24,196 matches
-
Comemorari > COMANDOR (R ) ADRIAN MARINESCU - UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Astăzi, 24 octombrie 2014 se împlinesc opt ani de la tragicul eveniment aviatic când echipajul unui elicopter aparținând Bazei 90 Transport Aerian, Otopeni din cadrul Forțelor Aeriene Române format din doi piloți elicopteriști, Comandorul Adrian Marinescu, locotenentul Adrian Cioarba și maistrul militar Constantin Hurchi, au căzut cu un elicopter Puma, în lacul de acumulare de la barajul
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384124_a_385453]
-
mine obiceiul de a o urma la Liturghie.” Interesul acut pentru cunoaștere, pentru cultură, s-a manifestat de timpuriu la Sorin Ullea. La 13 ani, în 1938, se pasionează de aparițiile săptămânale ale „Doxului” (seriile Aventurile submarinului DOX și Aventurile echipajului DOX de H. Warren), o mică broșură cu aventurile unui echipaj de vas în zona Pacificului, cu descrieri exacte ale locurilor și obiceiurilor. Doritor să cunoască acele meleaguri, împreună cu încă doi colegi de școală hotărăsc să se antreneze pentru a
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
cunoaștere, pentru cultură, s-a manifestat de timpuriu la Sorin Ullea. La 13 ani, în 1938, se pasionează de aparițiile săptămânale ale „Doxului” (seriile Aventurile submarinului DOX și Aventurile echipajului DOX de H. Warren), o mică broșură cu aventurile unui echipaj de vas în zona Pacificului, cu descrieri exacte ale locurilor și obiceiurilor. Doritor să cunoască acele meleaguri, împreună cu încă doi colegi de școală hotărăsc să se antreneze pentru a pleca în locurile descrise cu atât de mare precizie în DOX
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
cu greu să-l determine să se întindă pe canapea. Din când în când corpul era scuturat de convulsii, simțea că are stări de vomă. Nu știa ce să facă, doar îl ținea de mână și îl mângâia pe frunte. Echipajul de pe Salvare l-a consultat, medicul a ordonat să i se facă un sedativ : ”e pe cale să devină agitat”. L-au luat cu targa și l-au urcat în mașină. -Nu puteți merge cu noi. Dacă vreți ,să veniți la
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
mister învăluit în magie neagră, spaimă și multă aventură. Străbunii spuneau că în fiecare noapte cu luna plină, un căpitan monstros, cu o răutate fără limite, își făcea apariția cu navă să fantomă în portul celebru din Barcelona, însoțit de echipajul sau de temut. Se spune că în acele nopți ei cutreierau tot orașul în căutare de arme noi cu care să iși chinuie prizonierii. Dacă încercai să te împotrivești lui și să nu îi dai armele, te făcea una cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93061_a_94353]
-
puternice, încât doar dintr-un pocnit din degete își putea omorî toți dușmanii, oriunde s-ar fi aflat aceștia. Navă lui era una impunătoare, cu zece tunuri și pânze imense. Cu camere secrete unde căpitanul își ținea întrunirile tainice cu echipajul sau. Legenda spune că nava avea și o pivniță unde toți cei din echipaj, care nu l-au ascultat pe căpitan erau închiși și chinuiți de către căpitan în cele mai teribile moduri. Navă ascundea și multe comori, pentru care căpitanul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93061_a_94353]
-
s-ar fi aflat aceștia. Navă lui era una impunătoare, cu zece tunuri și pânze imense. Cu camere secrete unde căpitanul își ținea întrunirile tainice cu echipajul sau. Legenda spune că nava avea și o pivniță unde toți cei din echipaj, care nu l-au ascultat pe căpitan erau închiși și chinuiți de către căpitan în cele mai teribile moduri. Navă ascundea și multe comori, pentru care căpitanul avusese bătălii crâncene. Căpitanul fantomă va rămâne mereu o legendă vie și plină de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93061_a_94353]
-
chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând În picioare trupurile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În burtă. În cele câteva clipe de care fu nevoie pentru a acoperi distanța care Îl separa de locul de Îmbarcare, se temu că nava va izbuti să iasă În larg. Însă această operațiune se dovedea mai dificilă decât prevăzuse echipajul. Ajunse la capătul debarcaderului și descălecă sărind pe scânduri. Ambarcațiunea nu mai câștigase nici măcar un cot Împotriva curentului; dimpotrivă, i se păru că distanța până la țărm se micșorase, ca și când timonierul ar fi stat la Îndoială dacă să Înfrunte marea deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un nas fin trebuie milenii, bre, milenii de cultură, nu niște secole, acolo, amărâte, și alea pline de fum și sânge... Episodul 221 CĂPITANUL GEORGIOS Pe vasul grecului, numit „Lesbos”, bunul nostru Metodiu primi cabina secundului, care la Beci părăsise echipajul pentru o slovacă nurlie, renunțând - poate prea ușor, după opinia unor mateloți - la însorita Grecie, la o familie numeroasă și la asuprirea turcilor. După ce-și curăți hainele și ațipi vreme de vreo trei sferturi de ceas, Metodiu ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de vreo 50 de ani, mic, slab, murdar, neras, cu un tricou flenduros de marinar, aducând o portocală. I-o întinse căpitanului, privindu-l chiorâș, și-i spuse: — Țin să-ți atrag atenția c-au mai rămas trei portocale și echipajul mârâie. N-a mâncat de două zile. — Și tu ce te bagi? - zise căpitanul. Mănânc cât vreau, sunt portocalele mele. Apoi făcu mai domolit: împarte-le echipajului. Grecul cel nemulțumit se-ntoarse pe călcâie și plecă. Abia acum băgă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuse: — Țin să-ți atrag atenția c-au mai rămas trei portocale și echipajul mârâie. N-a mâncat de două zile. — Și tu ce te bagi? - zise căpitanul. Mănânc cât vreau, sunt portocalele mele. Apoi făcu mai domolit: împarte-le echipajului. Grecul cel nemulțumit se-ntoarse pe călcâie și plecă. Abia acum băgă de seamă că omul era numai în ciorapi. — E frate-miu - zise căpitanul, observând privirea compătimitoare a călugărului. Oaia neagră a familiei. Un puturos și jumătate, toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Grecia. Parcă și ai pe cine... Dacă nu era mama să mă roage să-l țin cu mine pe vas, demult atârna de vreun ștreang. Mai ia, părinte, te rog, fără jenă. Metodiu mai luă firesc o felie. Și-n echipaj câți aveți? - întrebă el. — Frate-miu și încă doi - răspunse Georgios. A fost secundarul dar a rămas la Beci. Prost și ăla, parcă la ei e altfel... Nu-s oameni cam puțini pentru așa corabie? - întrebă Metodiu. Pentru navigația în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu foarte luxos, totuși foarte bine îmbrăcați, care călătoresc cu clasa a doua, și al căror țel în viață este să găsească mijloacele de a călători cu vagonul de dormit, tot așa, pe atunci trăiau oameni care se deplasau în echipaje mai puțin scumpe și se înveleau cu blănuri de vulpe, visând să dobândească o caretă și mai luxoasă și să înlocuiască vulpea cu sobolul; că, precum astăzi sunt oameni care merg cu clasa a treia pentru că nu au cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acolo, pe stradă. Și după ce am revenit la birjă și am urcat-o pe Sonia care tocmai se întorcea de la cabina telefonică, privind în ochii ei albaștri, mijiți într-o linie oblică din cauza soarelui care bătea în aripile lăcuite ale echipajului, am simțit o asemenea fericire, încât m-am uitat fără regret la capul cărunt, la haina văruită și la picioarele umflate încălțate în niște cizme uzate și pășind greoi pe partea cealaltă a trotuarului. A doua zi dimineață, trecând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și tremurătoare. Încercând sentimentul, obișnuit în asemenea momente, că tot pământul se prăbușește în afara peticului pe care stăteam, ca să nu cad, m-am sprijinit de ea, îmbrățișând-o la rândul meu. Mai departe, totul a fost îngrozitor de simplu. Mai întâi, echipajul care sălta, dar parcă stătea în loc, pentru că vedeam deasupra mea doar un petic de cer înstelat în timp ce-i rupeam buzele, plin de o dulce cruzime. Apoi, poarta și, lateral, pe vârful unei bare, o cizmă aurie; poarta era din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
