3,286 matches
-
clipei cu înfrigurare, iradiind de plăceri trecătoare, dar mai adesea crispîndu-se de durerea jignirilor îndurate. Un demon lăuntric ațâță necontenit facultățile personajului, îi zgîndără îndeosebi vanitatea și arhitectul se mistifică deliberat - dar numai până la un punct - adoptând poze, comițând năstrușnicii, nedisprețuind atitudinile superior cabotine, complăcîn-du-se în postura de geniu bizar, neînțeles. La o examinare riguroasă, fondul originar stabil al caracterului ioanidian ni se revelă în candoarea omului rămas un copil, în ciuda complexității sale cu totul neobișnuite. Într-adevăr, tot ce săvârșește
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de candoare - se referă concret la alde Hagienuș, pentru care un conflict temporar, "o dragoste, o ură, o încăierare dintre doi oameni" sunt mai importante "în sfera îngustă în care s-au petrecut, decât un război între popoare". Ioanide nu disprețuiește, prin urmare, societatea, omenirea, din contră, voiește a o consolida prin construcție. În ciuda propriilor teorii idealist-subiective, arhitectul e un om pentru care "lumea exterioară există", altfel ar fi nonsens năzuința lui de a crea opere care să dureze secole. Desconsiderarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reprezentat pentru dinamica exegeților, un contrast puternic de nuanțări și interpretări. Pe de o parte, filosofia a fost descrisă drept un efort și un dar al unor oameni excepționali: (Platon); (Hegel); (Seneca); (Camus). Pe de altă parte, filosofia a fost disprețuită sau ignorată, fiind considerată o speculație sterilă asupra unor himere, fără a se intersecta cu viața și trăirea; devenind astfel inutilă, o nulitate asupra căreia nu merită să-ți bați capul cu ea. Din acest motiv, la un congres internațional
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
și a muzicii este o imitație. Dar afirmația că artele aducătoare de plăceri sunt imitații 108 Colegiul Național George Coșbuc - Motru este întălnită și la Platon. Aristotel subliniază în Etica Nicomahică importanța pentru virtute a științei de a prețui și disprețui corect, dar Platon spusese același lucru. Totuși, rămăne un adevăr că a-l citi pe Aristotel înseamnă a trece brusc într-un climat intelectual diferit de cel al platonismului. Așa cum este precizat și în Istoria Esteticii, pentru Aristotel, gradul de
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
într-o economie capitalistă caută piețe largi care devin adesea cel mai mic numitor comun la nivel cultural. Unii cred că doar prin puterea marketingului și prin promisiunea divertismentului ajunge cultura populară americană să seducă.45 Mulți intelectuali și critici disprețuiesc cultura de masă din pricina comercialismului ei brut. Ei o privesc ca pe o sursă de divertisment în masă, și mai puțin de informație, având în felul acesta efecte neglijabile la nivel politic. În opinia lor, cultura populară este un narcotic
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
puterii blânde americane (și poate a majorității țărilor bogate) îl reprezintă dubla măsură și inconsecvența."73 Mai ales ceea ce este perceput ca ipocrizie duce la o erodare a puterii fundamentate pe valori declarate. Este puțin probabil că cei care ne disprețuiesc sau ne detestă din cauza ipocriziei vor fi dispuși să ne sprijine în atingerea obiectivelor noastre politice. Chiar și când sunt onest aplicate, valorile americane îi pot dezgusta pe unii, în timp ce pe alții îi pot atrage. Individualismul și libertățile surâd multora
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
menționat mai sus, comunicațiile întreprinse de guvern reprezintă doar o fracțiune din totalitatea comunicațiilor adresate societăților într-o epocă scăldată în informație. Producțiile hollywoodiene care îi ofensează pe fundamentaliștii religioși din alte țări sau acțiunile misionarilor americani care par să disprețuiască Islamul vor fi mereu în afara controlului exercitat de guvern. Unii sceptici au ajuns la concluzia că americanii trebuie să accepte inevitabilul și să lase forțele de piață să se îngrijească de promovarea culturii și imaginii lor în fața străinilor. De ce să
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
trudă ulterior; ea poate fi obținută printr-un simplu act de voință" (p. 114). Eu+Tu (Eu sunt OK, Tu ești nonOK) Aceasta este poziția "datului la o parte" (Berne, 2006, p. 114). Sunt, în general, acei oameni care își disprețuiesc partenerul (de viață). Ei se identifică cu ceea ce este grandios, glorios. Caută, cu prioritate, originalitatea, ieșitul în față sau revanșa. Persoana caracterizată prin această poziție fundamentală de viață este excesiv de sensibilă la critică, agresivă și lăudăroasă. Nu suportă să nu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
