31,078 matches
-
morții măsii. Ține-ți capul plecat, Împietrește-ți inima și o să fii ok. Respiră lent. Respiră lent. Ușor de făcut. Inimile noastre sînt Împietrite În meseria asta. Trebuie să fie la fel de Împietrite ca și capetele sponsorilor noștri și asta ne distruge pe noi. Ei Își pot permite să fie de piatră pentru că pot face abstracție de tot și pot face asta pentru că sînt detașați de toate. Noi, pe de altă parte, trebuie să plătim prețul fizic și psihic, pentru ca puțoii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mă ierte. SÎnt niște gunoaie, sînt niște infractori nemernici. SÎnt diferiți de noi. Acum nu ne mai e frică. Ei sînt slabi. Crezi că asta mă impresionează, rîdem noi, clătinînd din cap... că poți facio gașcă de copilași sonați să distrugă un restaurant de broscoi? Nu, clătinăm noi din cap batjocoritor, privindu-l plin de furie În ochii lui Întunecați. — Tacăți rahatu de... Începe Liddell să spună, punînd lampa jos și avansînd. Ghostie ridică o mînă. — Taci din gură. Lasă puțoiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
SÎntem numai el și noi, măgarul Împuțit. Fără să ne anunțăm intenția, noi ne năpustim Înspre el, dar el ne surprinde cu un pumn În față și ne doare, apoi se aruncă asupra noastră, iar noi ne simțim slabi și distruși sub loviturile lui și n-ar trebui să fie așa, iar el rîde de noi, spaima noastră e acum aici și demoralizarea noastră crește cînd ne dăm seama că n-avem nimic de dat, sîntem doar pasivi. Capul lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ai ajuns să-ți placă să te gîndești la el ca fiind domnul Robertson. Nu era tatăl tău, nu era tatăl tău adevărat din nici un punct de vedere. Era bărbatul care s-a căsătorit cu mama ta0000000000000 Cutia mov o să distrugă America de Îndată ce-o s-o importe acolo... vagabonzii ăia ruși care cerșesc pe străzi În capitalism, o să-i facem noi și pe puțoii ăia! Să radem de pe fața pămîntului surplusul de forță de muncă! Să-i radem de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ce depășea cu mult frica, iar eu Încercam să mă gîndesc de ce ar trebui să mă opresc și Încercam să simt ceva ce să mă facă să mă opresc Înainte de trosnetul ăla trosnetul ăla și țipătul tău acum schimbat, mai distrus și mai disperat decît pînă atunci, eu te-am făcut pe tine să simți dar eu Încă mai simțeam un vid Cum te-a făcut să te simți? Dar nu am fost eu cel care a făcut-o. Noi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
terenul de golf, Îi spui tu. — Mda, răspunde ea, știind imediat la ce te referi. Te strînge de mînă și privește În jos. Simți o apăsare pe inimă și Îți dorești să fi fost suficient de puternic Încît să-i distrugi pe toți, să distrugi pe oricine ar răni-o. Dar ei nu te-au văzut, par cu mințile total bușite de lipici și vin ieftin. Așa că te Întorci pe șosea și treci printr-un alt gard din sîrmă pe terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
spui tu. — Mda, răspunde ea, știind imediat la ce te referi. Te strînge de mînă și privește În jos. Simți o apăsare pe inimă și Îți dorești să fi fost suficient de puternic Încît să-i distrugi pe toți, să distrugi pe oricine ar răni-o. Dar ei nu te-au văzut, par cu mințile total bușite de lipici și vin ieftin. Așa că te Întorci pe șosea și treci printr-un alt gard din sîrmă pe terenul de golf. Entuziasmat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Aici simți că, dacă rămîi În locul ăsta prea mult timp, pur și simplu vei Înceta să mai exiști. Iar noi nu ne putem mișca. 0000000000000000000000000aerul care vine dinspre zonele polare peste marea inospitalieră și de acolo direct În plămînii tăi distruși de tutun este atît de Înghețată Încît pare ca un miez arctic În trupul tău. Eu o pot simți de aici Bruce și nu-mi place asta. Simți că toată carnea ta caldă de mamifer Îl Înfășoară ca niște pături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
