KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...580 >

14,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

deși, după părerea mea, bășina trebuie interpretată drept o reacție de transfer negativ din partea lui. — Păsuleț, ești minunat! „Păsuleț“, când e pisicuța și mâța mea blândă la așternut - iar când se luptă pe viață și pe moarte: — ’Re-ai al dracu’ de jidan împuțit! Vreau să mă mărit, să fiu om! Eu urma să fiu, vasăzică, pasul ei înainte... dar nu urma să fie și ea pasul meu? Ce altă făptură comparabilă cu Maimuța mai cunoscusem eu până atunci - sau o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
alte dovezi îmi mai trebuiau că fata asta era, în cel mai bun caz, un pic dusă cu sorcova? Orice bărbat întreg la minte s-ar fi sculat, de bună seamă, s-ar fi îmbrăcat și s-ar fi cărăbănit dracului cât ai zice pește. Și ar fi zis bogdaproste că a scăpat viu și nevătămat. Dar mă-nțelegi - mintea întreagă, pentru mine, e totuna cu temerile mele! Mintea-ntreagă e, pur și simplu, moștenirea terorii cu care m-am ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
am zis eu în gând, o să năvălească șvarțe-le meu din debara - și-o să-i scapere ochii, dinții și briciul! Și-n ziare o să apară știrea zilei: ADJ. ȘEF COM. CONDIȚII UMANE GĂSIT DECAPITAT ÎN AP. DANSATOAREI SEXY-CLUB! — Mă-ntreb de ce dracu’ m-oi fi apucat să te mint pe tine? — Nu știu la ce te referi, așa că nu-ți pot răspunde la întrebare. — Vreau să zic că nu ei m-au pus să mănânc banana. Prietenii mei nu m-au pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
la labă la fel de bine ca mine? Numai că, așa cum stau pe spate, jetul îmi părăsește țeava la orizontală, zboară peste toată lungimea bustului și îmi aterizează cu un plescăit jilav, cleios, dogoritor, drept în ochi. Fir-ar mă-ta a dracu’ de jidan împuțit! țipă Bubbles. Mi-ai încleiat toată canapeaua! Și pereții! Și veioza! — Mi-a intrat în ochi! Și să nu mă mai faci tu pe mine jidan, băi, asta! Ești jidan, un jidan împuțit! Ai încleiat totul, măscăriciule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
înțeles ca și al unui școlar de clasa întâi! Cine are nevoie de vise, te-ntreb eu? Cui îi trebuie Freud? Rose Franzblau de la New York Post e suficient de isteață ca să reușească să-l analizeze pe unul ca mine! — Ovreiu’ dracu’! urlă ea. Tuciuriule! Nici măcar nu ești în stare să termini dacă nu-ți iei singur zgârciul în mână, jidan găozar de ultimă speță ce-mi ești! Ei, gata, ajunge, chiar n-are pic de înțelegere? — Ochiu’ meeeu! și mă reped

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și, mă doare-n cur - mi-o întoarce Mandel, dar, de fapt, cred că nici nu știe ce-i aia antisemit. Tot ce știu e că i-am pus-o de două ori. — I-ai pus-o? Cu căciuliță? — Pe dracu’, n-am folosit nimic. — Dar o să rămână gravidă! strig eu cu glas îndurerat, de parcă eu voi fi cel tras la răspundere. Și ce-mi pasă mie? ripostează Mandel. Și-atunci, la ce bun să-mi fac eu griji! La ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ca să ne prelungim weekend-ul. După numai o oră de drum, ea a prins la radio postul WABC și a început să se bâțâie pe banchetă în ritm de rock. Pe urmă, dintr-o dată, a zis: Ah, mai dă-o dracului de gălăgie - și a închis radioul. M-a întrebat dacă n-ar fi fain să nu trebuiască să ne întoarcem. N-ar fi faină viața la țară, alături de o persoană la care ții cu adevărat? N-ar fi fain să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
bine? O dată cu aceste cuvinte, dinspre șofer vine un șuierat ca de frâne - iar Maimuța se repede furioasă la portiera din spate. — O să zic, o să fac și-o să port ce-am eu chef! Trăim într-o țară liberă, ’re-ai a’ dracu’ de sulă scorțoasă jidănească! Să fi văzut ce mutră a făcut la coborârea noastră din mașină domnul Manny Shapiro, șoferul. — Scârnăvii îmbuibate ce sunteți - urlă el. Târfă nazistă! După care demarează în trombă. De pe banca pe care stăm în parcul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
nu, o să mă ridic frumușel în picioare - și (vu den?) o să le țin o cuvântare! O să-i fac de rușine și o să-i umilesc pe bigoții ăștia neisprăviți! O să le dau un citat din Declarația de Independență la desert. Cine dracu’ sunteți voi, o să-i întreb, de ce vă credeți stăpâni pe Ziua Recunoștinței? Iar la gară taică-său îmi spune: — Îmi pare bine de cunoștință, tinere. La care eu, bineînțeles, răspund: — Mulțumesc. De ce s-o purta el atât de frumos? Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Ei, Hannah, Frate-tău, Posomorâlă, Ne-a Onorat Cu Prezența Lui În Seara Asta, Ce Plăcere Să Te Avem Printre Noi, Posomorâlă. „Ai-ho“, oftează mama când mă vede repezindu-mă în dormitor, să-mi înfing colții în cuvertură. „Iar are draci conașu’.“ Către sfârșitul anului întâi, lui Kay nu i-a mai venit la un moment dat ciclul, așa că ne-am apucat, cu o încântare plină de însuflețire - dar, interesant lucru, fără pic de panică - să ne facem planuri de căsătorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
brutalitate sau nevoia de a se scuza, fără pic de răutate sau superioritate în ton. Numai și numai bun simț, fără ocolișuri. Doar că asta l-a înfuriat pe Portnoy al nostru, l-a scos din pepeni pe Conașu’ Cu Draci. Cum adică de ce să faci una ca asta? De ce crezi tu, măi, goiete, măi toanto! Du-te și stai de vorbă cu câinele, întreabă-l pe el. Întreabă-l pe Spot ce crede el, geniul patruped. — Vrei să fie Kay-Kay

