4,381 matches
-
pus câțiva asistenți să-i sune la Începutul săptămânii și până miercuri au vorbit cu toată lumea. Una peste alta, cred că stăm foarte bine. Ședința de prânz continuă astfel Încă o oră, după care Kelly ne dădu liber pentru restul după-amiezii, ca să putem merge acasă, să onorăm programările la cosmetică, să Încercăm să ne relaxăm și să ne pregătim psihic pentru seara următoare. Deja plănuisem să rămân acasă În seara aceea - cu Millington și un bol imens cu floricele la microunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu franjuri În jurul gâtului ei emaciat și cum iese pe strada rece. Ce fată ciudată, m-am gândit, urmărind-o cum oprește un taxi. Am așteptat până când taxiul ei s-a Îndepărtat și am ieșit și eu afară. Aveam Întreaga după-amiază doar pentru mine pentru prima oară În istoria recentă și nu voiam să irosesc nici măcar o secundă din ea. 29 Tocmai terminasem A sosit poșta și eram la jumătate cu Dragostea nu are preț când sună telefonul. Am fost surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de la unchiul tău. Am dat din cap, i-am făcut cu mâna și am Început să cobor scările. Mă gândeam că va trebui să Încep să accept din nou propunerile oamenilor de a ieși În oraș. Era de-abia unu după-amiaza și trebuia să ajung la Will de-abia la opt, așa că m-am instalat la o măsuță În curtea Starbucks-ului din Astor Place, cu o vanilla latte și un exemplar din Post. E greu să renunți la unele obiceiuri, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acasă, unde a fost contactat de sergentul de serviciu de la secția West Hollywood, care i-a comunicat că, din câte se pare, mândrețea lui de mașină servise ca vehicul de transport în cazul unei crime, iar acum, la 3.45 după-amiaza, în ziua de Anul Nou, omul voia să-și recupereze mașina. Cam asta era tot. Danny îl elimină în proporție de nouăzeci și nouă la sută pe Albanese de pe lista posibililor suspecți: individul părea un tâmpit veritabil, declarase că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
roșii, ca să ajungă acolo cât mai repede. Numărul 2307 era la vreun kilometru de bulevard, înspre nord, la mijlocul unei străzi compuse dintr-un șir lung de case de lemn în stil Tudor. Danny parcă lângă trotuar și observă că frigul după-amiezii îi ținuse pe toți în casă. Nimeni nu ieșise afară, la aer curat. Își luă trusa de recoltat probe, păși spre ușa de la intrare a casei și apăsă pe sonerie. Zece secunde. Nici un răspuns. Danny se îndreptă spre garaj, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Era mai cald ca în urmă cu două zile, lumea circula pe trotuare, oamenii stătea fie în verande, fie în curte, tunzându-și iarba sau gardurile vii. Danny parcă mașina și își începu investigația. Zero pe toate fronturile la începutul după-amiezii în cartier: nimic straniu, nici un vehicul străin, nici un fel de informații despre Marty Goines, nimic neobișnuit la numărul 2307, în garaj sau în apartamentul de deasupra. Nici o față străină, nici un zgomot suspect. Zero. Și nimeni nu menționa Chevroletul lui cafeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rău -cineva ca Buzz Meeks. — Își are și ea locul ei. — Ar trebui să fii mult mai ferm pe poziție, ținând cont prin ce treci ca să-ți iei băiatul înapoi. Te descurci cu avocatul? Mal se gândi la întâlnirea de după-amiază cu Jake Kellerman. Va încerca să amâne înfățișarea de la tribunal până când marele juriu își va începe deliberările cu mare vâlvă. Trebuie să ne prezentăm la o înfățișare preliminară și atunci vom încerca să obținem amânarea. Dudley își aprinse o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe un ordin. Căpitan sau nu, n-avea de ales. Procurorul îi mai ceruse și un raport amănunțit despre interogatoriile din afara AUFT și o prezentare a situației la zi, cu care întârziase, fiindcă supravegherea evoluției lui Upshaw îl costase o după-amiază, timp în care el fusese coordonatorul operațiunii, în timp ce Dudley plecase să-i scuture pe Roșii turnați de Lenny Rolff. Mal se instală într-o încăpere din arhivă pe care supraveghetorul-șef o aranjase pentru ei. Își verifică ceasul și observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației: fiecare cu o bucă țică de hârtie pe genunchi, schimbând în răstimpuri bile țelele. — Vom vedea! m-a lăsat ea în cumpănă. În sfârșit, în după-amiaza zilei de 27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns cu prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preaj mă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
