21,577 matches
-
mare parte cu resturile din oala de cartofi. Nu vroia să-i dea nas copilului ăluia și cu cât mânca mai puțin, cu atât mai bine. Luară masa în tăcere. Domnul J.L.B. Matekoni stătea în capul mesei cu fetița la dreapta lui, iar băiatul se așezase în celălalt capăt. Fetița fu nevoită să se aplece mult înainte în scaunul cu rotile ca să poată mânca, deoarece masa nu era destul de înaltă ca să încapă sub ea scaunul cu rotile. Dar se descurca bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
parte a timpului, e oricum sărac cu duhul. Se uită la panoul care se autointitula harta campusului. La Facultatea de Fizică se ajunge pe acolo, la Facultatea de Teologie, pe dincolo, iar pentru Institutul de Studii Aprofundate faci prima la dreapta. Și apoi, ceea ce i-ar putea fi de mai mare folos, biroul de informațiile. Urmări săgeata care indica traseul spre Informații și ajunse la o clădire modestă, din materiale prefabricate, înghesuită în spatele Teologiei și în fața Limbilor Africane. Bătu la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
doi. - Și-i nebun? - Dracu’ știe! Tu ai habar ce înseamnă să fii normal? Poți să faci ceva în tratate, în sinteze și cercetări... Ce-i normalitatea? De unde până unde? Cum o măsori? Aici e teritoriul „normalității”, faci puțin la dreapta și-ai trecut în Valea Plângerii? E vreo barieră, te fluieră vreun jandarm, nu pe-colo, te-ai rătăcit, omule...? Și dacă nebunul meu cu acte are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tu clientu’ nostru, râde Alifie, o cunoștință de demult, de pe la ștrand. Te-am văzut când ai luat-o pe-aici și-am venit după tine. Din tufăraie iese o nuntă de câini. Dăm noroc. Alifie nu mai are arătătorul de la dreapta. - Salut, Alifie... Dar ce faci pe-aici? Te știam plecat... - Ei, profesore, ne-au îmbarcat nemțălăii și ne-au trimis pachet acasă. M-au și prins din cauza unui nepot... Un gușter... A intrat arabelu’ într-o casă a unora mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e ca și cum ai râde singur într-o cameră goală. Te simți de-a dreptul caraghios. În clipa când a avut loc accidentul, am știut că voi muri dacă n-o iau pe următoarea ieșire pe autostradă, dacă nu cotesc la dreapta pe Northwest Gower, dacă nu merg cale de doișpe cvartale și nu intru în parcarea Camerei de Urgență a Spitalului Memorial La Paloma. Am parcat. Mi-am luat cheile și poșeta și-am mers pe jos. Ușile de sticlă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se uită. — Destul de mort. Evie zice: — Unde? — Asta-i foarte dureros, zic, și traversez scena la dreapta, spre living. Evie mă urmărește, zicând: — Unde? Toți oamenii ăia care se uită. — La ospiciu, zic. — Ce ospiciu? Continui să traversez scena la dreapta spre următorul living, spre următoarea sufragerie, spre următorul dormitor, salonaș, birou domestic, cu Evie care se ține coadă după mine și publicul care ne-nsoțește de la distanță. — Știi cum e, zic. Dacă nu vezi un băiat gay mult timp, e-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un cântec de Dionne Warwick, și Seth începe să plângă tare, plânge cu lacrimile alea mari Estinyl, scuturat de suspinele alea mari Provera. Dacă Dionne Warwick vine cu un cântec de Burt Bacharach, trebuie să tragem pur și simplu pe dreapta, altfel cu siguranță o s-avem un accident. Lacrimile, felul în care fața lui umflată și-a pierdut umbrele tari care i se strângeau sub frunte și pomeți, felul în care mâna lui Seth se va furișa în sus și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și-i redau vocea lui Gwen Lucrează Ca Târfă pentru o gustărică sonoră de limbaj de prostituată. În vreme ce vorbește, Gwen dă formă poveștii cu mâinile. Se apleacă în față, ridicându-se de pe scaun. Ochii ei urmăresc ceva sus și la dreapta, afară din cadru. Eu știu că e vorba de monitor. Gwen se privește spunându-și povestea. Gwen strânge degetele până ce numai arătătorul mai stă întins și răsucește încet mâna ca să-și arate ambele laturi ale unghiei în vreme ce vorbește. — ... ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tavă argintie, fata oferă o selecție de tartine unui cuplu în cămăși hawaiiene identice care-și sărbătorește nunta de aur, dar cuplul și toți ceilalți, cu puloverele lor grele și colierele aparatelor de fotografiat, toți fixează ceva sus și la dreapta, afară din cadru. Știu că e vorba de monitor. E straniu, oamenii se holbează la ei în monitor holbându-se la ei în monitor holbându-se la ei în monitor, iar și iar, cu totul blocați într-o buclă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mă face să bat la fiecare ușă de la etajul patru. suntem în toiul nopții. — Apartamentul 15-G, zice dl. Baxter, cu ambele mâini pline de bancnote pe care nu le vreau și întinse peste masă spre mine. Lifturile, zice, sunt la dreapta dumneavoastră. Sari la mine ca Daisy St. Patience în prima zi când eu și Brandy am stat împreună. Ziua curcanului înghețat după ce-am așteptat toată vara să mă întrebe cineva ce am pățit la față și când i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tărtăcuțele să se lovească de podeaua camionetei. Mâinile stau lipite bine peste față ca să nu inspirăm rămășițele de rumeguș și balegă uscată răscolite. Ochii strânși bine din același motiv. Nu știam încotro merge, dar încercam să înțelegem. O curbă la dreapta, apoi una la stânga, apoi o porțiune lungă de drum drept mergând cine știe cu ce viteză, apoi o altă curbă la dreapta ne făcea să se prăvălim pe stânga. Nu știam cât avea să dureze. Nu puteam dormi. Având pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
răscolite. Ochii strânși bine din același motiv. Nu știam încotro merge, dar încercam să înțelegem. O curbă la dreapta, apoi una la stânga, apoi o porțiune lungă de drum drept mergând cine știe cu ce viteză, apoi o altă curbă la dreapta ne făcea să se prăvălim pe stânga. Nu știam cât avea să dureze. Nu puteam dormi. Având pe ea rochia gata-gata să plesnească și stând complet nemișcată, Brandy zice: — Știi, de la șaișpe ani am fost mai mult pe cont propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe care ne-am putea-o imagina ar fi doar o altă parte a capcanei. Orice ne dorim, suntem dresați să ne dorim. — Prima mea idee a fost să-mi amputez un braț și un picior, cele stângi, sau cele drepte - se uită la mine și ridică din umeri -, dar nici un chirurg n-a fost de acord să mă ajute. Zice: — M-am gândit la SIDA, pentru experiență, dar pe-atunci toată lumea avea SIDA și părea așa mainstream și trendy. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
conducere putea la fel de bine să fie a lui Brandy. Asta înseamnă că trebuie să scriu o grămadă de lucruri pe bucățele de hârtie ca să explic cum arăt acum. Tot timpul cât stau în oficiul poștal, mă uit de la stânga la dreapta să văd dacă nu sunt o cover girl pe avizierul FBI cu cei mai căutați criminali. Aproape jumătate de milion de dolari înseamnă mai mult de zece kilograme de bancnote de zece și douăzeci de dolari puse într-o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
au trezit vecinii, Băcănie, La Chiose, apoi s-a trezit și Ali Mehmet, l-a auzit cum chihăie, coboară pe scara scîrțîitoare de lemn uscat, străvechi, "stai, bre, stai că vin". Ținea lampa în mîna stingă, ridicată deasupra capului și dreapta era ascunsă cumva la spate, "o fi avînd pistol, măcar un topor tot ține în mînă" s-a gîndit și s-a străduit să zîmbească larg, cît mai larg cu putință, cu toate că știa că așa nu face nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ochii albaștri se făcuseră rotunzi, ceva între naivitate și indiferență, era frumoasă, n-aveai ce zice, dar o frumusețe decorativă care nu găsea nici un ecou în sufletul lui Radul Popianu și deci în sufletul nimănui. Ținea capul ușor plecat pe dreapta, gîtul întins, fără cute, pieptul nu se mișca în tăietura rochiei, degetele țepene, de marmură, S-a simțit impresionat ca în fața unei forțe necunoscute. N-avea de ales, ori o înfrunta, ori i se alătura. K.F. îî propusese de la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în obraz, cu toate că arboră o expresie neașteptat de nouă, aspră, își împinse bărbia cu un gest cunoscut din jurnalele de actualități Luce, părea a fi un semn ori un consemn al cavalerismului oficial, își duse mîna stîngă la spate, iar