aurii, cu fețișoara roz. Mama Îi spunea pruncului că o dor rău rinichii, că țara noastră va intra În curând ca membră cu drepturi depline În Uniunea Europeană, iar la urmă i-a vorbit de Teoria Undelor Magnetice, telefonia mobilă care distruge creierul, despre lovitura de stat din Zambia și deșeurile care poluează planeta. Era un fel de telejurnal pe care mama i-l povestea pruncului care Începuse să plângă. Ochii ei erau de un verde intens, ca jadul de Coreea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
O bucurie surdă, Îl inundă și-l face ca, pentru câteva momente să nu mai simtă frigul. Revine la intrarea metroului, acolo unde șuvoiul de oameni curge necontenit În sus și În jos Doi cerșetori rebegiți de frig, cu figuri distruse de alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
seamănă cu Agatha Bas, are privirea curată, și Își sprijină mâna de o fereastră, nu poate fi ,,târfă,,. ,,Este o târfă,, , țipi și ochii tăi Înroșiți de ură privesc umbra altui porumbel prin draperia ocru, luminată de soare, mi-a distrus viața, iar copilul se cațără pe cuvintele ei cu o forță teribilă. În casa preotului se mănâncă bine, temeinic. Frigiderul geme de carne, cămara e mândria lui-băuturi scumpe, mirodenii de peste mări și țări, butoiașe pline cu calupuri de brânză, mostre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
felie de pâine, o sticlă de bere, un leu, ș.a.m.d., s-a ajuns la crimă... În ghetou, cu excepția pruncilor, toată lumea bea vârtos, tot ce Îi pică În mână: bere ieftină, vin de surcele, votcă ce Întunecă mințile și distruge ficatul, rom, spirt medicinal, lichide suspecte, otrăvuri colorate...Băutorii se Împart pe sexe și pe categorii de infracționalitate, și lucrul ăsta l-a simțit și Antoniu de câteva ori. ,,Marginea societății,, , cum i se mai spune unui asemenea loc damnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bucată de lut moale, căreia ar fi vrut să-i dea chipul și asemănarea bătrânului. Oricât s-a străduit, În liniște, să reproducă Întocmai, trăsăturile chipului, și disticția aristocrată, nu reușea. S-a Îndepărtat de canapeaua În care bătrânul dormea, distrugând cu strângere de mână, eboșa de lut În care nasul grecesc al bătrânului era singurul element reușit. Departe, Între sifonărie și hala de carne, pe un maidan transformat În fiecare duminică Într-un adevărat târg de vechituri amestecate cu obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nouă sursă de suferință pentru mine, ba chiar de adâncă suferință - mi-am dat eu seama când i-am acordat atenție cu adevărat - era gândul că, dacă în această nouă situație fie eu, fie Georgie, „am claca”, atunci aveam să distrugem o legătură delicată și prețioasă care înflorise atât de minunat în taină și în incertitudine. Aveam nevoie de Georgie, o iubeam pe Georgie, simțeam că nu pot trăi fără ea, mai ales acum. Și totuși nu mă vedeam căsătorit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de a te chinui și tu știi asta foarte bine. Sunt derutat, zguduit și, să fiu sincer, nu știu ce am să fac. — Dacă-ți închipui, spuse Palmer și glasul lui suna acum mai aspru, că poți obține un avantaj pentru tine distrugând liniștea sufletească a Antoniei, dacă-ți închipui că-ți poți relua fericit viața alături de ea după... — Ah, taci odată, am spus. E destul că viața mea de familie e distrusă. Acum mă acuzi de egoism pentru că stau pe gânduri dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acum mai aspru, că poți obține un avantaj pentru tine distrugând liniștea sufletească a Antoniei, dacă-ți închipui că-ți poți relua fericit viața alături de ea după... — Ah, taci odată, am spus. E destul că viața mea de familie e distrusă. Acum mă acuzi de egoism pentru că stau pe gânduri dacă să dau în vileag sau nu un adulterin care a dat de belea. — Adulterinul ești tu, replică Palmer. Nu te mai gândi la tine, gândește-te la Antonia. Te implor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu te bagi în chestia asta, Martin, zise Palmer. Te-ai amestecat deja destul în lucruri pe care nu le înțelegi. O privea pe Antonia. — Și tu te-ai amestecat în lucruri pe care nu le înțelegeai când mi-ai distrus căsnicia fericită și împlinită, am spus. — Nu era nici fericită, nici împlinită, replică Palmer, tot cu ochii la Antonia. Soții fericiți nu-și iau amante