6,113 matches
-
am împletit inele Și stai acum răsfrînta în imagini Eu tot te caut răsfoind la pagini Ca să ajung la tine-n univers E dulce și sensibil că o frunză Pe care luneca o buburuza În timp ce eu te pătrundeam pervers SONETE DISPERATE 28/11/2009 01:02 Riom 1 Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă Se prăbușesc din ceruri că fiarele-nsetate Să sfîșie pămîntul și vîntul cum ne bate Lovindu-ne privirea cu
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
palmele ce nu receptau pulsul, am auzit cum se ridică seva, prin vase-mpletite, până la ultimul ram și am observat, uimit de constatarea neașteptată, creșterea uniformă, continuă, a pomilor și plantelor de tot felul. Pulsa viață în jurul meu și, cuprins de disperată tristețe, simțeam că în mine se naște o stare nouă, necunoscută până acum: Uimirea! Un anume ceva, în subconștient, mă îmboldea să acționez în consecință. Cineva îmi vorbea și nu știam cine. Eram chemat și nu deslușeam chemarea. Se lumina
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355688_a_357017]
-
Nici cele caline, nici cele pline de pasiune. Eu le eram umbrela pentru vremea cea rea, Eu le transformăm în zeițe că prin minune. Pe mine nici o femeie nu m-a iubit. Eu le-am iubit pe toate, ca un disperat. Dar ele s-au risipit că valurile mării Și am rămas singur, cînd au pecat. Pentru Maria-Diana Pe tine te-aș iubi într-o grặdinặ. Pe un morman de frunze te-aș iubi. Tu nici nu știi cît e de
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
pure Nu va sminti gîndirea groteștilor atei Care știau în tainặ din glorie sặ-și fure Și prefặcuți în stane ningeau pe cer cu stele Poveștile porcoase aveau un iz divin Atunci cînd din zặpadặ confecționau inele Urlau de fericire și disperați beau vin Și iatặ cặ poemul își trage peste pîntec Un voal plin de sfiala fecioarelor perene Īn care un pặtrunde nici izma unui cîntec Cînd ele dorm suave și goale între perne. Poem BAROC DOI Am reușit, în fine
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
pure Nu va sminti gîndirea groteștilor atei Care știau în tainặ din glorie sặ-și fure Și prefặcuți în stane ningeau pe cer cu stele Poveștile porcoase aveau un iz divin Atunci cînd din zặpadặ confecționau inele Urlau de fericire și disperați beau vin Și iatặ cặ poemul își trage peste pîntec Un voal plin de sfiala fecioarelor perene Īn care nu pặtrunde nici izma unui cîntec Cînd ele dorm suave și goale între perne. POEM BAROC DOI Am reușit, în fine
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
Leș étoiles d'automne tombent comme des fruits murs C'est la malédiction qui nous a réunis Dans cette vie de lourds péchés. SUFLETUL MEU În Zborul cocorilor și noaptea cade Fructele verii sînt dulci și sînt coapte. Sufletul meu disperat astăzi arde Înnecat în umbrele grele din șoapte. Și catedralele, cum înfloresc În Raiul nostru etern, ceresc ... Dar ai tu, clipă, aripi să zbori, Dincolo de cerul risipit în nori ? Și mi-e frig de atîta iubire Și mi-e cald
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
dându-i celui mic un brânci de mai să cadă de pe scaun. „Atenție, se închid ușile!”, anunță robotul. Dar ușile nu se mai închid. Le ține cu mâinile băiatul care îl așteaptă pe lăcomos. Buimăcit, acesta sare de pe scaun și disperat, o ia la fugă pe interval. Pășește în viteză afară din tren, pe sub arcul făcut de brațul celuilalt băiat, care imediat ce îl vede teafăr și nevătămat pe peron, dă drumul la uși și cu un salt măiastru, îl urmează. Trenul
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
ele, vă roooog! O oră a plâns Gențianne și a povestit, și s-a rugat și a explicat.Piața căpătase un aer tragic, parcă ar fi fost un abator cu animale vii înjunghiate, așa se auzeau gemetele răgușite ale femeii disperate. -Cum să mă duc acasă fără pungi? Tata abia le așteaptă, le luăm de la București! Vă rog, plătesc, numai scoate-ți-le de unde le-ați ascuns, că mă omor aici, în fața voastră.În momentul acela, Gențianne era în stare să
COŞMAR- FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356164_a_357493]
-
universală numită FMI, nu vor mai fi nici codoși globalizați. Și a doua regulă este aceea ca toti codoșii globalizați sunt născuți demenți, asemenea mamelor lor din Rusia și America și a bunicilor lor din bătrână Europa. Pentru că, fiind frustati, disperați, degenerați și lipsiți de viziune, acesti codoși globalizați continuă să guverneaze existența lumii pe principiul veșnicei utopii care își are esență în Paradisul prin distrugere și care îi are ca adversari pe oamenii înșiși. Acești codoși demenți și globalizați cred
