2,114 matches
-
Când, în vara anului 1854, Viena a mai făcut o cerere pentru retragerea trupelor, Rusia s-a temut că Austria avea să intre în război. Deși principalele motive de război au dispărut după ce Rusia și-a retras trupele din Principatele Dunărene, Anglia și Franța nu au încetat ostilitățile. Hotărâte să rezolve o dată pentru totdeauna așa numită „Problemă orientală”, aliații au propus anumite condiții pentru încetarea focului, și anume: Când țarul a refuzat să accepte condițiile de pace, a izbucnit ceea ce avea
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
în 1856, în Rusia fiind pe tron un nou țar, Alexandru al II-lea. Prin prevederile Tratatului de la Paris din 1856, „planul în patru puncte” propus în 1854 a fost substanțial dezvoltat. În principal, privilegiile speciale ale Rusiei în Principatele Dunărene au fost transferate către grupul Marilor Puteri. Astfel, Țările Române au intrat sub protecția aliaților, iar Moldova a primit înapoi sudul Basarabiei, ocupată de ruși încă din 1812. În plus, navelor de luptă ale tuturor națiunilor le-a fost interzis
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
-lea. Tătarii crimeeni au jucat un rol de primă importanță în apărarea granițelor islamului, în special împotriva moscoviților și puterilor europene. Pentru o lungă perioadă de timp, tătarii și nogaii, organizați în ceabuluri (unități militare) au efectuat raiduri în Principatele dunărene, Republica polono-lituaniană și Cnezatul Moscovei. În timpul a ceea ce se umea "culegeerea recoltei din stepă", tătarii înrobeau mulți țărani slavi, jefuiau satele și orașele, din această pradă de război hanul fiind îndreptățit să primească o cotă (savğa)t care varia între
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
Șvabii sătmăreni () sunt un grup etnic german care locuiește în județele și , respectiv în județul Szabolcs-Szatmár-Bereg din Ungaria, pe teritoriul fostului Comitat Sătmar. Aceștia fac parte din grupul mai mare al șvabilor dunăreni și sunt în principal agricultori germani veniți aici în secolul XVIII din zona Șvabia, Germania. Așezările șvabilor sătmăreni sunt situate predominant la sud de râul Someș, pe tot teritoriul domeniilor grofilor Károlyi, respectiv în vecinătatea acestor teritorii. Cele mai importante
Șvabi sătmăreni () [Corola-website/Science/303215_a_304544]
-
Șvabii bănățeni (în , în română generic "șvabi") sunt o etnie germană din grupul șvabilor dunăreni care au emigrat în Banat cu peste 200 de ani în urmă, venind din diferite regiuni din sudul Germaniei și Austria. Deși a format pentru lungă vreme o comunitate puternică și importantă, din cauza transformărilor politice din ultimul secol cea mai
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
probabil faptul că majoritatea coloniștilor erau înregistrați și îmbarcați (cu propriile căruțe) în orașul șvab Ulm, de unde erau transportați cu așa-zisele "Ulmer Schachteln" pe Dunăre, până la Belgrad, de unde plecau pe jos să-și găsească noua lor patrie (alte porturi dunărene de îmbarcare au fost: Günzburg, Donauwörth, Neuburg și Regensburg). Unii dintre ai au dat noilor localități în care se stabiliseră nume care să le amintească de zona lor de origine. Astfel se explică de exemplu denumirea "Steierdorf" dată localității Anina
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
sub Pomponius Craecinus, al caruir frate, Pomponius Flaccus va deveni legat al Moesiei, și eliberează cetatea. Geții nu vor mai atacă jumătate de secol, iar după moartea lui Latinius Pandusa, Pomponius Flaccus devine guvernator al Moesiei, si este constituit limesul dunărean. Legiunile III Scythica și V Macedonica au fost aduse în provincia consulară Moesia. Cele două legiuni au construit drumul din zona Cazanelor, pe malul drept al Dunării, în timpul domniei împăratului Claudius. Cassius Dio scrie că mysii și geții locuiau în
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
înaintează în sectorul dobrogean al Dunării. În iarna anilor 85-86, împăratul Domitian a reorganizat Moesia, împărțind-o în două provincii, Moesia Superior și Moesia Inferior, în raport cu cursul Dunării. Provincia Moesia Superior cuprindea Dardania și ținuturile dinspre Dunăre, în zona limesului dunărean, granița ei fiind marcată la o distanță la vest de confluena Savei cu Dunărea, iar limită de est, spre Moesia Inferioară, marcată de răul Ciabrus. Era guvernată de legați imperali de rang consulari. În anii 167-170, comandamentele provinciilor Dacia Apulensis
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
procurator Auguști, personaj de rang edvestru, salarizat cu 100 000 de sesterți. Era însărcinat cu un titlu interimar, atunci când postul de guvernator era vacant. În timpul domniei împăratului Traian, limesul moesic a fost reorganizat, limesul Moesiei Inferior începând de la capătul sectorului Dunărean comun cu Dacia Inferioară, cele trei legiuni având garnizoane la Novael, Durostorum și Troesmis-legiu I Italica, legio XI Claudia și legio V Macedonica, pe lângă trupele auxiliare. Ulterior, o parte din trupe au fost transferate la nordul Dunării, formând nucleul armatei
