2,119 matches
-
9401[.7+.8] 36111430-5 Scaune de teatru 9401[.7+.8] 36111490-3 Scaune ejectabile 9401[.4-.6] 36112000-9 Scaune cu rame din lemn 9401[.4-.6] 36112100-0 Scaune pentru sălile de mese 9401[.4-.6] 36112200-1 Fotolii 9401[.4-.6] 36112300-2 Divane 9401[.4-.6] 36112400-3 Banchete �� 9401[.4-.6] 36112500-4 Șezlonguri 9401[.4-.6] 36112600-5 Taburete 9401.8 36113000-6 Scaune de plastic 9401[.7+.9] 36114000-3 Piese pentru scaune 9401.71 36114100-4 Tapițerie 9401[.7+.9] 36115000-0 Scaune 9403[.1+.3
REGULAMENTUL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI (CE) nr. 2.195 din 5 noiembrie 2002 privind Vocabularul Comun privind Achiziţiile (CPV)*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/183247_a_184576]
-
folosită pentru răcire și refrigerare. 05 MOBILIER, ECHIPAMENTE CASNICE ȘI LUCRĂRI CURENTE DE ÎNTREȚINERE A CASEI 05.1 Mobilă, accesorii și furnituri, covoare și alte materiale de acoperire a pardoselei 05.1.1 Mobilă, accesorii și furnituri (D) − Paturi, canapele, divane, mese, scaune, dulapuri, scrinuri și biblioteci. − Echipamente de iluminat, cum ar fi lustre, lămpi standard, globuri și lămpi de noptieră. − Tablouri, sculpturi, gravuri, tapiserii și alte obiecte, inclusiv reproduceri după opere de artă și alte ornamente. − Paravane, paravane pliante și
jrc4311as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89476_a_90263]
-
sălile de clasă și alte tipuri de scaune 36111410-9 Scaune pentru sălile de clasă 36111420-2 Scaune de birou 36111430-5 Scaune de teatru 36111490-3 Scaune ejectabile 36112000-9 Scaune cu rame din lemn 36112100-0 Scaune pentru sălile de mese 36112200-1 Fotolii 36112300-2 Divane 36112400-3 Banchete 36112500-4 Șezlonguri 36112600-5 Taburete 36113000-6 Scaune din plastic 36114000-3 Piese pentru scaune 36114100-4 Tapițerie 36115000-0 Scaune 36120000-8 Mobilier, altul decât cel de uz casnic 36121000-5 Mobilier de birou 36121100-6 Mobilier de birou din metal 36121110-9 Mese din metal
jrc6214as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91386_a_92173]
-
video sau de televiziune 9403.90.90 S NACE 36.15: Producția de saltele 36.15.11.00 Somiere (inclusiv scheletele metalice sau din lemn dotate cu rețea din arcuri și sârmă din oțel, somierele tapițate, cu stinghii din lemn, divanurile) 9404.10 buc. @ S 36.15.12.30 Saltele din cauciuc expandat (inclusiv cu cadru metalic) (excl. saltelele cu apă, saltelele pneumatice) 9404.21.10 buc. @ S 36.15.12.50 Saltele din material plastic expandat (inclusiv cu cadru metalic
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
o curte de unde își administra cele 23 de moșii din împrejurimi. În biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de familia Jianu, se află înmormântat haiducul Iancu Jianu. Unirea Principatelor la 1859 are lăsate urme și la Caracal. Deputatul Ioan Dumitriu în Divanul Ad-hoc al acelor ani se află înmormântat în Biserica Toți Sfinții, biserică ctitorită la 1818. În această biserică se află Icoana Sfântului Cristofor - Sfântul cu cap de lup. În timpul celor două conflagrații mondiale Caracalul s-a evidențiat cu două regimente
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
ea continuă una mai veche, din secolul al XV-lea, clădită de Barbu Craiovescu. Refăcută de Constantin Brâncoveanu, Casa Baniei are două nivele, cu camere cu bolți de cărămidă la parter, cu camere și cerdace la etaj. Aici se aduna divanul Craiovei. În Craiova există mai multe fântâni celebre vechi, printre care: După 1800 se încearcă o sistematizare a orașului: se pavează principalele străzi cu bazalt artificial, gresie de Yvoir sau porfir aduse din Elveția, Franța sau Belgia; se fac trotuare