DESPRE REVOLUTIA CONSTIINTE COSMICE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356148_a_357477]
-
oglindă... nu pentru că nu aș fi frumoasă, ci pentru că este prea multă durere în ochii mei!” (About immortality). Lucrurile evoluează, până când aceasta se adâncește în ”cea mai neagră noapte”: ”sunt în mlaștină... până la gât! atâta mi-a mai rămas... privirea disperată!”, se confesează Daniela Voiculescu în ”Roving Eye”. Aceiași dezamăgire marchează și momentele ce ar trebui să fie de bucurie. La aniversarea zilei de naștere, autoarea recunoaște cu luciditate că își va ”sărbători suferința și-atât. un tort în formă de
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
în: Ediția nr. 1904 din 18 martie 2016 Toate Articolele Autorului SINGURĂTATEA, ÎN DOI! tu nu porți nici o vină ,lângă tine când plâng. păsările cântă ,salciile dansează în crâng. tu esti departe de mine,si de ce fugi Nic?! eu aștept disperată fără să sper la nimic. când erai lîngă mine te-am pierdut fără sens, si iubirile mari se destramă nebunesc. părăsiri din iubire, părăsiri din plictis, nevolnica minte ce ne-aruncă în abis. când te am ,când mă ai în
SINGURĂTATEA ÎN DOI de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368984_a_370313]
-
fost NKVD-ul, ca ireconciliabili dușmani ai Uniunii Sovietice și ca „instigatori” ai grevelor de foame declarate acolo ca răspuns la tortura muncilor istovitoare și degradante la care eram supuși... Eram primii pizonieri-și singurii din lagărele Uniunii Sovietice-care printr-o disperată grevă de foame reușiseră să forțeze mâna atotputernicei și discreționarei autorități și să-i smulgă un drept elementar: acela de a nu mai fi supuși muncii silnice. Apoi, în noaptea aceea sfântă a Nașterii Domnului, am cântat O, ce veste
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
fiecare faptă ori gând pozitiv. Suferința îngerului de piatră, strâns legată de limitările firii umane, este, de fapt, durerea omului viu în fața neputinței de vindecare a omenirii, de alinare a sângerărilor perpetue ce-i slăbesc puterea. Povestea hoțului, a tatălui disperat de boala fiului său, a bătrânului pescar pierdut și regăsit, sunt doar ipostaze ale unei certe vindecări, pe care doar îngerul din piatră o poate aduce. O carte cu îngeri și despre îngeri, scrisă cu un lirism cuceritor. Îngerul de
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
în cioburi de stele parfumate Născînd alte imperii de nuferi străvezii Că un ocean cu valuri abia învolburate Tu te răsfeți la urmă cîntînd o melodie La flautul din care scoți sunete curate În timp ce eu îți sorb dulceața, păpădie & SONETE DISPERATE 28/11/2009 01:02 Riom 1 Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă Se prăbușesc din ceruri că fiarele-nsetate Să sfîșie pămîntul și vîntul cum ne bate Lovindu-ne privirea cu
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
Si nu știu cum mirosi... & TE MAI AȘTEPT ȘI AZI Te mai aștept și azi, Te mai aștept și-acum... Revin-o iar la mine, Întoarce-te din drum. Aveam un vis odată, Pe care l-ai uitat. Mireasă altădată, Azi strigat disperat. Frumoasă mea mireasă, Mie dor de tine azi. Au înflorit cireșii, Ca flacăra tu arzi Pe drumuri chiparoșii Tînjesc cuprinși de dor... Mireasă mea eternă Că pasărea în zbor... Vreau să te țin de mînă Și să plecăm pe drum
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
pe situația în care, după ce privi în dreapta și în stânga, fără să descopere martorul de ocazie, strecură moneda, în buzunarul pantalonilor ei de denim albastru și mulați perfect pe fese, pe pântece. Simți arsura în carne, inhală fumul subțire și ... lovi disperată, cu palma, cu pumnul, hotărâtă să stingă din fașă, incendiul, combustia acea stranie. După lupta de-o secundă cu flăcările, deși biruitoare, Dacia se simți înfrântă ca o armată în retragere. Bănuțul ei de aur se topise, se prelinse ca
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
că sunt bine, să nu mai plângă pentru mine. Unde mă duc, va afla mai târziu. Cine mă ajută, nu doresc eu, să aibă probleme cu tata. Eram intrigată și în același timp îngrijorată pentru ea. Era într-o situație disperată, era încă minoră și o credeam în stare să intre în încurcături mai mari. I-am mărturisit temerile mele: - Ilinca, spune-mi unde ai găsit ajutor? Nu cumva profesorul acela de fizică ce tot îmi ziceai că-ți făcea avansuri