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
și cel de Dristra (în sudul Dobrogei). Porturile Dristra, Aegyssos și Constantia adăpostesc atunci dromoanele care apără Mesopotamia Apusului. După 986, bulgarii au cucerit strategatul Dristrei, până la linia întărită Constanța - Cernavodă. Teritoriul rămas (practic strategatul Mesopotamia Apusului și câteva fortificații dunărene între Cernavodă și Dristra) au fost reorganizate într-o toparhie cu o largă autonomie politică, administrativă și decizională. Campania din anul 1000 pornită de împăratul Vasile II Macedoneanul a readus teritoriile de est ale Bulgariei sub ascultarea unui strategat al
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Tratatul nu a fost niciodată ratificat de către regele Ferdinand, astfel încât acesta a rămas nul de drept. Statutul Dobrogei sub ocupația bulgaro-germană a fost, până la Pacea de la Buftea, acela de teritoriu inamic ocupat, chiar dacă în zonele unde etnicii bulgari dominau (fâșia dunăreană Turtucaia-Silistra, estul Cadrilaterului și sud-estul Babadagului), o parte dintre aceștia au primit ocupația ca o eliberare. După Pacea de la Buftea, sudul Dobrogei fiind oficial cedat Bulgariei, nordul continuă să aparțină României, ca teritoriu parțial ocupat (Delta rămânând liberă și formând
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
de bandele lui Pasvant-Oglu, care operau în împrejurime nestingherite de vreo forță armată disciplinată. În iunie 1807 Mustafa-Bairakdar a fost numit pașă și comandant al oștirii turcești. Noul pașă îl însărcinează pe Manuc cu aprovizionarea armatei, plata salariilor, întreținerea cetăților dunărene și continuarea tratativelor cu rușii . După cum povestește Luca Kiriko, consulul rus din București, într-o scrisoare din 20 aprilie 1807 : "Paharnicul Manuc, din Muntenia, în timpul domniei lui Ipsilanti Vodă era întrebuințat cu izbândă de acest domnitor în toate împrejurările critice
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
a încredințat unui nefanariot. În anul 1808, urcă pe tron sultanul Mahmud al II-lea (1808-1839), care i-a și încredințat lui Mustafa Pașa, la 28 iulie, postul de mare vizir. În vremea noului sultan, ca răsplată pentru repararea cetăților dunărene și aprovizionarea armatei cu pesmeți, i s-a conferit din porunca sultanului titlul de bei (prinț) al Moldovei. Motivele acordării lui Manuc a titlului de bei sau principe al Moldovei provin din faptul că Scarlat Callimachi, numit la 23 aprilie
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
o sută de armeni, întreaga procesiune îndreptându-se spre Poartă, unde Manuc-Bei și-a luat în primire în mod oficial postul de mare dragoman . El și-a păstrat atribuțiile de împuternicit în ce privește tratativele de pace cu Rusia, în problema Principatelor Dunărene, din perioada dintre întrevederile ruso-franceze de la Tilsit și Erfurt, la acest din urmă congres hotărându-se cedarea Principatelor Rusiei. Însă marele vizir Mustafa-Pașa a intrat în conflict cu o parte a armatei, izbucninc la 15 decembrie 1808 o răscoală, în urma
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
românesc Persecuția va înceta după creștinarea slavilor sudici. Creștinarea slavilor sudici odată cu populația romanică n-a fost completă decât după secolul al zecelea, cinci secole după forțarea liniei de apărare Constanța-Cernavodă (a "valului "lui Traian"" ) întărit cu toate fortificațiile limesului dunărean al Imperiului bizantin. Printre primele vestigii creștine autohtone din România (secolele IV-V) se remarcă urmele arheologice de la Mihălășeni, județul Botoșani, care conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și inventarul de factură creștină din mormintele necropolei. Temelia lăcașului
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
română este oficială și vorbită de majoritatea locuitorilor, anume România (în care este oficial numită "limba română") și Republica Moldova (în care este oficial numită "limba moldovenească"). În celelalte limbi, există, cel puțin pentru Moldova și Țara Românească, expresii precum "Principatele dunărene" sau "țările dunărene" (englezește "Danubian principalities", nemțește "Donaufürstentümer", franțuzește "principautés danubiennes", spaniolește "principados del Danubio", rusește "Дунайски княжества", grecește "παραδουνάβιες χώρες", sârbește "kneževine Dunavske"). Regiunile istorice tradiționale au fost delimitate în mai multe etape, atât denumirea cât și suprafața evoluând
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
și vorbită de majoritatea locuitorilor, anume România (în care este oficial numită "limba română") și Republica Moldova (în care este oficial numită "limba moldovenească"). În celelalte limbi, există, cel puțin pentru Moldova și Țara Românească, expresii precum "Principatele dunărene" sau "țările dunărene" (englezește "Danubian principalities", nemțește "Donaufürstentümer", franțuzește "principautés danubiennes", spaniolește "principados del Danubio", rusește "Дунайски княжества", grecește "παραδουνάβιες χώρες", sârbește "kneževine Dunavske"). Regiunile istorice tradiționale au fost delimitate în mai multe etape, atât denumirea cât și suprafața evoluând în decursul timpului