dreapta o întinse scurt, energic. Cînd i-a simțit palma, degetele, și-a dat seama că felul în care arăta în mod obișnuit, rotofei, agitat, aiurit, nu avea nici o importanță, Balbo era într-adevăr un zburător. Din naștere. Cu siguranță nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ai grijă la ținută, umerii drepți... burta suptă, cizmele lună. "Excelență, credeți că mai e ceva de făcut? Cei mai mulți sînt mulțumiți, niciodată n-au fost atîtea posturi de la buget, comerțul merge strună, țara e mare, nu știe stînga ce face dreapta, cînd e zăpăceală toată lumea prosperă!" Nu era chiar așa, dar asta era impresia, părerea generală. Părerea asta se forma îndeosebi din pricina gazetelor. Tot gazetele erau la mijloc! Reclame de automobile umpleau cîte o jumătate de pagină, firmele nemțești și franțuzești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dureau degetele de cît strîngea de tare mînerul cuțitului, era un cuțit de vînătoare, ușor curbat, pe care nu-l folosise niciodată. Și-a imaginat de cîteva ori cum va proceda, cu stînga îl va prinde de obraz, iar cu dreapta va lovi. Nu mai erau decît trei-patru secunde. A simțit că-l cuprinde panica. Va lovi! Dar unde? Unde să lovească sigur, să nu greșească? Dacă greșește, celălalt va reuși să-și scoată arma, iar cu un cuțit împotriva carabinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din trei pași uriași, trei sărituri de mîță sălbatică, a fost în spatele soldatului. Nici nu și-a dat seama cum l-a cuprins cu mîna stingă peste obraz, purta barbă soldatul, a strîns cît a fost în stare și cu dreapta a înfipt cuțitul în locul la care nu se gîndise nici o clipă în gît. Cu un urlet străin, nu-l recunoștea, nu-l cunoștea, era urletul lui, care acoperea horcăitul soldatului, a răsucit lama și apoi a sfîșiat cartilagiile, tendoanele, mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un sol nisipos, ca mai toate malurile Dunării de jos și ale Siretului, dacă planul de lucru nu e bun și la mijloc e o capcană, o trădare, dacă pur și simplu va citi greșit, ce e stînga să fie dreapta, îți ia Dumnezeu mințile ori lumina ochilor pentru o clipă și încurci totul, dacă nu tu, călăuza, totul era posibil cînd era nevoit să se bazeze pe altcineva. Acum lucrurile se schimbaseră, dar teama era aceeași. Aceeași senzație, poate puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fel, înțelegerea dintre el și K.F., înțelegerea privind stabilirea liniștii, o liniște fără cusur, definitivă ar putea spune, împărțise așezarea în două, dar nu așa cum ar putea să-și închipuie cineva, în două părți, una la stînga și alta la dreapta, ci într-un fel surprinzător. Printr-un plan imaginar, Vladia fusese împărțită la nivelul etajului în care se aciuase K.F. Tot ce se întîmpla jos, pe pămînt, printre garduri, cotețe, case, prin grădini, pe ulițe, chiar în odăile caselor pitice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
extraordinară, provenită chiar din cătunul, așezarea aia de la capătul lumii, se vedea clar că experimentul reușise. Era pregătit aerodromul pentru aterizarea lui Caraiman, locuitorii încazarmați, puși să bată pasul de defilare fără nici o comandă, își strigau singuri "pas-marș, privirea la dreapta!", zona era împînzită de formațiuni paramilitare și pe toți îi năucise un val de supunere devotată, bezmetică în lipsa ei de gîndire și inițiativă, le plăcea, ăsta era succesul colonelului Ștoicescu, le plăcea să nu mai gîndească, să se miște pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și În trupul său, nici el nu mai știa când, acum Îi apăreau ca‑n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stânga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într‑un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr‑de suflare, ca Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
roților amestecat cu cântări și gemete. Vrând să‑și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stânga și‑n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți la azuriul cerului ca la o minune a lumii. Oare și ăsta era tot vis? Încremenirea lor Înfocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]