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Doar ți-am spus! Pe bune - să stau acasă, să-l ascult pe Jack Benny împreună cu puștii mei! Să cresc niște copii inteligenți, iubitori, robuști! Să ocrotesc o femeie cumsecade! Demnitate! Sănătate! Dragoste! Hărnicie! Inteligență! Încredere! Decență! Optimism! Compasiune! De ce dracu’-mi pasă mie de amorul strict senzual? Cum pot să mă agit atâta în jurul unui lucru atât de simplu, atât de tâmpit ca fofoloanca!? Ce absurditate, să mă căptușesc până la urmă cu o boală venerică! La vârsta mea! Fiindcă sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
e vorba... Aici a urmat o mică încleștare în timpul căreia am împins-o până-n marginea patului. Am întins mâna să-i ating un sân, la care ea mi-a tras un cap zdravăn, de jos în sus, în falcă. — Unde dracu’ ai învățat chestia asta, am strigat eu, în armată? — Da. M-am prăbușit în fotoliu. — Mamă, da’ grozav le mai antrenează ăștia pe fete. Știi, ceva nu-i deloc în regulă cu tine, mi-a zis ea fără pic de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ea ca s-o învăț minte: O, tu, evreică virtuoasă, s-au schimbat rolurile, țațkele 1! Acum, Naomi, tu ești în defensivă - tu o să dai seamă în fața întregului kibuț pentru scurgerea ta vaginală! Ai impresia că i-au băgat în draci ceasurile alea de mână! Stai să-i vezi când or să prindă de veste ce-i cu tine! Ce n-aș da să fiu și eu de față la ședința în care ai să fii judecată pentru că ai contaminat mândria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

un spasm de durere provocat de propria ei beție și abjecție. „Nu-mi scapă el mie“, se gândi ea, roșind din cauza râgâielii scăpate, de parcă ar fi fost o fată mare la o serată. „Îl găbuiesc eu cumva, lua-l-ar dracu’!“ O lumină blândă inunda compartimentele. Preț de o clipă, ai fi putut crede că soarele era expresia a ceva ce iubea oamenii și suferea pentru ei. Ființe omenești pluteau ca peștii În apa aurie, scăpați de legile gravitației, zburând fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
care-ți spuneam (scria domnișoara Warren, urmărind-o pe Janet Pardoe cu ochii și Împotmolind stiloul În hârtie) se crede prea deștept pentru mine, dar tu știi la fel de bine ca mine - nu-i așa, Con? - că pot fi foarte al dracului cu oricine crede așa ceva. Janet este o pramatie. Mă gândesc să-mi iau altă companioană. Există În trenul acesta o actriță mignonă, una care mi-ar conveni. Ar trebui s-o vezi și tu. O siluetă Încântătoare, Con. Ai admira