măsea cariată, sau o nevralgie? ― Nu știu, don' profesor... știu numai că mă doare de înnebunesc. ― Păi n-ai luat nimic, vreun antinevralgic, ceva. De ce nu te duci la dentist? ― N-am avut timp, c-a trebuit să-nvăț toată după-amiaza! ― Of, bietul băiat... și durerea de măsele e într-adevăr groaznică! Când ai să te simți bine, să vii să te ascult! ― Da, vă mulțumesc! Alt truc era acela cu "căzutul pe gheață", dar acesta putea fi folosit decât iarna
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o colegă de-a soră-mi, Veturia Petrovici, fata farmacistului de peste drum de școala unde era tata director. Veturia avea o soră, Thaissa, pe care o iubea Ștefan Predescu. " Vederea" se făcuse la farmacie, unde Julietele veneau aproape în fiecare după-amiază, pe la 5, și plecau pe la 7, conduse de cei doi Romeo! Ce trist mă uitam la prietenii mei, care se simțeau atât de fericiți că puteau să-și petreacă iubitele până acasă. Ah... cum m-aș fi plimbat și eu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Va vrea să cucerească podul, ca să fie sigur că trupele lui ajung În dispozitivul de atac. - A trimis unități de recunoaștere spre Bacău și Neamț, ca să afle starea cetăților, spuse spătarul al doilea, Filip Pop. Le-am spulberat În această după-amiază. Drumurile sunt libere. Dar cetățile sunt păzite de puțini oșteni. - Nu putem fi peste tot, spătare... spuse voievodul. Toată suflarea Moldovei e aici, la Vaslui. - Patruzeci de mii de oameni, spuse spătarul Albu. - Patruzeci de mii de moldoveni și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi Întinse un răvaș căpitanului Oană. Acesta Îl deschise și privi Întâi semnătura. „Angelo”. Textul era scurt. „Veghează asupra voievodului. Cuceritorii au ajuns la Vaslui”. Dimineața de 10 ianuarie 1475, Vaslui Ceața acoperea totul. Oștile Moldovei intraseră În dispozitiv din după-amiaza zilei precedente și dormiseră În locurile din care aveau să declanșeze atacul. Altminteri, pregătirile strategice În zorii acelei zile ar fi fost imposibile. Nu se vedea nici la doi pași. Fiecare luptător putea vedea doar până la omul de lângă el. Comenzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre el. La distanța la care se afla, Simion nu putuse desluși cuvintele căpitanului, dar putuse auzi strigătul tătarului care comandase, de două ori, lansarea săgeților. Între timp, la cetate sosiseră membrii Sfatului de taină al domniei, chemați Încă din după-amiaza zilei de 27. Logofătul Toma Cânde, vornicul Vlaicu, pârcălabul Șendre al Cetății Albe, spătarul Albu, stolnicul Zbierea, comisul Groza, Ioan Țamblac, vechi sol al Moldovei la Istanbul, sosiseră În timpul nopții și așteptau Începerea adunării. Din partea Apărătorilor, În locul căpitanului Oană fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dacă era negustor, se gândi tânărul, atunci afacerile nu-i mergeau tocmai bine. Omul se prosternă cu fruntea la pământ, cerând să fie ascultat. - Te ascultăm, spuse Amir În turcește. În cuvinte destul de greu găsite din cauza emoției, negustorul descrise o după-amiază În care mulțimea se Îmbulzise În fața palatului, iar apoi pe străduțele din jur se dăduseră lupte. Doi oameni, spunea el, luptaseră cu mai mulți ieniceri care blocau ieșirea spre port. Apoi cei doi urcaseră pe un acoperiș și ajunseseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
3 august 1476, obcinele Suceviței Foșnetele Însoțeau tropotul ușor al calului de câteva minute. Deși nu se vedea nimeni, pădurea se schimbase. Respira altfel. Era mai vie. Voievodul se opri. Ieșeau Într-un tăpșan luminat de soarele, Încă puternic, al după-amiezii. I se părea că e prea multă lumină, după atâtea zile de mers prin umbra răcoroasă a pădurilor. Privi spre Alexandru, care avea și el aceeași neliniște. Nu se știa cine se află În jurul acelui tăpșan, dacă erau prieteni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fie ea consfințită de lege, timp și obicei. Nu! Mini nu-și putea deloc închipui mobilul dramei - și, totuși, palpitul și mirosul de came crudă rămăsese în nările ei fine, care căutau zadarnic să dovedească urmele adevărului. In repaosul de după-amiază, Mini se bucurase de răcoarea odăiei cu divanuri pentru ea singură și, în adevăr, adormise ca o biata părăsită, visând frigări uriașe și brațele albe și musculoase ale Lenorei, frîngîndu-se în aer, desprinse de trupul zvârcolit. Ciudat! Visase și limbi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pitulîndu-se Ioghi, vizitiul octogenar, care sta acum pe capră, și nevastă-sa, vrăjitoarea gheboasă, dădaca lui Mika-Le, ținând o capră neagră de panglici. Realitatea năștea astfel închipuiri, care i se suprapuneau ca un al doilea adevăr. Mini își reaminti o după-amiază când Hallipa, cu glasul lui măsurat, le explicase cum nevastă-sa dorise mărirea locuinței deoarece copiii creșteau și o supăra zgomotul, și cum un arhitect, prietenul lui, îi dase ideea de a folosi terasa din spatele casei, unind-o cu una