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
mai aduce venituri însemnate, domnitorii îl donează boierilor. În 1804 administrarea veniturilor Dorohoiului se face de către Epitropia Casei Spitalelor Sf. Spiridon din Iași. La 1857 Mihail Kogălniceanu, ca reprezentant al ținutului Dorohoiului și al marilor proprietari, a prezentat în ședința divanului ad-hoc al Moldovei dorințele românilor. În războiul pentru independență dorohoienii și-au adus contribuția lor, monumentul eroului național și local Nicolae Valter Mărăcineanu stând că mărturie. Monumentul comemorativ din fața primăriei, Ostaș în luptă, a fost ridicat în cinstea celor căzuți
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
rezervă. Cheile și evidența magaziei erau la preot. Oamenii care călătoreau aveau răvașe scrise și semnate de preot și aleșii satului. Începând cu anul 1829 preotul ținea evidența populației din sat. Lunar evidența era predată zapciului plășii și mai departe Divanului. Pe lângă acestea preotul strângea veniturile pentru dotarea bisericii. Așa au fost organizate și obștile din satele Peretu, Drăgănești și Comani până în anul 1860 când au devenit comune. Dintre cetățenii aflați în fruntea obștilor acestor sate până în 1860 amintim sătenii: Barbu
Drăgănești-Olt () [Corola-website/Science/297045_a_298374]
-
pe Buzău”. Alături de drumuri existau și nouă poteci de trecere spre Țara Bârsei din care una era „...pe la satul Breaza, prin muntele Gurguiata”. Începând din luna mai 1790, „drumul Prahovei” a obținut recunoașterea oficială ca drum comercial de mare importanță, Divanul Țării Românești luând o hotărâre în acest sens. Din anul 1834, prin dispoziția domnului Alexandru Ghica, a funcționat vama în Breaza de Sus, fiind mutată de la Câmpina. Aceasta era amplasată pe locul actualei Casei de Cultură, stația de poștă fiind
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
IV peste care este suprapusa altă protoromâna din sec. VI-X. Peste acestea, s-a format o așezare rurală în sec. XI, din care s-a dezvoltat satul medieval. Prima atestare documentara scrisă a satului datează din anul 1774 când Divanul Țării Românești da ordin ispravnicilor județului Dâmbovița să oblige pe locuitorii de pe moșia Pietroșița să facă claca și să plătească dijma cuvenită. Denumirea satului Dealu Frumos apare pentru prima oara în documente scrise în anul 1774. Se presupune că satul
Dealu Frumos, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301166_a_302495]
-
văzută de la distanță, astfel că fața pare a fi destul de mică, ceea ce face la final să se vorbească mai puțin de portret al unei persoane și mai mult de un ideal de eleganță feminină. Ambientul este clasic: un tip de divan care este cunoscut de atunci ca "recamier", o banchetă pentru picioare și o lampă romană. Acest tip de mobilier roman tocmai fusese descoperit în urma săpăturilor arheologice recente de la Pompeii și Herculaneum. Unul dintre aspectele cele mai inovatoare ale acestei lucrări
Portretul doamnei Récamier () [Corola-website/Science/300192_a_301521]
-
trimite în anul 1507 ca sol la Veneția și pentru că și-a îndeplinit misiunea a fost răsplătit cu un sat (Brănișteni) și câteva mori pe Siret. La începutul domniei lui Ștefăniță Vodă, poziția lui este solida și apare pe listele divanului încă din 1517. Astfel el ridica în satul Brănișteni la 1520, probabil pe locul altei biserici din lemn, o frumoasa biserica din piatra, în timpul domniei lui Ștefăniță Vodă. La început biserica a fost fără turla. Neculai Stratulat - Hatman în anul
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
