturile marelui boier! De fapt ar trebui să vorbesc la timpul trecut, pentru că toate i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gândești doar la... la... ― La dispoziția dumneavoastră, Excelență! Julien aștepta în ușa dormitorului, pe jumătate întors, ca să nu vadă goliciunea contesei, și oferind cu mâna întinsă o cutiuță dichisit împachetată cu hârtie aurie. Apoi, cu o expresie de supunere și discreție totală, adăugă în șoaptă, doar pentru urechea contelui: Am o veste... Știți dumneavostră, Excelență!... Calfa... ― Da?... Ăăă... Bine! se grăbi contele să-l întrerupă, dintr-odată potolit. Te aștept în birou. Și părăsi grăbit dormitorul. ― Te pregătești, dragule, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din tratat, pentru că sultanul nu trebuie să afle despre această cedare a suzeranității asupra țărilor Române. Nici Alexandru, nici împăratul francez nu doresc să-i arunce pe turci în brațele Angliei.” Într-un post-scriptum, omul îl conjura să păstreze o discreție totală și să distrugă hârtia. „În caz contrar, nu veți mai primi nimic de la mine, pentru că voi fi un om mort.” Ca în transă, prințul se ridică, se apropie de soba din colțul odăii, deschise ușița și azvârli hârtia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încă un client în persoana stăpânei. Într-un stil savant, abil, cu totul indescifrabil pentru un soț ca domnul consul, i-a strecurat soției acestuia, grațioasei Toinette, o informație extrem de prețioasă. „Madame, trebuie să vă mărturisesc cu toată onestitatea și discreția că, pe lângă știința tratării dinților, mă pricep de minune și într-o altă știință, aflată în strânsă legătură cu inima. Ca doctor, am optat întotdeauna pentru o procreație cât mai rațională. De aceea, scopul meu este să ușurez fenomenele palpitante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Uneori, atât soțul, cât și soția râvnesc la serviciile aceleiași persoane, fără să știe însă unul de intențiile celuilalt. În cursul serii, feciorul primi două bilete. Unul, vârât cu de-a sila în palmă de către domnul conte, celălalt, strecurat cu discreție sub cămașa tânărului, aproape de inima acestuia, de către doamna contesă. După toate probabilitățile, asta se întâmpla în timpul unei pauze, când ea tocmai lăuda din vârful buzelor cataiful și iaurtul cu stafide servite cu grație de același fecior. Primul bilet fu aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și Sankt Petersburg, ctitor al mai multor biserici armenești. Acum stătea față în față cu singurul om din această parte a lumii care avusese curajul, abilitatea și înțelepciunea de a dejuca planurile unui împărat de talia lui Napoleon. Cu o discreție desăvârșită. Lui i se potrivea într-adevăr zicala „tace și le face”. Dante Negro își admira victima. În această stare de spirit, călărea într-o seară spre locuința prințului. Umbra munților coborâse mult când, pe o uliță săsească, pictorul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sprânceana și, amuzat, își propuse să mai întârzie cu răspunsul. ― Îmi pare rău, Alteță, însă trebuie să vă corectez. Marioritza ar fi putut fi iubita mea. Sau, și mai exact: iubita mea s-ar fi putut numi Marioritza. Prințul aprecie discreția pictorului. Totuși, ceea ce văzuse în locuința acestuia nu fusese o iluzie. Trupul acela gol întrezărit prin aburii băii... Graba jenată cu care Dante Negro închisese atunci ușa spre interiorul casei. Așadar, fusese Marioritza. Contraatacă. ― Și... femeia voalată... care ieșea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
existat, gândea Bichon, ea nu ar fi fost cu nimic mai desăvârșită decât pacea și armonia care se instaurase în reședința stăpânilor săi. Se înțelege, desigur, că atât contele, cât și contesa își răsplăteau cu generozitate valetul pentru atașamentul și discreția lui. Iar seara, când Julien își contabiliza câștigul și cugeta, cu glas tare, la avantajele meseriei de valet, ca și la satisfacția de a fi stăpânul stăpânilor săi, micuțul Bichon îl privea cu totul cucerit. Rezolvase dificila problemă metafizică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mult să-i dea această satisfacție. Ca o încununare a tuturor strădaniilor lui de a ține piept împăratului. Un fel de compensație pentru rolul acceptat cu atâta luciditate și altruism. Dante Negro