3,853 matches
-
Dacă Hideyoshi e pe-aici, să vină în fața mea, călare și singur! Haide, ieși, mutră de maimuță! țipă Shosuke, în timp ce cobora drumul în pantă. Pe loc înjunghie mortal cu lancea un luptător în armură. Fratele său mai mare, Mozaemon, fusese doborât deja; cel mai tânăr, Shobei, încrucișase sabia lungă cu un războinic inamic și amândoi se loviră, unul pe celălalt, de moarte. Shobei căzu la baza unui stei stâncos din apropiere. Lângă el, stindardul comandantului zăcea abandonat, de-acum complet înroșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nobunaga în scenă, suferințele societății deveniseră și mai drastice pentru o vreme, dar le însoțise o anume veselie și bucurie în viața oamenilor de rând. Populația credea că Nobunaga avea să aducă o epocă de pace lungă. Fusese însă doborât la jumătatea drumului, înanite de a-și desăvârși opera. Hideyoshi jurase să învingă greutățile aduse de moartea lui Nobunaga, iar efortul făcut de el - aproape fără răgaz și odihnă - îl adusese la un pas de împlinirea țelului. Iar acum, acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își cunoștea bine rivalul. Atât Hideyoshi, cât și Ieyasu își dăduseră seama, încă de la început, că situația avea să ajungă în actualul impas și fiecare știa, prin propria sa circumspecție, că inamicul nu era un om care să poată fi doborât prin vreun truc ieftin sau paradă de bravură. Dar vai de soldatul cutezător și feroce pe care nu-l mână înainte decât mândria de războinic! Arzând doar în focul propriei voințe și nimic mai mult, acesta nu-și cunoaște nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care să nu lupte pe viață și pe moarte. Tocmai când unele trupe păreau învingătoare, se prăbușeau; și tocmai când altele păreau răpuse, răzbeau înainte. Nimeni nu știa cine câștigase și, o vreme, fu o luptă oarbă. Unii oameni erau doborâți și uciși, în timp ce alții, victorioși, își strigau numele. Dintre cei răniți, unora li se spunea lași, în timp ce alții erau proslăviți ca eroi. Dacă un observator privea atent, însă, putea să vadă că fiecare se grăbea spre veșnicie, hotărându-și singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
reușiseră să scape nu scoteau nici un strigăt. Într-un moment, oamenii aceia își pierduseră cerul și pământul și, asemenea frunzelor veștede, căutau acum un loc unde viețile le puteau fi cruțate. — Nu lăsați unul să scape viu! — Fugiți după ei! Doborâți-i! Învingătorii, împinși de nesățioasa poftă de sânge, îi măcelăreau pe cei din clanul Ikeda oriunde îi găseau. Pentru niște oameni care-și dăduseră deja propriile vieți uitării, răpirea violentă a vieților altora nu părea nimic mai mult decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care, în același timp își construiește o vilă (pe timpul mântuitorului, ucenicii lui nu făceau așa...). Nu doresc nefericirea, fug de ea și ea se ține scai de mine, simt că viața mea se irosește, visez la lumea de Apoi, sunt doborâtă de singurătate, sunt stăpânită de dorința de a fi căsătorită, de a avea familia mea, de a avea copii mulți... Asta vreau de când am dat ochii cu viața (e tot ce își dorește orice trăitor pe această lume). Vise, vise
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
voi pleca și-i voi părăsi... (și a plecat... având una din premonițiile ei obsedante). ...Mama nu era acasă. Vorbesc cu Nia, vorbesc cu bunica, amândouă sunt în ceruri... am venit din nou în singurătate... Trăiesc dezastre sufletești care mă doboară și mă disperă... Mi-e dor de Dumnezeu, mi-e dor de armonie, mi-e dor de iubire, mi-e dor să mă dăruiesc ajutând pe cei în nevoi. Aș vrea să am putere să fiu de folos tuturor (ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
răscolind prin dureri trecute, uitare și moarte? (pag. 238) În practică e greu să faci ce spune Cartea Sfântă. Mă aflu mereu în dialog cu cei de Dincolo de Moarte, apoi revin la viața reală tot singură și tristă. Singurătatea mă doboară; e ca o boală grea (pag. 248). Repetă obsedant: „Viața mea e doar o iluzie, un vis continuu. Ce s-a ales de mine? Tot ce am să dau la săraci și la biserică, așa cum mă sfătuiesc preoții. Viața e