arogantă, disprețuitoare etc.), comandă, jignire, resentiment, șantaj (sentimental) (Forward, Frazier, 2008). Stă în puterea noastră să (ne) vorbim (unii altora) cu sensibilitate, curaj și sinceritate despre adevăratele noastre stări și nevoi sufletești, în loc să ne evităm, să ne certăm, tatonăm, distanțăm, disprețuim, urâm sau însingurăm. Este foarte importantă prezența deplină, de neîngrădită vitalitate, care se naște dintr-o întâlnire, cu noi și cu ceilalți. Nu există alt bun, o altă beție, o altă minune de contemplat și de cultivat decât întâlnirea care
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pericol dacă și-ar lua riscul unui conflict sau al unor explicații deschise" (p. 184); c. disprețul: este acea stare sufletească prezentă la persoanele cu o mare stimă de sine sau care încearcă să o scoată în evidență. Cel ce disprețuiește îl pedepsește pe celălalt privându-l de el, cu o dorință afișată clar de a rupe relația, "o dorință mai curând de excludere decât de agresiune, o dorință mai curând de respingere decât de pedepsire temporară"; este o dorință de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pe care îl respiră, condiționându-le înfățișarea, motivațiile, punctele de vedere" (idem, p. 88). Pentru aceștia, invidia este un mod de a fi, un mod de viață. În principiu, invidiosul poate fi identificat după (ibidem): • disprețul excesiv: tendința de a disprețui ceea ce el nu pot avea sau nu poate face; • tendința de a practica ironia, arta de a spune alta decât ceea ce gândește; • talentul de disimulare; • tendința de a lăuda peste măsură. Pentru nuanțarea analizei, este demn de menționat faptul că
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Analiza lui Becker din Outsiders (1985) arată că muzicienii de jazz se autodefinesc prin opoziție cu plebea, denumire devalorizantă care desemnează ansamblul muzicienilor care se grăbesc să răspundă cerințelor publicului. Această rezistență se înscrie în tradiția lui Voltaire, care-i disprețuia pe jurnaliști, acești reprezentanți ai "scriiturii industriale". Ea se prelungește astăzi în modul în care Bourdieu critică media sau în voința de a organiza o corporație internațională a intelectualilor, în cadrul căreia artiștii ar ajunge să joace un rol important (cf.
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
aceea urau darurile păgânilor, pricinuitoare de pierzanie, neprimind o cinste care este mama necinstei veșnice. Li se dădeau averi trecătoare și o slavă care iute se veștejește. Erau făcuți cunoscuți împăratului pământesc, ca să fie înstrăinați de adevăratul Împărat. Dar ei disprețuiau întreaga lume, aceasta neavând pentru ei un preț egal cu cele ce doreau. Erau pătrunși de adevărul că nimic din toate cele pământești nu poate egala fericirea drepților. De aceea ei doreau doar un singur dar: cununa dreptății. O singură
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
din Împărăția cerurilor. Erau dornici suntem să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se înfricoșau. „Focul de acolo ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințați, este prietenul nostru, că știe să respecte pe cei ce disprețuiesc pe idoli. Săgeți de copii socotim rănile ce ni le veți face (Ps. 63, 8). Loviți trupul nostru, care, dacă va rezista mai mult, se va încununa cu mai multă strălucire, iar dacă se va sfârși mai repede, va pleca
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
lumina, dar cea adevărată» (In. 1, 9). Într-adevăr, toate acestea sunt frumoase și noi nu renunțăm la ele ca cei osândiți la moarte sau ca cei ce urăsc lucrările lui Dumnezeu, însă, fiind pentru noi pline de curse, le disprețuim (pentru dobândirea) altora cu mult mai mari»”<footnote Ibidem, p. 144. footnote>. Când proconsulul păgân i-a zis venerabilului episcop Policarp al Smirnei: „Am la dispoziția mea fiare, am să te predau lor în caz că nu te căiești”, Policarp a răspuns
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Editura IBMBOR, București, 1995, p. 146. footnote>. Demn de menționat este și martiriul fraților Macabei, amintit în Vechiul Testament, însă pomenit și de scriitorul bisericesc Origen. Astfel, despre al treilea Macabeu, Origen relatează că, acesta negândindu-se deloc la suferințe și disprețuindu-le din iubire pentru Dumnezeu, cerându-i-se limba, îndată a scos-o și mâinile cu îndrăzneală le-a întins, și a zis vitejește: «Din cer le-am dobândit și pentru legile Lui nu țin seamă de ele, pentru că nădăjduiesc
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
