4,704 matches
-
utilizarea a trei faze sau proceduri principale: 1) prima fază, care implică "analiza socio-istorică", se concentrează asupra condițiilor sociale și istorice în care au loc producerea, circulația și receptarea formelor simbolice; 2) cea de a doua fază, "analiza formală sau discursivă", presupune studierea formelor simbolice sub forma unor construcții complexe care dețin o structură bine articulată. Thompson consideră că avem de-a face, în acest caz, cu o etapă esențială, întrucât formele simbolice sunt fenomene contextualizate social și pot reprezenta chiar
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
creativă a ceea ce este reprezentat de către o anumită formă simbolică (cu alte cuvinte, este preocupată de modalitățile de construcție creativă a înțelesurilor posibile). În viziunea lui Thompson, această ultimă etapă se folosește atât de analiza socio-istorică, cât și de analiza discursivă sau formală, pentru a evidenția condițiile și itemii structurali specifici unei forme simbolice, în sensul de a o interpreta, de a explica ceea ce reprezintă înțelesul său. Acest proces de interpretare este, în același timp, un proces de reinterpretare, în sensul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sociale din cadrul unei societăți, care sunt în mod extins împărtășite și care apar și sunt proliferate în contextul social și politic propriu unui anumit moment istoric. Stereotipurile nu există, pur și simplu, în mintea individului. Ele sunt construite social și discursiv în cursul comunicării cotidiene" (Cf. Martha Augoustinos, Iain Walker, "The construction of stereotypes within social psychology: from social cognition to ideology", în Theory & Psychology, Vol. 8 (5), 1998, p. 635). 340 Terry Eagleton, op. cit., p. 15. 341 Se afirmă chiar
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
The Sublime Object of Ideology, Verso, Londra,1989, p. 30. Într-un alt loc, gânditorul subliniază că "lecția generală ce trebuie învățată de aici privitor la modul de funcționare a ideologiei se referă la ruptura ce separă ideologia ca formațiune discursivă de suportul ei fantastic: un edificiu ideologic este, de bună seamă, supus unor restructurări retroactive neîncetate, valoarea simbolic diferențială a evenimentelor lui fiind mereu modificată, însă fantezia desemnează nucleul dur ce rezistă "elaborării" simbolice, adică ancorează practic o ideologie într-
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
al cunoașterii intelective, este ceea ce este înțeles, iar formarea lui rezultă din altceva (progrediens ab altero) a din lucruri extramentale, din principii cunoscute prin lumină intelectului sau din concepte ale altor lucruri extramentale. Din cauza că formarea conceptului necesită un raționament discursiv, iar raționamentele discursive sunt, prin natura lor, deficitare comparativ cu cunoașterea îngerilor sau cea a lui Dumnezeu, conceptul nu poate fi predicat în mod propriu despre Dumnezeu. Mai simplu, deoarece conceptul are o genealogie discursiva, nu poate fi folosit ca
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
este ceea ce este înțeles, iar formarea lui rezultă din altceva (progrediens ab altero) a din lucruri extramentale, din principii cunoscute prin lumină intelectului sau din concepte ale altor lucruri extramentale. Din cauza că formarea conceptului necesită un raționament discursiv, iar raționamentele discursive sunt, prin natura lor, deficitare comparativ cu cunoașterea îngerilor sau cea a lui Dumnezeu, conceptul nu poate fi predicat în mod propriu despre Dumnezeu. Mai simplu, deoarece conceptul are o genealogie discursiva, nu poate fi folosit ca nume propriu pentru
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
formarea conceptului necesită un raționament discursiv, iar raționamentele discursive sunt, prin natura lor, deficitare comparativ cu cunoașterea îngerilor sau cea a lui Dumnezeu, conceptul nu poate fi predicat în mod propriu despre Dumnezeu. Mai simplu, deoarece conceptul are o genealogie discursiva, nu poate fi folosit ca nume propriu pentru Fiul lui Dumnezeu. Această problemă teologica rămâne intim legată de stadiul în care se află conceptul în De veritate, anume unul de tranziție. Înțelegerea târzie a conceptului este prezentă în scrieri precum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Human Nature“, http://www.fordham.edu/gsas/phil/klima/ BODYSOUL.HTM KLIMA, Gyula, „Aquinas on the Materiality of the Human Soul and the Immateriality of the Human Intellect“, în Philosophical Investigations, vol. 32, nr. 2, 2009, pp. 163-182 KLUBETRANZ, George, Discursive Power sources and the Doctrine of Vis Cogitativa According to Saint Thomas Aquinas, The Messenger Press, Carthagena, Ohio, 1952 KRETZMANN, Norman și STUMP, Eleonore (eds.), The Cambridge Companion to Aquinas, Cambridge University Press, Cambridge, 1993 KRETZMANN, Norman, „Philosophy of Mind
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
