4,261 matches
-
hotărât să transforme Crimeea în patria lor. Unul dintre urmașii lui Genghis Han, pretendent la tronul Hoardei de Aur, Haci Ghirai, a fost invitat să devină hanul tătarilor crimeeni. Haci Ghirai a acceptat această ofertă și a venit din Marele Ducat al Lituaniei, unde trăia în exil. El a fost fondatorul hanatului Crimeii independent în 1441, după o lungă luptă de dusă împotriva Hoardei de Aur. Hanatul cuprindea peninsula Crimeea și stepele din sudul Rusiei și Ucrainei. După moartea lui Haci
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
servind drept legătură între rege și Lordul Cancelar, cardinalul Thomas Wolsey, arhiepiscop de York. În 1523 Morus a devenit orator al Camerei Comunelor. A fost apoi numit înalt protector al universităților Oxford și Cambridge. În 1525 a devenit cancelar al Ducatului Lancaster, o funcție care îi conferea control judiciar și administrativ asupra unei mari părți a Angliei de nord. În 1505, la vârsta de douăzeci și șapte de ani, Morus s-a căsătorit pentru prima dată, cu Jane Colt, mai mică
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
Cnezatul (Principatul/Ducatul) Moscovei (în limba rusă "Княжество Московское") sau Marele Cnezat (Principat/Ducat) al Moscovei ("Великое Княжество Московское" sau Țaratul Rus ("Царство Русское") sunt numele sub care este cunoscut statul rus care a existat între secolele al XIV-lea și al XVII
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Cnezatul (Principatul/Ducatul) Moscovei (în limba rusă "Княжество Московское") sau Marele Cnezat (Principat/Ducat) al Moscovei ("Великое Княжество Московское" sau Țaratul Rus ("Царство Русское") sunt numele sub care este cunoscut statul rus care a existat între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Marele Cnezat al Moscovei, așa cum este cunoscut statul în documentele
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
a asigurat baza pentru armata nobiliară de cavalerie. Ivan al III-lea a fost primul suveran moscovit care a folosit titlul de Țar și de ""Conducător al tututor rusilor"". Ivan a intrat în competiție cu puternicul vecin din nord-est, Marele Ducat al Lituaniei pentru controlul mai multor cnezate semiindependente de pe cursul superior al râului Nipru, care făcuseră parte din Rusia Kieveană. Folosindu-se de trădările unor principi locali, de încăierări de frontieră și de un lung război cu Lituania, Ivan al
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Mihail Romanov, astfel începând domnia de 300 de ani a Dinastiei Romanov. Războiul polono-rus s-a încheiat cu Armistițiul de la Deulino din 1618, care a restaurat temporar dominația polono-lituaniană asupra anumitor teritorii, inclusiv asupra Smolenskului, pierdut în 1509 de Marele Ducat al Lituaniei. Rusia s-a zbătut în haos pentru mai bine de zece ani, dar instituțiile autocratice au rămas intacte. În ciuda persecuțiilor anti-boierești, a nemulțumirilor orășenilor și a procesului treptat de iobăgire a țăranilor liberi, eforturile pentru îngrădirea puterii țarilor
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
care a fost cucerită de Imperiul Rus în 1808. Finlanda a fost transformată într-un stat-tampon autonom care ar fi trebuit să apare capitala rusă Sankt Petersburg. După revoluția care i-a adus pe bolșevici la putere în Rusia, Marele Ducat al Finlandei și-a proclamat independența pe 6 decembrie 1917. Între Germania și Finlanda s-au născut legături puternice, când Imperiul German a susținut mișcarea clandestină de independență din timpul Primului Război Mondial. În războiul civil care a urmat, trupele Finnish Jäger
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
care a început cu cucerirea Ingriei, zonă în care a fost construită noua capitală imperială Sankt Petersburg în 1703, în locul fostului oraș suedez Nyenskans. Mai apoi, în 1812, jumătatea nord-vestică a fost transferată, ca parte a Finlandei Vechi, semiautonomului Marelui Ducat al Finlandei, creat în 1809 și aflat în uniune personală cu Rusia. Datorită solului mănos, apelor bogate în pește și apropierii de Sankt Petersburg, istmul Carelia a devenit cea mai bogată regiune a Finlandei după declanșarea revoluției industriale din secolul
Istmul Carelia () [Corola-website/Science/302355_a_303684]
-
Mare Principat al Finlandei a fost un stat care a existat între 1809-1917 ca parte a Imperiului Rus. În 1581 a fost proclamat Marele Principat (uneori desemnat în mod incorect drept Marele Ducat) al Finlandei, când regele Johan al III-lea, care, pe vremea când era doar prinț și avea și titlul de principe regal al Finlandei, extinsese în mod considerabil lista titlurilor auxiliare ale regilor Suediei. (""Sveriges, Götes och Vendes konung, storfurste
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