acesta este creștin, a cerut să-i fie adus și i-a poruncit să tăgăduiască pe Dumnezeu Mântuitorul. Dar „el a răspuns: «Nu gândești nici drept, nici folositor, împărate. Căci cel care este învățat să nege cu ușurință și să disprețuiască pe Dumnezeu tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe împărat, care este el însuși o parte a naturii muritoare. Și dacă este demn de cel mai mare chin cel care disprețuiește sceptrul tău, împărate, merită să fie dat tuturor chinurilor cel
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cerut să-i fie adus și i-a poruncit să tăgăduiască pe Dumnezeu Mântuitorul. Dar „el a răspuns: «Nu gândești nici drept, nici folositor, împărate. Căci cel care este învățat să nege cu ușurință și să disprețuiască pe Dumnezeu tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe împărat, care este el însuși o parte a naturii muritoare. Și dacă este demn de cel mai mare chin cel care disprețuiește sceptrul tău, împărate, merită să fie dat tuturor chinurilor cel ce neagă pe Creatorul
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cel care este învățat să nege cu ușurință și să disprețuiască pe Dumnezeu tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe împărat, care este el însuși o parte a naturii muritoare. Și dacă este demn de cel mai mare chin cel care disprețuiește sceptrul tău, împărate, merită să fie dat tuturor chinurilor cel ce neagă pe Creatorul a toate»”<footnote Ibidem, cartea a X-a, capitolul XXXI, p. 418. footnote>. Unii creștini mărturisitori chiar înainte ca cineva să fi pus mâna pe ei
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
liberă. Societatea romană s-a organizat ca o consecință a principiului său. Ea trebuia să admire ceea ce o făcea prosperă. Acolo trebuiau numite virtuți ceea ce aici numim vicii. Poeții săi, istoricii săi trebuiau să exalte ceea ce aici noi trebuie să disprețuim. Înseși cuvintele libertate, ordine, justiție, popor, onoare, influență etc. nu puteau să aibă la Roma aceeași semnificație pe care o au, sau trebuie să o aibă la Paris. Cum vreți dumneavoastră ca această tinerime, care iese din școlile universitare sau
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pentru că răbdare înseamnă să te stăpânești, să nu te lași în voia celor șapte emoții: bucuria, mânia, neliniștea, adorarea, mâhnirea, teama, ura. Se spune că singurul lucru de care trebuie să ne temem este însăși teama. Frica este pretutindeni de disprețuit și peste tot ea are urmări rele. Frica este suferința ce te cuprinde pe neașteptate la gândul că soarta ți se va schimba. Frica ne-a fost dată ca un semnal de alarmă, spre a ne spori agerimea și ingeniozitatea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
oameni care, prin tăcerea lor, dau falsa impresie că înțeleg ce vorbesc ceilalți?). În modul în care se manifestă relațiile interumane actuale, fiecare om este snob cel puțin în anumite momente. Dacă nu se limitează la el și nu-și disprețuiește semenii, snobul nu este un om rău. Simpla parvenire, atât de răspândită în zilele noastre, poate fi însoțită și de nuanțe este-tice. În această conjunctură se poate vorbi de ca-racterul pozitiv al snobului, care stă în realizarea de sine, iubirea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel care ajunge să slujească, în locul căutării libertății, uitarea căutării ei, deci agentul puterii pervertite, îl disprețuiește pe cel mereu supus. Pentru că este puternic peste cel mereu supus, el și-a pierdut libertatea, și astfel puterea. La rândul lui, cel mereu supus ajunge să-l urască pe cel care perpetuează comanda și să-l socotească vinovat de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
viață peste posibilitățile lor. Disprețul de sine poate și el să întîrzie să apară, pentru că dacă există oameni pe care îi admirăm pentru ceea ce au știut să facă în viața lor, vom găsi oricând mai mulți pe care să-i disprețuim pentru că nu au făcut cât noi. Libertatea și răspunderea, oricât de mare ar fi cuprinderea lor - ele îmi angajează întreaga viață și eu răspund acum de tot, pentru că tot ce am ales și am făcut mă formează -, nu sânt trăite
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acord suprem. Mă tentează o parafrază platoniciană: "Dar spune-mi, Criton, ne putem închipui un înțelept din vechime sau vreun mare tragedian învățîndu-i pe oameni ce este drept, frumos și bun, iar el purtîndu-se asemeni unui scrib de rând, care disprețuiește și înjosește prin fiecare zi a vieții sale tot ce a spus și a scris sau, dacă e pictor sau artist în piatră, tot ce a stârnit de preț în noi prin zugrăveli și cioplitură?" Astăzi a fost seara lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]