necreată”,dar spațiul acordat aici temei credinței nu permite acest lucru. footnote> Sfântului Grigorie Palama ne ajută să ne înțelegemmai bine, pentru că este vădită nevoia noastră de a gândi prin distincții. La limită, ca ființe cugetătoare, înțelegem că, la nivel discursiv,„a gândi înseamnă a distinge”. Așa cum se poate vedea, nu estevorba de o separație între două moduri de „a crede”, ci de o specificarea căutării lui Dumnezeu în actul credinței, conform puterii noastrede-a înțelege distincția făcută între „Fiul lui Dumnezeu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lumină epistemologică. Observăm această relație atât în De vita Moysis, cât și în In Canticum canticorum. La prima teofanie a rugului aprins, adevărul strălucește deasupra noastră (ἐπιλάμπω) și iluminează (περιαυγάζω) ochii sufletului. Această lumină a adevărului împărtășește cunoașterea unui tip discursiv care se referă la misterul Fecioarei și care ne spune că aceea ce au ajuns simțurile să înțeleagă (καταλαμβάνω) și ceea ce mintea contemplă (διάνοια) nu reprezintă nimic comparativ cu natura divină<footnote Cardinalul Jean Daniélou face o interesantă observație, precizând
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
că Sfântul Grigorie pare să fie primul care realizează o conexiune între rugul aprins și Sfânta Fecioară Maria; a se vedea De Vita Moysis II (SC), 21, n. 3; cf. Martin Laird, op. cit., p. 596. footnote>. Aceasta este o realizare discursivă privind limitele cunoașterii umane asupra lui Dumnezeu. Autorul precizează că textul ne învață că această cunoaștere religioasă este în primul rând lumină pentru cei care o percep. Această lumină a cunoașterii este cea care dă naștere întunericului crescând al norului
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
mai sigură de el însuși, parează îndată lovitura îndreptată contra bătrânului epicurian. El se învăluiește în spirit și în glume, ca ariciul în ghimpii lui"32. Într-adevăr, caracteristica dominantă a acestui personaj lipsit de o fizionomie remarcabilă este inventivitatea discursivă pusă în evidență printr-o vastă colecție de miticisme, încadrabile folclorului citadin, a căror savoare reiese din amestecul inedit de calambururi, truisme, culmi și sintagme ce țin de ceea ce Constantin Amăriuței numea, într-un studiu remarcabil, "logosul parazitar"33: Ceri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aparte "noneroul" farsei tragice, regăsindu-se mai târziu resemnificate, în lumina noilor circumstanțe social-politice, la Ion Băieșu sau Teodor Mazilu, și chiar la prozatorii târgovișteni. Astfel, în variantă benignă, de "pușlama simpatică", a cărui pehlivănie se manifestă exclusiv în plan discursiv, prin recursul la calambururi și flori de spirit, tipul Mitică înveselește atmosfera unor schițe ale lui A.O. Teodoreanu, un autor de descendență caragialiană clară. În Costică sau Pietate, amicii reuniți în berării emit vorbe de duh și veritabile culmi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
curs de stilistică prin exemple și contraexemple din opera lui Caragiale. Mai concret, dacă toate cerințele privind corectitudinea, claritatea, proprietatea, precizia și puritatea stilului sunt îndeplinite atât în scrierile nuvelistice, polemice și jurnalistice caragialiene, cât în cele în care contribuția discursivă auctorială este mult redusă, în schimb vorbirea și scrierea personajelor se caracterizează prin obscuritate, non-sens, prolixitate, folosire improprie a termenilor, frecvența barbarismelor și multe alte derapaje de la respectivele norme stilistice. Un singur extras din celebrul Proces-verbal, întocmit de un anume
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un interviu. D-alea nici n-am.[...] Bine, poftim, interviază-mă, dă-i drumul, că mă grăbesc".136 Hazul textului sporește pe măsură ce personajul se exprimă în banalități care amintesc de "teoriile" feciorului lui Trahanache, în clișee și poncife care prelungesc intervenția discursivă fără să adauge nimic sensului ("Voi, gazetarii, sunteti dați dracului! Eu, domnule, pe gazetari îi invidiez pentru că, vorba aia: presa e presă, tot presă rămâne, și o să fie presă cât o trăi, pentru că nu putem trăi fără presă." 137), culminând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ghidușei Trilifia "căderea guvernului"148. Autocrația limbajului delirant, marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui uneori în surprinzătoare contexte romanești, cum ar fi scrierile "trăiriste" ale lui Mircea Eliade, Întoarcerea din rai și Huliganii. Nelipsite de profunzime și de savoare discursivă, dezbaterile aprinse din cadrul grupului boem de ziariști, scriitori, artiști, profesori, etc., din aceste romane se plasează totuși, prin evidentul deficit de finalitate practică, pe un nivel superior al aceleeași paradigme a "marii trăncăneli", plagă nevindecabilă a spiritualității românești. Conceptualizarea abstractă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fără biografie, anodin, apatic și amorf, definit doar prin trăirea propriei angoase, este înlocuit prin "nonerou" sau "antierou", iar straniul dialog nonconversațional și noncomunicativ din dramele absurde nu poate fi numit decât "antidialog". Astfel, teatrul încetează de a mai fi discursiv, analitic sau literaturizat, devenind o imagine vie, concretă a absurdului însuși și, prin aceasta, forma cea mai adecvată de redare a realității