pentru a jura credință țarului Alexandru I. Ca urmare a înfrângerii suedezilor în război și a semnării tratatului de la Fredrikshamn de pe 17 septembrie 1809, Finlanda a devenit un Mare Principat autonom, parte a Imperiului Rus. Pentru a pune fundațiile unui ducat cu o autonomie destul de mare și pentru a recăpăta controlul asupra așa numitei Vechi Finlande, care fusese cucerită de Rusia în secolul precedent, consilierul imperial Gustaf Mauritz Armfelt, de origine etnică finlandeză, s-a dovedit foarte folositor. Istoria Marelui Principat
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
să domnească nici măcar o zi, în cele din urmă fiind proclamată republica. Împăratul Rusiei domnea ca Mare Duce al Finlandei și era reprezentat în Finlanda de de un Guvernator General. Senatul Finlandei era cel mai înalt corp conducător al Marelui Ducat. Interesele finlandeze erau reprezentate în Sankt Peterburg de Ministrul secretar de stat finlandez. Începând din 1863, Dieta Finlandei s-a întrunit în sesiuni regulate. Împărțirea administrativ-teritorială introdusă în 1634 de Suedia a rămas apropae neschimbată de-a lungul timpului. Stema
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
masivului Giumalău. Localitatea este traversată de râul Putnișoara, care desparte masivul Giumalău de Obcina Mestecănișului. Suprafața satului este de ha. Timp de 144 de ani, între 1774 și 1918, localitatea s-a aflat sub ocupația Imperiului Austro-Ungar, făcând parte din Ducatul Bucovinei, provincie autonoma a Casei de Austria. În timpul ocupației austro-ungare, numele vechi al satului Valea Putnei și al comunei Pojorâta au fost Valeputna (în unele documente Waleputna sau Putna Wale/Putnathal) respectiv Pozoritta. Conform recensământului efectuat în 1930, populația satului
Valea Putnei, Suceava () [Corola-website/Science/302010_a_303339]
-
luptă însă este și ultima dată împotriva turcilor căci după înscăunarea sa, Laiotă se duce să ceară pace direct sultanului așa cum recunoaște într-o scrisoare către brașoveni. Ultimul domnitor al Țării Românești care bate monedă proprie, emisiunile monetare ale acestuia, ducați de tipul celor emiși de Radu ce Frumos, în ziua de azi sunt rarități căutate pe piața numismatică. Situația se complică la începutul anului 1476 căci Ștefan cel Mare, nemulțumit de ieșirea Țării Românești din coaliția anti-otomană, începe demersurile pe lângă
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
în limba lituaniană: "Žečpospolita" ori "Abiejų tautų respublika" în limba belarusă: "Рэч Паспаліта" ori "Рэч Паспаліта Абодвух Народаў"; în Limba latină: "Regnum Serenissimum Poloniae"), a fost o federație monarhică care a fost formată în 1569 de Regatul Poloniei și Marele Ducat al Lituaniei și a existat până la ultima împărțire a Poloniei din 1795. Statul federal stăpânea nu numai teritoriile care sunt acum parți ale Poloniei și Lituaniei, dar și întregul teritoriu al Belarusului și părți din Ucraina și Letonia, ca și
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Lituaniei, dar și întregul teritoriu al Belarusului și părți din Ucraina și Letonia, ca și teritoriul vestic rusesc care astăzi este regiunea Smolensk. La început, cele două limbi oficiale erau limba poloneză (în Regatul Poloniei) și limba ruteană (în Marele Ducat al Lituaniei, locuit în majoritate de ruteni). Mai târziu, singura limbă oficială a rămas limba poloneză. Federația a fost o a dezvoltare a uniunii polono-lituaniene, uniune personală care a existat încă din 1386. Acest stat era unul dintre cele mai
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Economia țării era bazată în principal pe agricultură. În vreme ce primul secol de existență și-a meritat denumirea de "Epocă de Aur", următoarea sută de ani a fost marcată de înfrângeri militare, reintroducerea iobăgiei și creșterea anarhiei feudale în viața politică. Ducatul Varșoviei, înființat în 1807, își avea originile în vechea Uniune statală. Alte mișcări de renaștere națională au apărut în timpul revoltei din ianuarie (1863-1864) și la începutul deceniului al treilea al secolului trecut, când Józef Piłsudski a propus conceptul de Federație
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
a fost complet ștearsă de pe harta politică a Europei. Polonia și Lituania au renăscut separat ca țări independente în 1918. "Unirea de la Lublin" din 1 iulie 1569 a fost actul care a înlocuit uniunea personală a Regatului Poloniei și Marelui Ducat al Lituaniei cu o uniune reală bazată pe o monarhie electivă. Actul a fost necesar în urma stingerii dinastiei Jagiellonilor, regele Sigismund al II-lea August murind fără să lase urmași după trei căsătorii. S-a creat astfel Uniunea statală polono-lituaniană