tinere. Pune-ți haina Antonia! — Nu merge cu tine, am spus. Nu vezi că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nevoit să rabd. Trebuie să mă ierți și să-mi ierți această scrisoare neclară care-ți poate părea chiar misterioasă. Acum nu ne putem vedea. Trebuie să-mi investesc toată energia în a reclădi ceva ce consideram a fi fost distrus pentru totdeauna. Nu va mai fi niciodată un întreg. Dar, cel puțin deocamdată, trebuie să mă dedic în totalitate acestui lucru. Ce-ți pot oferi eu ție, Georgie? Sincer să fiu, nu știu. Ăsta nu e un mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pentru a încerca să-ți liniștești simțul datoriei. În linii mari ideea de „a face ceea ce vrei” îi costă pe alții mai puțin decât aceea de „a face ceea ce se cuvine”. Dacă ai să rămâi alături de Antonia, ai să o distrugi lent. Fii hotărât. Și nu te jena să primești ajutor. Sufletul detestă vidul. Eu și Honor vom pleca în curând, vom pleca departe și pentru mult timp. Aici nu te reține nimic. Vino cu noi! Am privit în pământ. Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cum să spună lucrurilor pe nume, oricât ar fi dorit. Atitudinea asta mă Înfuria, și când Îl presam, Anton Îmi spunea doar atât: — Cine știe, cine știe. Ca de obicei, fără intonația interogativă. În doar câțiva ani amicul meu a distrus un Întreg imperiu al iubirii făcut din câteva trotuare tocite din vestul Vienei. Luând În considerare indiciile sale, doamnele din zonă trebuie să-l fi ajutat și ele. Pe calea patului, cartografiase ceea ce urma să fie propriul său teren de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
detectez ironia și mă simțeam ca un impostor. Conform celor spuse de ea, prestația mea o stingherea și o incomoda În același timp. Săptămâna următoare n-am mai sunat-o. Și nici În săptămânile care au urmat. Povestea cu usturoiul distrusese totul. Ar fi trebuit să fiu mai Înțelept și să mă destăinui. Pot să spun În apărarea mea că În adâncul sufletului chiar m-a surprins că Dora nu era doar plăcere și deghizare, dinți umezi și strălucitori sau buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe un teanc de ziare Îngălbenite, contempla haosul cu o demnitate nefericită. Or fi fost Diels și Pieplack cei care s-au Întors aseară cu niște colegi sau cu trupele de asalt? Plăcerea atât de evidentă cu care cineva a distrus tot sugera foarte bine acest lucru - caz În care nu prea avea sens să fac reclamație. Dar la fel de bine putea fi și Frăția, am meditat. Sau poate chiar Anton. Poate c-a tras concluzia până la urmă, că filmul e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că Otto declarase că nu mai vrea să continue filmările. Când l-a Întrebat de ce, i-a explicat că un alt băiat Îl tratase „urât“. Trebuie să fi fost Alf Kinkel. Și acum, temându-se că asta i. ar putea distruge planurile de viitor, Haupstein se străduia să Împiedice să iasă la iveală adevărul despre ce făcuse asistentul lui. Inspirat de revelațiile mele, Anton Închiriase camera 202 pentru a filma scena cea mai importantă a peliculei sale. Când Klaus și Harro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un mod fericit, preferând să trăiască Într-o lume creată de el, Înconjurat de sunete și tonuri pe care doar el le putea auzi. — N-o să aflăm niciodată ce s-a Întâmplat. Dar În august, 1918, reședința familiei Hatz fusese distrusă de un incendiu. Presa de scandal susținea că fusese vorba de un act disperat, sinucigaș, comis de un galician care nu s-a dat În lături să-i ia În mormânt pe cei dragi, odată cu el. S-a vorbit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a făcut decât să demonstreze ceea ce toată lumea, cu excepția lui Heshie (și a mea), mirosise de la bun început despre pulaneză: că planul ei era să-l ia pe Heshie de bărbat pentru banii lui taică-său, după care urma să-i distrugă viața. Când Heshie s-a prăpădit în război, singurul lucru care le venea în minte oamenilor să-l zică mătușii Clara și unchiului Hymie, ca să le ostoiască amarul, să le aline cumva durerea cumplită, era: — Cel puțin nu v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]