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de gardă. Funcționarul de la mesagerie rânji. — A pierdut toți banii pe care-i avea. Lukici, mai dă-i ceva rakia Înainte de-a pleca. Lukici mai turnă un pahar și rămase cu sticla pregătită. Telefonul se porni să sune. — Al dracului! spuse el. E femeia aia. Puse sticla jos și trecu În cealaltă Încăpere. Un soare palid se strecura oblic prin geam și atingea cutiile și cuferele stivuite dincolo de tejghea. Ninici ridică paharul și funcționarul de la mesagerie rămase cu un deget

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

E o energie pe care am simțit-o foarte bine. O prezență subtilă. Dar casa e foarte bine împărțită. Un șnur de mătase neagră i se înfășoară în jurul gâtului și dispare în colțul gurii. Și eroina noastră zice: — Dă-o dracului de împărțire. Aici nu-i vorba de case de vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol. Nu-i vorbe de cuibușoare tihnite. Dă-o naibii de subtilitate. Pete reci, aburi ciudați, animale de companie agitate... Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
în scaun, cu ochii închiși. Gura îi este întredeschisă; și pe dinți, și pe cana de cafea sunt aceleași pete maronii. E bine că suntem singuri și durează doar un minut. La sfârșit deschide ochii și zice: — Da, și ce dracu’ înseamnă asta? Duncan are ochii verzi. Scuipatul lui aterizează pe brațul meu în stropi mici, plini de microbi, alice minuscule pline de viruși. Salivă maronie de la cafea. Îi zic că nu știu. În carte este numit descântec de adormire. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
vorbesc la telefon, în timp ce Henderson se proțăpește în mijlocul biroului cu cravata desfăcută și gulerul descheiat, răcnind: — Unde naiba e Duncan? Ediția de prânz trebuie se plece la tipar - zbiară Henderson - și noi n-am încheiat prima pagină, fir-ar al dracului! Unii ridică din umeri. Eu ridic telefonul. În legătură cu Henderson, faptele ar fi următoarele: este blond, tuns cu breton. A renunțat la facultatea de drept. Este șeful departamentului de știri naționale. E întotdeauna la curent cu prognoza meteo și întotdeauna îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
leagăn. Mă uit pe prima pagină și mă văd și pe mine citat. Duncan nu a fost pentru mine doar un șef de departament, zic eu acolo, doar un mentor. Leslie Duncan a fost pentru mine ca un părinte. Al dracului să fie Oliphant, cu mâinile lui transpirate. Iute ca un fior, înghețându-mi șira spinării, descântecul mi se învârte în gând, iar numărul victimelor crește. Probabil că Oliphant cade pe podea sau alunecă din scaun. Iată că problemele mele cuagresivitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Plantele, animalele, oamenii. Eu nu cred în marea minciună cum că putem să fim în continuare prolifici și să ne înmulțim fără să ne distrugem singuri. Îi zic că este un trădător al propriei specii. — Ba sunt un patriot, ce dracu’, zice Stridie, și se uită pe geam. Descântecul ăsta de adormit e o binecuvântare. Doar de ce crezi c-a fost creat? O să salveze milioane de oameni de la moartea lentă și cumplită spre care ne îndreptăm din cauza bolilor, a foametei, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o văd pe Mona cum râde în palme. Râde. Mona se oprește din râs când mă uit la ea, dar zâmbetul nu i se șterge de pe față. Și îi spun să-și șteargă imediat rânjetul ăla de pe față. Ce mama dracului are de se rânjește așa? o întreb. Capitolul 35 Eu sunt la volan, Mona stă pe bancheta din spate, cu brațele încrucișate. Helen stă în față, cu ceaslovul deschis în poală, ridicându-l și uitându-se la fiecare pagină în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Nu te vreau. Nu pot avea încredere în tine. — Nu mă poți iubi, zice polițaiul, zice Helen cu vocea răgușită a polițaiului, fiindcă sunt femeie și am mai multă putere decât tine. Și eu zic: Du-te, Helen. Cară-te dracului de-aici. N-am nevoie de tine. Vreau să plătesc pentru crimele mele. M-am săturat să stric lumea doar ca să-mi justific relele pe care le fac. Polițaiul plânge acum din răsputeri, și în încăpere intră alt polițai. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
i-e scuturat de un frison puternic și azvârle cât colo mănușa plină de unsoare. Îi spun polițaiului tânăr că doar stăm de vorbă un pic. Și polițaiul cel tânăr îmi vâră pumnul sub ochi și zice: — Tu să taci dracului din gură! Polițaiul cel bătrân, dom’ sergent, stă pe marginea mesei, cu picioarele încrucișate în dreptul genunchilor. Își trage nasul plin de lacrimi și zice: — Acuma, dacă nu ți-e cu supărare, noi am dori, pe cât se poate, să rămânem între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]