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Sigismund al II-lea August murind fără să lase urmași după trei căsătorii. S-a creat astfel Uniunea statală polono-lituaniană, numită în mod oficial "„Republica celor două națiuni”" ori "„Federația celor două națiuni”" și s-a abandonat autonomia Prusiei Regale. Ducatul Livoniei, unit cu Lituania prin Unirea de la Grodno (1566), a devenit condominium polono-lituanian. Pactul a fost semnat la 1 iulie 1569 la Lublin, în Polonia, și a creat un stat unic, Uniunea Polono-Lituaniană. Această uniune urma să fie condusă de
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
fost forțați să se întoarcă în Seim sub conducerea lui Jan Hieronimowicz Chodkiewicz (tatăl lui Jan Karol Chodkiewicz) pentru a continua negocierile, folosind tactici ușor diferite de cele ale lui Mikolaj Radziwill. Deși șleahta poloneză voia încorporarea integrală a Marelui Ducat al Lituaniei la Coroană, lituanienii au continuat să se opună acestui lucru, și s-a convenit doar asupra unui stat federal. La data de 28 iunie 1569 obiecțiile anterioare au fost depășite, iar la 4 iulie a fost întocmit actul
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
state din Europa de la mijlocul secolului al XVII-lea (excluzând statele care nu erau complet în Europa, adică Rusia sau Imperiul Otoman). În Lituania, Uniunea a trebuit să accepte pierderea Podlachiei, Voliniei, Podoliei și regiunii Kiev, foste teritorii ale Marelui Ducat, care au fost transferate coroanei poloneze. În cadrul Uniunii, sistemele juridiciare ale Regatului Poloniei și ale Marelui Ducat al Lituaniei ar fi trebuit sa fie unificate, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Redactorii Unirii de la Lublin s-au așteptat ca
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
adică Rusia sau Imperiul Otoman). În Lituania, Uniunea a trebuit să accepte pierderea Podlachiei, Voliniei, Podoliei și regiunii Kiev, foste teritorii ale Marelui Ducat, care au fost transferate coroanei poloneze. În cadrul Uniunii, sistemele juridiciare ale Regatului Poloniei și ale Marelui Ducat al Lituaniei ar fi trebuit sa fie unificate, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Redactorii Unirii de la Lublin s-au așteptat ca Lituania și Polonia să se unească ceva mai strâns decât s-a întâmplat în realitate. În 1566
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
teritoriile Lituaniei anexate de Polonia, cu puțin timp înainte de Unirea de la Lublin (cu excepția Podlasiei). Aceste conflicte între statutele regionale din Lituania și din Polonia au persistat timp de mulți ani, iar Statutul Lituaniei a rămas în vigoare în teritoriile Marelui Ducat al Lituaniei, chiar și după împărțirile Poloniei, până în 1840. Polonia a furnizat ajutor militar în război după unirea celor două entități, ajutor care a fost crucial pentru supraviețuirea Marelui Ducat. Polonia și Marele Ducat au avut politici militare separate, dar
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
iar Statutul Lituaniei a rămas în vigoare în teritoriile Marelui Ducat al Lituaniei, chiar și după împărțirile Poloniei, până în 1840. Polonia a furnizat ajutor militar în război după unirea celor două entități, ajutor care a fost crucial pentru supraviețuirea Marelui Ducat. Polonia și Marele Ducat au avut politici militare separate, dar politici comune de apărare. Cele trei împărțiri ale Uniunii statale polono-lituaniene Doctrina politică a Federației celor două națiuni era: "statul nostru este o republică sub președinția regelui". Cancelarul Jan Zamoyski
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
rămas în vigoare în teritoriile Marelui Ducat al Lituaniei, chiar și după împărțirile Poloniei, până în 1840. Polonia a furnizat ajutor militar în război după unirea celor două entități, ajutor care a fost crucial pentru supraviețuirea Marelui Ducat. Polonia și Marele Ducat au avut politici militare separate, dar politici comune de apărare. Cele trei împărțiri ale Uniunii statale polono-lituaniene Doctrina politică a Federației celor două națiuni era: "statul nostru este o republică sub președinția regelui". Cancelarul Jan Zamoyski a rezumat această doctrină
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
includea: Provinciile federației se bucurau de o largă autonomie. Fiecare voievodat avea propriul său parlament (sejmik), care era investit cu o mare putere, inclusiv alegerea posełilor (deputaților) pentru Seimul național și conferirea anumitor drepturi și instrucțiuni politice de vot. Marele Ducat al Lituaniei avea propria armată, buget și instituții de conducere. Libertatea de Aur a creat un stat care era neobișnuit pentru acea vreme. Poate doar Republica Veneția mai existase un regim politic asemănător, și interesant este faptul că ambele republici
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]