îl cunoștea pe Manuc Bei. Se convinsese de discreția lui. Niciodată nu va vorbi despre el. De aceea, puțini oameni îl vor aprecia într-adevăr. Din negru, ochiul lui deveni și mai negru. Coborî din trăsură. Veni ușor, se lipi strâns de spatele lui Manuc și îi șopti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care nu mai miroase așa de tare a elev. Aici miroase a Învățător. - Mult Stimată Colegă, deși legea nu-mi Îngăduie, o să stați aici, În cancelarie, până vă găsiți gazdă-n sat. Aveți tot ce vă trebuie dar contez pe discreția Dumneavostră, Stimată Colegă: dacă se află, la Sibiu, că v-am permis să dormiți În cancelarie, aș putea fi aspru pedepsit... Noapte bună. Și se duce! Cu tot cu felinar! Rămânem pe Întuneric - unul și mai Întunecos decât Înainte de venirea felinarului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Poate că cel mai bine ar fi să intrăm să-l căutam... — Probabil că asta vrea, răspunse. Dar amintește-ți că e vestit pentru măiestria lui de trăgător. Are o cămilă și o pușcă, așa că acolo jos am fi la discreția lui. Să așteptăm! Și așteptară toată noaptea, cu armele pregătite și atenți la cea mai mică mișcare suspectă, recunoscători luminii lunii. Nu s-a întâmplat nimic, iar când soarele s-a ridicat la orizont, s-au întors la marginea salinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din Fizicienilor, până la cantină și un salariu bunicel, din care nu cheltuia nici un leu pe mâncare. Venea mereu acasă cu sacoșele pline cu de toate, Mirelo, ce bucurie, antricoate și mezeluri, pungi cu zahăr și orez, conservăraie și pâine la discreție, și asta-n vremurile alea de izbeliște, când se dădea, zahărul și uleiul de la alimentară pe tabel, iar pâinea și salamul tot cu porția și cu buletinul, iar tu nu numai că nu duceai lipsă, dar aveai și pentru alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
brațe puternice a dispărut; slujitoarea Își aduce aminte că acesta fusese introdus În harem cu câțiva ani mai Înainte, la recomandarea lui Nizam al-Mulk. XXI Stranie dilemă pentru partizanii lui Terken: sultana e moartă, dar principalul lor dușman e la discreția lor; cetatea e asediată, dar chiar cel care Îi asediază le e prizonier. Ce să faci cu el? Djahane e aceea care i-a luat locul lui Terken ca strajă a copilului-sultan, Înaintea ei se poartă discuția, pentru ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dintre toți oamenii, ca să-mi adreseze rodul gândurilor ei. Trăiam, de atunci, În ritmul scrisorilor ei, una pe lună, o cronică palpitantă pe care aș fi publicat-o ca atare dacă nu mi s-ar fi cerut cea mai deplină discreție din partea corespondentei mele. Chiar dacă mă autoriza, cu generozitate, s-o plagiez. Ceea ce am făcut fără rușine, inspirându-mă copios din scrisorile ei, traducând uneori, fără ghilimele sau litere cursive, pasaje Întregi. Modul meu de a le prezenta cititorilor mei faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mascate, iar când m-aș Întoarce acasă, peste trei ani, aș fi bogat, vesel, bronzat și sănătos. Dar nu pentru asta am venit, domnule Lesage! Aproape că striga. O mână invizibilă, poate aceea a soției lui, veni să Închidă cu discreție ușa salonului. El nu păru să bage de seamă. Continuă: — Am venit cu o misiune foarte precisă: să modernizez finanțele Persiei. Oamenii aceștia au făcut apel la noi pentru că au Încredere În instituțiile americane și În modul nostru de gestionare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui, Funcționarii să se ducă În alt loc, să aștepte pe coridor sau să iasă să fumeze o țigară, vom avea nevoie doar de trei minute, nu-i așa, domnule director general, Nici atât, domnule, Eu pot să fac copia cu discreție absolută, dacă asta este ceea ce se dorește, așa cum Îmi permit să presupun, spuse șeful de cabinet, Exact asta se dorește, discreție, dar, de data asta, mă voi ocupa eu Însumi de această treabă, cu asistența tehnică, să spunem așa, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nevoie doar de trei minute, nu-i așa, domnule director general, Nici atât, domnule, Eu pot să fac copia cu discreție absolută, dacă asta este ceea ce se dorește, așa cum Îmi permit să presupun, spuse șeful de cabinet, Exact asta se dorește, discreție, dar, de data asta, mă voi ocupa eu Însumi de această treabă, cu asistența