a întocmit un zapis prin care Lazăr Sabău, cu soția sa, Măriuța, dăruiesc schitului Cotumba 30 de prăjini de arat la Gura Leorzii și o falcie de loc de fân la Gura Sugurei. În 1777, mai 24, prin porunca boierilor Divanului Moldovei către Sandu, spătar de Comănești, se cere să se facă hotarele moșiei Cotumba. Comuna a apărut în 1893, prin separarea satelor Cotumba, Agăș, Sulța și Goiasa de comuna Brusturoasa și făcea parte din plaiul Muntelui al județului Bacău. Anuarul
Comuna Agăș, Bacău () [Corola-website/Science/300652_a_301981]
-
Sf. Cuv. Paraschiva din Stroești, în perioada 1990 - 2007; construirea unui nou locaș de cult în Costești - Vâlsan; amenajarea pârâului Bercioaia ce inunda cimitirul satului Stroești (Leonăchescu, 1998; Olărescu, Cionca, Leonăchescu, 2008). 1. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condica Divanului Domnesc, nr. 43, p. 399 v (fostă 459 v). 2. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condicile Divanului Domnesc, nr. 12, p. 256 și nr. 13, p. 175. 3. ALECSANDRESCU - URECHIĂ, V., 1897. Istoria românilor (1800-1821). Tom VIII (Tom I
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
amenajarea pârâului Bercioaia ce inunda cimitirul satului Stroești (Leonăchescu, 1998; Olărescu, Cionca, Leonăchescu, 2008). 1. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condica Divanului Domnesc, nr. 43, p. 399 v (fostă 459 v). 2. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condicile Divanului Domnesc, nr. 12, p. 256 și nr. 13, p. 175. 3. ALECSANDRESCU - URECHIĂ, V., 1897. Istoria românilor (1800-1821). Tom VIII (Tom I în seria 1800-1821), București, pp. 26 și 27. BAR, II 85858. 4. BELDIE, Al. C., 1984. Rarități și
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
fost închinată sfântului Munte Athos iar toate satele aflate pe pământul acesteia trebuiau, prin legea bisericească a timpului, să se supună Arhimandrit Egumenului Dionisie. Deoarece locuitorii din Cașen refuzau a se supune Mănăstirii, au avut loc doua procese judecate la Divanul Domnesc din Iași. 1. Primul proces a avut loc în timpul Voievodului Alexandru Calimach la data de 1797 martie 17. La primul proces, Mănăstirea a făcut jalbă la Divan pentru ca și Stănești, ce se cheamă Cașen de la apa Cașinului, să se
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
refuzau a se supune Mănăstirii, au avut loc doua procese judecate la Divanul Domnesc din Iași. 1. Primul proces a avut loc în timpul Voievodului Alexandru Calimach la data de 1797 martie 17. La primul proces, Mănăstirea a făcut jalbă la Divan pentru ca și Stănești, ce se cheamă Cașen de la apa Cașinului, să se supună acesteia precum toate celelalte sate aflate pe pământurile sale. Spre apărarea lor, locuitorii din Cașen prezintă Divanului existența a trei hrisoave ce le aprobă existența liberă, anume
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
martie 17. La primul proces, Mănăstirea a făcut jalbă la Divan pentru ca și Stănești, ce se cheamă Cașen de la apa Cașinului, să se supună acesteia precum toate celelalte sate aflate pe pământurile sale. Spre apărarea lor, locuitorii din Cașen prezintă Divanului existența a trei hrisoave ce le aprobă existența liberă, anume hrisovul lui: Grigore Alexandru Ghica, Constantin Dumitru Moruzi și Alexandru Constantin Moruzi. În același timp, și Mănăstirea prezintă hrisoavele de la 1660 ianuarie 18 al lui Gheorghe Ștefan precum și pe cel
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Dabija Vodă, prin care demonstrează că Stănești, ce se cheamă acum Cașen de la apa Cașinului, trebuie să se supună Mănăstirii la fel ca și celelalte sate aflate pe pământ mănăstiresc. Astfel în urma primului proces judecat in timpul domnitorului Alexandru Calimach, Divanul Domnesc hotărăște: 2. Al doilea proces a fost stârnit de către locuitorii satului Cașen atunci când la tronul țării s-a urcat domnitorul Constantin Ipsilanti. Aceștia au arătat și noului domnitor hrisoavele ce le dețin de la domnitorii din urmă cerând libertate în fața