care i se subordonează. De altfel, dramaturgii avangardei postbelice s-au dovedit inepuizabili în descoperirea de modalități care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lucru din inventarul pragmatic, adecvate demersului analitic privind eficiența sau eșecul comunicării. Aplicarea conștientă a maximelor conversației formulate de Paul Grice referitoare la relevanța, cantitatea și calitatea contribuției conversaționale, toate subordonate unui principiu de cooperare care asigură coerența și continuitatea discursivă, caracterizează de fapt o situație ideală, cazurile concrete nefiind totuși uniformizate. În schimb încălcarea acestor norme are consecințe dintre cele mai diverse, atrăgând uneori falimentul comunicării, așa cum am remarcat în cazul piesei Englezește fără profesor. Anularea rolului comunicant al conversației
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
simplă reașezare a valorilor, ci la o radicală reducere a lor la absurd, prin dislocare și anamorfozare extremă. Această ducere la extrem este, așa cum am văzut, responsabilă pentru amplasarea tuturor formelor comicului urmuzian sub zodia absurdului. Cel puțin la nivel discursiv, dacă nu chiar ca prefigurare a filosofiei camusiene, prezența absurdului în scrierile lui Urmuz este incontestabilă și antrenează nu atât o anulare a tragicului, așa cum susține Nicolae Balotă, sau o înglobare a acestuia, așa cum nuanțează George Pruteanu 145, cât, mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noi unde, acolo unde capriciul sau inconștientul întâmplării ne duce pe fiecare în mod fatal..."157 În privința limbajului, nu doar jocul de-a absurdul din discursul auctorial îi marchează la Urmuz agonizarea, ci și privarea totală a personajelor de intervenții discursive proprii, substituite de mecanica gesturilor aberante. Aparent opus desfrânării lingvistice surprinse la personajele caragialiene stăpânite de morbul verbiajului, procedeul de insonorizare urmuzian, are, practic, același efect: "dialogul surzilor", întreținut de flecarii lui Caragiale, va fi doar mimat prin gesturi agresive
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acest spațiu, prin principalii autori și principalele tipuri și teme abordate. Ultimul subcapitol se vrea a fi un studiu de caz, încercând să disece discursul (sau discursurile) manifeste în banda desenată românească din perioada amintită, identificând mesaje, reflexe și metode discursive de propagandă. Cum banda desenată a fost doar un canal de îndoctrinare în plus (din perspectiva oficialităților), analiza acestor mesaje trebuie să se deruleze în conexiune cu cea a celorlalte canale. În același timp, însă, banda desenată a oferit și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pentru potențialitățile spirituale ale vieții umane." (Joseph Campbell) Definiții ale mitului A emite pretenția unei analize complete asupra accepțiunilor, întrebuințărilor ori valențelor noțiunii de "mit" ar constitui nu doar o dovadă de naivitate și stângăcie metodologică, ci chiar de eroare discursivă fundamentală, iar aceasta nu doar datorită faptului că o expunere completă, fie și a unei singure perspective asupra mitului, a contribuției unui singur autor, ar exige sute de pagini riguros documentate, ci și pentru că o astfel de întreprindere, paradoxal, nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
agricole", chiar dacă astăzi nu avem mărturii scrise în acest sens.47 Dacă lumea greco-romană consideră mitul o poveste fictivă, o fabulă, o minciună, primii teologi creștini se vedeau obligați să apere "istoricitatea" lui Cristos, să facă uz de toate strategiile discursive pentru a preîntâmpina încărcarea imaginii Sale cu atribute mitice. Creștinismul primitiv, însă, abundă în elemente mitice ("care nu pot exista"), preluând aspecte ritualice iudaice și păgâne din spațiul mediteranean, personalitatea unui eventual Isus istoric fiind cu repeziciune copleșită de mit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fiindcă orice escatologie presupune și o cosmogonie ulterioară.115 Prestigiul originilor s-a păstrat și în modernitate, conchide Eliade, fapt vizibil în primul rând în Reforma luterană, care încerca recuperarea creștinismului incipient, pur, dar și în Revoluția franceză, care recupera discursiv Roma și Sparta (mai exact anumite viziuni ale acestor entități culturale, în primul rând, pe alocuri destul de îndepărtate de aceleași entități istorice), ori cu obsesia naționalismelor secolului al XIX-lea, care reiterau obsesiile originilor ancestrale, cu rasismul clădit pe mitul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitul ar fi produsul unei gândiri totale, de ansamblu, care conține un plan, când de fapt este o aglomerare de atomi, un agregat de concepte, idee care subminează marile structuri explicative metafizice. În domeniul mitului inițiativa nu îi aparține gândirii discursive, el este "simțit înainte de a fi înțeles și formulat", e o "formă spontană a ființării în lume", nu o teorie sau o doctrină, ci o viziune asupra lucrurilor, a ființelor și a sinelui, generatoare de comportamente și atitudini, pentru o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]