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
Europei, alianța cu Italia fascistă și Marea Britanie și război cu Franța. Și Italia avea propria să agenda externă, prin care Mussolini urmarea o politică imperialistă animată de iluzia recuperării trecutului glorios al Imperiului Român. Acesta oscila în 1935 între Europa dunăreană unde intalnea interese comune cu Germania, Mediterana în competiție cu Franța și Marea Britanie și Africa de Est, pe lângă Libia, Somalia și Eritreea deja deținute. Germania, imediat ieșită din Liga Națiunilor, a încercat să preia inițiativa diplomatică prin prezentarea unui nou
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
lui Decius și a fiilor săi. Aemilian a fost trimis la Dunăre, pentru a-l înlocui pe Gallus în funcția de guvernator. A fost în același timp guvernator în Pannonia și Moesia. Marea responsabilitate a lui era să apere granița dunăreană de atacurile goților conduși de regele Cniva. Trebonianus Gallus a devenit nepopular în rândul armatei din cauza înfrângerilor repetate. Cu goții a fost semnat un tratat, iar perșii sub Shapur I au cucerit Siria. Când goții au cerut tribut, Aemilian a
Aemilianus () [Corola-website/Science/303261_a_304590]
-
de aparenta generozitate a acestuia, a fost complet câștigat. Napoleon știa bine cum să apeleze la exuberanta imaginație a noului său prieten. El avea să dividă cu Alexandru imperiul lumii; ca un prim pas, îl va lăsa în posesia Principatelor Dunărene și îi va da mână liberă în afacerile cu Finlanda; iar după aceea, împărații estului și vestului, la momentul potrivit, îi vor alunga pe turci din Europa și vor mărșălui de-a lungul Asiei pentru a cuceri India. Un plan
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
ș. a. Existau tipuri de mahone fluviale denumite în limba română „"bolozane"” care se remorcau cu boi sau cai, și uneori se manevrau cu ajutorul unor vele amovibile, unor vâsle lungi și al unor prăjini proptite de fundul apei. Folosite ca bolozane dunărene, transportau mărfurile până în portul de destinație, pe distanțe lungi. Mahonele portuare și maritime efectuau transporturi scurte ("mahonare") legate de obicei de încărcarea sau descărcarea navelor aflate în rade, dane sau bazine, dar neputând accede direct la cheu.
Mahonă () [Corola-website/Science/302964_a_304293]
-
moarte. Între timp, Macrinus a respins atacurile parților. Si-a proclamat independența față de Siria și a fost susținut de Asia Mică si Egipt. Postumus crease imperiul galic. Prin urmare, Gallienus nu mai avea control decât în Italia, Africa și provinciile dunărene. Macrianus pornește spre Europa, dar este înfrânt și ucis. Sub împăratul Gallienus, filoelen convins, a fost totuși un bun administrator, reformând statul și întărind puterea imperială. Domnia sa a coincis cu apogeul crizei: tatăl său Valerian a fost luat prizonier de către
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
60.000 locuitori. Pentru Iași, capitala Moldovei, estimările arată o creștere de la 60.000 locuitori, în 1831, la 70.000 locuitori, în 1851, în timp ce altele arată apoi o descreștere la aprox. 65.000 locuitori, în 1859. Brăila și Giurgiu, porturi dunărene revenite sub stăpânirea Țării Românești (de la otomani), ca și portul moldovean Galați, s-au dezvoltat din comerțul cu grâu, devenind orașe tot mai prospere. Kisellef, care își centralizase aparatul administrativ la București, a acordat o mare atenție dezvoltării orașului, îmbunătățindu
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
din Balcani, unde au ajuns cu oastea bizantină mobilizată sub împărații Mauriciu și Focas împotriva avarilor și bulgarilor (secolele al VI-lea - al VII-lea), apoi odată cu pavlicienii duși în Bulgaria în secolul al X-lea. Între armeni și țările dunărene trebuie să fi existat, cum conchide și Joseph Strzygowski în "Die Baukunst der Armenier und Europa" (Viena, 1917), strânse legături comerciale. Drumul negustorilor armeni din Crimeea spre Galiția, în secolele al XII-lea - al XIII-lea, trece prin Cetatea Albă
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
în districtul Schwarzwald-Baar din partea de sud-vest a landului Baden-Württemberg, Germania. În acest oraș se unesc două cursuri de apă - Brigach și Breg, dând naștere Dunării. este situat în regiunea Baar din sudul Munților Pădurea Neagră, la confluența celor două izvoare dunărene Brege și Brigach, care se unesc la est de Donaueschingen și de la care orașul își ia numele (în traducere Obârșia Dunării). Aria metropolitană se extinde de la granitele și gnaisele din Munții Pădurea Neagră, cuprinzând formațiunile triasice ale grohotișurilor din zona
Donaueschingen () [Corola-website/Science/304685_a_306014]