tehnică, să spunem așa, a domnului director general al televiziunii aici de față, Foarte bine, domnule prim-ministru, voi da ordinele necesare pentru ca sala să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Ascultați-mă puțin. Știți cîtĂ pușcărie fac dacă mă prind? — Zece ani, zice domnul Sing. Cel puțin. Da’ n-aveți de ce s-ajungeți la Închisoare, dragul meu căpitan. Riscați o singură dată - cînd Îi urcați la bord. Restul depinde de discreția dumneavoastră. — Și dacă se Întorc pe capu’ dumneavoastră? — Asta se rezolvă simplu. O să le spun că dumneavoastră m-ați trădat. Le returnez o parte din bani și-i urc pe vas. Desigur, ei sînt pe deplin conștienți că este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ar fi trebuit să încerc să fac mai mult. Ai dreptate în ceea ce privește lipsa discuțiilor despre Patrick. M-am gândit că e ca și cum ai îngriji o rană. Că ar fi mai bine s-o lași să se vindece în liniște, cu discreție. Dar m-am înșelat. Toți ne-am înșelat. Tu chiar aveai nevoie să-ți manifești supărarea. Ce ușurare! Simt că mi se ia o piatră de pe inimă și reușesc să nu mai țin perna așa strâns. Davey are de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
discuții despre Jake. Am hotărât să nu-i spunem lui Davey despre schimbarea survenită în relația noastră. Mă tem să n-o dau în bară, de aceea am acceptat imediat propunerea lui Jake de a aborda cu maximă prudență și discreție noua noastră situație, cel puțin la început, așa că nu e încă momentul să-i spun prietenului nostru comun. E logic. Probabil că după ce i-aș spune, l-aș bate la cap toată ziulica cu vorbăria mea despre Jake, ceea ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Știe că întotdeauna îl fac praf. Și acum, că ard de nerăbdare s-o sun pe Daisy, nu pierd timpul ca să-i dau impresia că ar putea câștiga; îl termin repede și fără milă, lăsându-l învins, nefericit, umilit, la discreția lui Vijay și Stewart, care și încep să facă mișto de el că a fost bătut la fotbal mecanic de o femeie. Au și ei dreptul la o compensație pentru comentariile lui în legătură cu partida lor în trei cu Baby Thomson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
punctele controversate... Nu voiam să pierd simpatia lui și nu i-am spus că aveam să vin Încoace, dar Înțelegeți că, ajuns În această fază cu cercetările mele, sunt pe drept cuvânt nerăbdător. Domnul acela, ei, uite, la dracu’ cu discreția, n-aș vrea să credeți că-mi dau aere. E vorba de marele Rakosky...” Făcu o pauză, așteptând reacțiile noastre. „Cine?” Îl dezamăgi Belbo. „Rakosky, cum cine? O autoritate În studiile tradiționale, fost director la Cahiers du Mystère!” „A”, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zâmbet plin de răceală. În timp ce coboram scările, Diotallevi Îmi spuse: „Te Întrebi, desigur, de ce ți-a cerut Belbo să pleci. N-o lua drept lipsă de politețe. Belbo va trebui să-i facă colonelului o propunere de editare foarte discretă. Discreția e consemnul domnului Garamond. Plec și eu, ca să nu fiu incomod.” Cum am Înțeles pe urmă, Belbo Încerca să-l arunce pe colonel Între fălcile editurii Manuzio. L-am târât pe Diotallevi la Pilade, unde eu am băut un Campari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nimic. Există și personaje de felul ăsta”. Tocmai În clipa aceea sună telefonul. Belbo răspunse: „Da? Sunt Belbo, da, editura Garamond. Bună ziua, vă ascult... Da, a venit ieri după-amiază, ca să-mi propună o carte. Mă scuzați, e o problemă de discreție din partea mea, dacă mi-ați spune...”. Ascultă câteva secunde, apoi mă privi, palid la față, și-mi zise: „L-au omorât pe colonel, sau, cel puțin, așa se pare”. Se adresă interlocutorului său: „Scuzați-mă, Îi spuneam și lui Casaubon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe care ne-o descrisese Lorenza Pellegrini și, pe deasupra, era Îmbrăcat În negru. A intrat privind În jur, circumspect, și s-a prezentat (profesor Camestres). La Întrebarea „profesor de ce anume?” a făcut un gest vag, ca pentru a ne cere discreție. „Să mă scuzați”, ne-a spus el, „nu știu dacă dumneavoastră vă ocupați de problemă dintr-un punct de vedere strict tehnic, comercial, sau sunteți cumva În legătură cu vreun grup inițiatic...” Ne-am grăbit să-l liniștim. „Nu e pur exces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]