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ar fi majorat salariile în învățământ așa cum a promis, întreg efectul crizei economico-financiare ar fi fost pus pe seama acestei categorii profesionale - înjosite, nedreptățite, umilite de cei cu bani făcuți peste noapte. În următoarele două zile am cules cireșele din copacul doborât de furtună, am dat vecinilor și mai ales pofticioșilor și nevinovaților copii, pentru că nu uit că și eu am fost odată copil zglobiu și sturlubatic - vorba Humuleșteanului și tare mult îmi mai plăceau nu numai cireșele, ci orice fructă care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
bucura că am venit cu această completare a personalității de care a amintit în scrisoarea din 21 mai 2007. Tot astăzi vreau să răspund dorinței d-lui Oprea privind încercarea mea de a scrie despre unul din cireșii mei goldani, doborât de vijelia din mai 2007. Domnia sa îmi și motivează de ce dorește acest lucru, afirmând următoarele: „Astăzi se scrie puțin despre oameni, iar despre pomi și vegetație în general din ce în ce mai puțin. Scriind despre cireșul dvs. readuceți în literatură aspecte precum cele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ca orice ființă vie. De aceea acest cireș cu un teren mai puțin prielnic a primit din partea mea un prisos de îngrijire și dragoste și a ajuns să fie cireșul cu fructele cele mai mari și apetisante... După ce a fost doborât de furtună, așa cum am relatat ceva mai sus, în așteptarea coacerii fructelor, în orele serii, ieșeam în grădină și mă așezam pe un scaun lângă trunchiul schilodit și priveam trist spre coroana prăbușită peste tufele de roșii. Priveam la el
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mă doară apăsarea directă a lemnului dur. - Sigur că știu toate acestea, îi răspundeam eu. Pe cât am putut, te-am ocrotit. - Îți amintești ce mi s-a întâmplat în 1997, când o vijelie asemenea celei din zilele trecute mi-a doborât la pământ creanga aceea mare și doldora de cireșe din partea de răsărit? - Cum să nu-mi amintesc de faptul că în seara când m-am întors din Franța ți s-a întâmplat acea nenorocire! Că stăpânit de supărare, am cules
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cele două jivine de pe vapor. Treptat se liniștise și Lotti. În spitalul din Paris i se păruse că o vede pe Lizzi, dar apoi mâhnirea că-și pierduse un copil o cufundase într-o disperare fără margini și se îmbolnăvise, doborâtă de febră. În timp ce zăcea, îi tecu o clipă prin minte că Lizzi ar putea fi implicată în pierderea celuilalt copil și asta a înspăimântat-o așa de tare, încât nu a cutezat să spună nimic. Îi fusese așa de rău
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
leul, iar în stânga David cu capul lui Goliat în mâna stângă. Ambele scene arată talentul de mare desenator al pictorului. Impresionează realismul puternic care a scos în evidență masa musculară a lui Samson și efortul depus de acesta pentru a doborî fiara care voia să-l sfâșie, precum și trăsăturile capului lui Goliat, ținut de David în mâna stângă. O parte din această pictură este deteriorată. Pictura din pridvor se păstrează în starea ei originară. În cele două calote sferice care formează
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
îl va călca în picioare și-l va zdrobi. 24. Cele zece coarne, înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintașii lui, și va doborî trei împărați. 25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinții Celui Prea Înalt, și se va încumeta să schimbe vremurile și legea; și sfinții vor fi dați în mîinile lui timp de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
în cele patru vînturi ale cerurilor. 9. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miază-zi, spre răsărit, spre țara cea minunată. 10. S-a înălțat pînă la oștirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oștirea aceasta și din stele, și le-a călcat în picioare. 11. S-a înălțat pînă la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a surpat locul locașului său cel sfînt. 12. Oastea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
miază-zi, mîniat de aceasta, va ieși și se va lupta cu împăratul de la miază-noapte; va ridica o mare oștire, dar oștile împăratului dela miază-noapte vor fi date în mîinile lui și nimicite. 12. Atunci, inima împăratului se va îngîmfa, va doborî zece mii, dar tot nu va birui. 13. Căci împăratul de la miază-noapte se va întoarce și va strînge o oștire mai mare decît cea dintîi; și după cîtăva vreme, după cîțiva ani, va porni în fruntea unei mari oștiri bine înarmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