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
-lea Voievod ""stăpânitorul a toată Vlahia cu Dachia Ardialului a părților de cătră munte, anume de la Amlaș Făgăraș"", care îi dăruiește boierului său Stanciu Mailat și fraților, fiilor acestuia Oprea și Dragomir precum și nepoților: Ca martori semnează 14 boieri de divan cu vârste cuprinse între 79 și 109 ani. Istoricul Antal Lukacs crede că datele din acest document au fost falsificate în sec. al XVIII-lea pentru a fi justificate drepturile familiei Mailat asupra munților Prisaca și Izvor, acesta fiind doar
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
Sebeș erau oameni liberi, singurul lor stăpan fiind voievodul, față de care aveau anumite obligații financiare și militare. Domnii munteni aveau însă nevoie de o clasă politică care să conducă destinele colectivitații sătesti și să țină legatura cu voievodul și cu divanul domnesc. În acest sens, ca urmare a unor servicii deosebite, militare mai ales, domnii munteni, prin diplome voievodale au înnobilat pe anumiți țărani, acestora sub titlul de boieri, domnul dându-le moșii, păduri, munți, scutindu-i de dări în schimbul slujbelor
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
răsplată această moșie. Denumirea satului Farcaseni provine de la numele stolnicului Radu Farcasanu, care a avut în proprietate aceasta moșie. Acesta se trage dintr-o veche familie boierească din zona Romanațiului, județul Olt. Strămoșul acestei familii boierul Farcasanu era membru al divanului domnesc al lui Constantin Brâncoveanu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gratia se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,74%), cu o minoritate de romi
Comuna Gratia, Teleorman () [Corola-website/Science/301803_a_303132]
-
Pogorăni") pentru fosta denumire Buhăieștii de Sus. Cel mai de seamă buhăieștean al secolului XIX avea să fie Costache Caracaș (1791-1859), fiu al lui Ioniță și al Ilincăi, personaj extrem de activ, convocat printre altele în 1857 pentru alegerea deputaților în Divanul Ad-hoc din partea marilor proprietari ai clasei a doua. Alți locuitori de seamă ai satului au fost, mai târziu, compozitorul Raul Sculy (1882-1954) și scriitorul Theodor Râșcanu (1888-1952), care a scos la Buhăiești ziarul "Lumină" (1928-1930). Tot la Buhăiești acesta scrie
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
Flondor, fiul lui Șerban Flondor, partea din Baineț moștenită de la tatăl său, „Vasile Bainschi, ce se trage de pe moșu’ (deci, bunicul) Orăș hatman”. În 22 iulie 1758, Ioan Flondor, mazil de Cernăuți, și Ilie Stroici își disputau satul Bainți la Divan. Consemnat în „Consignațiunea lui Enzenberg” din 15 decembrie 1778 sub numele de Bainți, cu trei emigranți transilvăneni, satul Baineț avea, în 1776, 15 gospodării, iar în 1784, 79 de gospodării. În 29 martie 1783, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
300 galbeni, 650 galbeni pe Fântânele și pe Boșotiani. În anul 1803, sătul Fântânele aparținea pitarului Iordache Cănănău care avea 2.248 lei bir, 5 breaslași cu 72 lei bir și 166 liuzi. La 26 iunie 1841 se dă anaforaua divanului în pricina de judecată dintre banul Costache Botez (proprietarul moșiei Siliștea) și postelnicul Costache Cănănău (posesorul moșiilor Roșcani și Stârceni (Fântânele)) pentru o bucată de teren din moșia Siliștea. Satul Bănești apare și el târziu în documentele scrise. În prezent
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]