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Rimi. Va întreba pe Lina ce cale luase de atunci până acum ,,drama Castelului" și va căuta să prindă vreo licărire de adevăr asupra luptei care se dă în trupul cărnos al Lenorei de către o conștiință obscură. Vidul mic al după-amiezii va fi astfel împlinit și asemănarea zilei va aduce astfel cu ca pe Hallipi, dacă nu cumva Hal-lipii trimiseseră spre ea acel zvon matinal. Lina nu era acasă și Rim fu mirat că Mini, de la ușă, în loc de vreo nouă descoperire
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oamenii albi - când m-am dus prima dată în Casa Minunilor. Și a doua oară erai un hindus. Care să fie cea de-a treia incarnare?“ Rudyard Kipling, Kim PRAN NATH ( centrat, în partea de sus a paginii) Într-o după-amiază, la trei ani de la începutul secolului, un colb roșiatic, de fapt, fostă rocă muntoasă, plutește ușor în aer. Se lasă asupra unui călăreț, care înaintează cu greu prin râpele ce brăzdează dealurile de la poalele muntelui, uscându-i gâtul, acoperindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
educația tinerilor domni. Astfel au trecut nouă luni sau poate mai puțin și, în vreme ce tânărul soț se făcea remarcat la întrunirile publice, soția lui se rotunjea pe zi ce trece, iar Anjali țesea în jurul ei intrigi savuroase. Apoi, într-o după-amiază, s-a auzit un țipăt din curte. Amrita intrase în durerile facerii. Influențele nefaste ale safirului și aluniței începuseră să se arate. Înainte ca Pran Nath să-și facă intrarea pe această lume, a fost chemat astrologul. Familia l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prosternându-se la templu, spălându-se subraț, chemând o servitoare să ridice ceva. Micul pătrat de hârtie rigidă este strivit de greutatea amintirilor despre Amar Nath. Și cu toate astea, acest petic a reușit să le detroneze într-o singură după-amiază. Pran se poartă cu fotografia ca și cum ar fi ceva magic, de parcă puterea ei este într-un fel inalienabilă, intrinsecă, chimicale și hârtie înnodate de o energie a binelui și a răului. O întoarce pe ambele fețe, o examinază sub toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sine să pară ridicolă. Îi este mai ușor să se gândească la lucrurile pe care le poate face imediat. E mai bine să stea întins pe malul râului, uitându-se la femeile zenanalei care se distrează pe malul râului. În timpul după-amiezii, Pran observă că există două grupuri distincte. Unul alcătuit din jucătoarele de badminton, femei mai tinere, adunate în jurul uneia din concubinele foarte tinere ale nababului. Și un alt grup cu o medie de vârstă mai ridicată, lângă bufet, ducând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iertare și uitare. Noaptea trecută? O aberație. O lamentabilă lipsă de bun-gust. Maiorul mormăie ceva și întinde cadoul unui servitor. Firoz îl părăsește la fel de îndoit cum a venit. Măcar să nu fi băut așa de mult noaptea trecută! Firoz petrece o după-amiază ușor amuzantă, uitându-se peste titlurile noilor filme ale lui Birch: Bărbatul galben și fata, Trei servitoare negre, Calul din herghelia de țară, Jazz Godiva și ultima serie Big Bellhops pe care o distribuie clientelei cu mai mult discernământ. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
clare, sir Wyndham rostește un mulțumesc, din reflex. — Ne vedem mai târziu la vânătoare, adaugă el, descoperind că nababul e deja cu spatele la el. Se aude zgomotul unui motor și conducătorul Fatehpurului părăsește petrecerea, împroșcând cu pietriș. Pagină separată În acea după-amiază, deși tot Fatehpurul plutește în mahmureală, nimic nu pare să împiedice pregătirile pentru partida de vânătoare. Hainele kaki și topi-urile de soare stau aranjate frumos pe paturi. Puștile de vânătoare de 375 sunt curățate, unse și așezate cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]