tatăl poetului), lucrările se și începură în primăvara anului 1841(...) Zidurile de primprejurul curților, în mare parte, precum și turnurile se stricaseră încă în anul 1834, spre a se face pe locul lor cazărmile oștinești, iar poarta curții, ascunzând privirea, fu doborâtă în anul trecut. Palatul în forma sa de astăzi, fu gata în toamna anului 1843 și peste iarnă Adunarea obștească ordinară și-a avut în el ședințele sale (...) Definitiva însă împlinire a destinației palatului nu s-a făcut decât în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
convexe strălucitoare Și domul albastru de aer îl făurește, Eu rîd iar și iar de monumentul meu funerar, Și din caverne ce ploaia o țin ferecata, Ca un prunc nou-născut, ca un strigoi din mormînt apărut, Mă înalt și-l dobor totodată. (1820) William Butler Yeats B\trîn\ cînd vei fi Bătrînă cînd vei fi, si ninsa, cu gene ostenite Clipind de somn la vatră, ia cartea-n mîna iară, Și-ncet citește, visînd privirea clară Din ochii tăi odat' cu
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
vîrful zidului asupra slujitorilor tăi, și mulți din slujitorii împăratului au fost uciși, și a murit și robul tău Urie, Hetitul." 25. David a zis solului: "Iată ce să spui lui Ioab: "Nu te munci pentru întîmplarea aceasta, căci sabia doboară cînd pe unul, cînd pe altul; bate cetatea cu putere, dărîmă-o. Și tu, îmbărbătează-l!" 26. Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise, și a plîns pe bărbatul ei. 27. După ce au trecut zilele de jale, David a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
cea care să-l facă să râdă. Din clipa în care m-am simțit geloasă și exclusă de Chris, n-a mai durat mult până când mi-am amintit cât de exclusă mă simțisem de către Luke. După care deprimarea m-a doborât pur și simplu. După ora de bucătărie, au urmat prânzul, un film despre alcoolici și ceaiul. Am trecut prin toate ca și când aș fi fost prinsă într-un coșmar. Ce caut eu aici? era întrebarea care-mi tot răsărea în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu cine să mă joc, am stat acolo de una singură. Neavând altă ocupație, am început să cânt. î„Seasons in the Sun“, „Rhinestone Cowboy“ și alte melodii preferate din lungile călătorii cu mașina.) Mama, care era sus, în pat, doborâtă de o răceală, m-a auzit. Combinația dintre delirul ei și efectul pe care bucătăria goală, care amplifica toate sunetele, îl avea asupra vocii mele de copil - care a căpătat o tonalitate înaltă, clară și melodioasă - a convins-o că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
umeri. întreaga mea înfățișare spunea „Aici? Ai înnebunit de tot?“ — Atunci hai să intrăm, a zis el nerăbdător, deschizându-mi ușa. Cretinule, mi-am spus furioasă, dar fără să deschid gura. Când am intrat, zgomotul dinăuntru aproape că m-a doborât la podea. Atunci mi-am dat seama că începusem să îmbătrânesc și că Rachel, cea care nu mai lua droguri, vedea lumea cu alți ochii decât acea Rachel căreia un gram de cocaină îi făcea creierii pilaf. O fetiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
intenție să-i returnez, să chiulesc de la serviciu fiindcă mi-era rău sau să mă trezesc în pat cu vreun tip oribil alături de care nu m-ai fi prins dacă n-aș fi fost drogată. Nu m-am mai trezit doborâtă de rușine și de vinovăție pentru felul în care mă comportasem cu o seară în urmă. îmi recăpătasem demnitatea. Nu mai eram chinuită în mod constant de îngrijorarea pe care o simțeam gândindu-mă la momentul în care o să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înțelegeam de ce făcusem atâta tam-tam pe tema asta. Repede, înainte să-mi treacă avântul sau să mă conving să nu acționez, am luat-o la goană, cu portofelul în mână, către telefoanele din holul căminului. Din grabă, aproape că am doborât la pământ mai multe persoane. Să telefonezi de-acolo era destul de inhibant. Mai ales că Bobby-Ann și Pauley-Sue făcuseră coadă în urma mea ca să-și sune drăguții de-acasă. Dar nu mi-a păsat. Fără urmă de teamă, am format numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]