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
de simplă ,încât n-am înțeleles-o niciodată : A murit, fiindcă i-a sunat ceasul ! Foarte ciudat ,fiindcă mie îmi sună ceasul în fiecare dimineață și-n fiecare dimineață îmi dau seama că sunt încă viu. Și ceasul meu chiar sună disperat ,căci eu nu mă grăbesc așa de tare, să mă întorc la realitate. Dar pentru ce aș alerga? Toate zilele curg la fel,navetă,servici obositor și-a doua zi...de la-nceput ! Și miercuri e o zi la fel ca
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
picnic ! Parcă-mi miroase deja a mititei,mai trebuie decât muștarul ! Și cât pe-aci să-mi sară și muștarul ,fiindcă un ciocănit puternic îmi zgâlțâie geamul din dreapta și îmi ucide instantaneu toate gândurile nesătule. - Mergeți la Brașov ? Pare destul de disperat. Eu sunt a zecea mașină care stă la coadă și-n spate se mai zăresc doar două. - Doar până la Câmpulung ! - E bine și atât, o să găsesc ceva acolo ! Vreți să mă luați ? Luatul autostopiștilor de pe șosea seamănă leit cu săditul
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
-ți face griji. Tăcem prelung fiindcă în față ne-asteaptă o curbă foarte strânsă și e nevoie de atenție sporită. Luăm curba încet ,pe lateral ,făcându-i loc și automobilului albastru care venea din sens opus. - Uite-o ! Ea e ! răcnește disperat . E Cornelia ! Întoarce și du-te după ea ! - Cum naiba să întorc în curba asta ,vrei să facem accident ? - Nu facem niciun accident ,nu e așa aglomerat ! Vezi cum te-mpinge Necuratul ? Te-mpinge la gesturi absolut necugetate ! Întorc, rugându
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
poză ca să mă cred și mâine c-am fost în stare de așa ceva. O iau șontâc,șontâc spre Bran cu gândul împăcat c-o să rezolv. Doar Marian să mai reziste.... O mașină albastră vine în goană către mine . Fac semne disperate și mă avânt spre mijlocul șoselei. O frână bruscă ,o ușă trântită cu zgomot și o femeie blondă,cam pusă pe scandal . - Ești nebun,mergi pe mijlocul șoselei ? Îmi dau seama că e aceeași mașină pentru care a trebuit să
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
față au fost scrise cu mulți ani în urmă. Între timp, în urma unei vizite în Egipt, mi-am dat seama că totul e relativ. Vezi pe malul Nilului case dărăpănate, neterminate, multe fără geamuri și chiar fără acoperiș. Vezi oameni disperați, care trag de tine să-ți vândă o bucată de pânză vopsită, un bibelou sau un papirus pictat, toate contrafăcute. Sunt ca un roi de muște de care nu poți scăpa până nu ajungi la vapor. Prin comparație, cerșetorii și
DESPRE BOGĂŢIE de DAN NOREA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371028_a_372357]
-
bătut cu spini, dar până la urmă, tot am apucat să te mângâi un picușor, pe sâni! Am vrut ca sa te pup, nu m-ai certat, și vraja sorții ne-a supus la probă. să nu te pierd, eram așa de disperat, că te-am încolăcit, precum o cobră! FIICA MEA Florentina Pena ȘI NEPOȚICA Maya. Fotografia postată de Pena George. Îmi placeComenteazăDistribuie Lui Mari Schuster, lui George Nicoara, lui Valeriu Cercel și altor 2 le place a Referință Bibliografică: VERSURI PESTRIȚE
VERSURI PESTRIȚE de GEORGE PENA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369853_a_371182]
-
ea rămasă orfană. Acolo, la marginea de sat, încă mult timp a răsunat baritonul lăutarului orb, Moș-Fedot, chiotele de fericire în compania femeilor la care s-au întors bărbații de la război. Vântul în schimb, nu înceta să aducă și bocetele disperate a femeilor rămase fără bărbați, devenite văduve, chiar în floarea vârstei lor. Ooo, câte greutăți a suferit biata mamă. Ea muncea la colhoz din noapte în noapte, fiindcă normele erau foarte mari și neîmplinirea lor putea să o pună la
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
că o să fie primit cu flori,dar ce i se-ntâmplase nu-i căzuse deloc bine. Îi căzuse ca un bolovan peste tot corpul ,chiar și peste urechi,acolo unde se află centrul echilibrului.... Își scoate hainele și se aruncă disperat în marea cea albastră ca și cum ar vrea să se spele imediat de toată murdăria de care se umpluse. Era atât de limpede . Dar nu la fel de limpede putea să mai gândească. Ce-ar trebui să fac acum? Încotro să mă îndrept
VIATA LA PLUS INFINIT (7) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369893_a_371222]