roșie a scării, încât abia puteam să țin pasul cu el. Nu știu de ce, dar în această fugă a mea în urma lui, pe scări, era ceva îngrozitor de jignitor, ceva înjositor și rușinos. Jos, lângă intrare, pe Stein îl aștepta un echipaj, iar el se despărțea de mine indiferent, întinzându-mi o mână inertă și retrăgându-și-o imediat pentru a urca în trăsură și a pleca. Mi-amintesc cum i-am cerut odată niște bani împrumut, o sumă neînsemnată, câteva ruble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
căpitani ca Francis Drake și Thomas Cavendish, își propune să prade aurul spaniol adus din America. în 1588, invincibila Armada spaniolă, greoaie și prost înarmată, naufragiază în fața coastelor Angliei; două treimi dintre marinarii și navele ei se scufundă sub ochii echipajelor de pe vasele englezești înarmate cu tunuri mult mai precise. Atlanticul se deschide atunci din nou vaselor comerciale, îndeosebi genoveze, olandeze, englezești și franceze, redevenind un bazin comercial. în timp ce, în 1598, China îi învinge pe japonezi în Coreea fără ca totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
protecționiste promulgate la Londra. Cu beneficiile obținute, orașul poate trece la producția pe scară industrială a unei nave excepționale, inventată în 1570, flautul, mult mai rentabilă decât cele dinaintea ei, întrucât poate fi fabricată în serie și funcționează cu un echipaj redus cu o cincime. La începutul secolului al XVII-lea, Amsterdamul se transformă într-un imens șantier de producție, vânzare și întreținere a navelor. Atelierele sale utilizează macarale și fierăstraie acționate de forța vântului. Flota sa este enormă, foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
bani. Uneori venea vreun vapor cu poștă și căpitanul Nichols care făcuse cunoștință cu pontatorul izbutea să găsească pentru amândoi un angajament ca hamali. Când era vorba de un vapor englezesc se strecurau cum puteau în teugă și obțineau de la echipaj o gustare de dimineață substanțială. Înfruntau riscul de a se întâlni cu vreunul dintre ofițerii vasului și de a fi alungați în jos pe pasarelă cu un picior în spate care să-i grăbească. — Nu e mare lucru să primești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
folosi exact aceste tonuri. — Ei, ce-ar fi să te însori cu Ata? E fată bună și n-are decât șaptesprezece ani. Nu și-a făcut de cap ca fetele alea - mă rog, cu un căpitan sau un șef de echipaj da, dar n-a pus mâna pe nici unul dintre băștinași. Elle se respecte, vois tu. Casierul de pe vasul Oahu mi-a spus cu ocazia ultimei călătorii că n-a mai cunoscut o fată drăguță pe toate insulele astea. Și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vasul Oahu mi-a spus cu ocazia ultimei călătorii că n-a mai cunoscut o fată drăguță pe toate insulele astea. Și pentru ea ar fi timpul să se așeze la casa ei, și pe urmă căpitanilor și șefilor de echipaj le mai place din când în când câte o schimbare. Eu nu țin prea multă vreme fetele în serviciu. Are și ea o mică proprietate pe la Taravao, puțin înainte de a ajunge la peninsulă, și cu prețul la care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era destul de drăguță. Și gătea foarte bine. Chiar eu am învățat-o. Am văzut eu la ce se gândește Strickland, așa că i-am spus: „I-am plătit un salariu bun și ea l-a economisit, iar căpitanii și șefii de echipaj pe care i-a cunoscut i-au dat din când în când câte ceva. A economisit câteva sute de franci“. Strickland s-a tras de barba lui roșie și a zâmbit: „Ei, Ata, ți-ar plăcea să ai un soț ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
duhoarea ce urca de pe jos. Dante clătină din cap. Corabia aceea trebuia să fi Înaintat cu mare precizie, cu o iscusință extremă, ca să urce pe cursul râului și să ajungă până acolo. Cum ar fi putut face așa ceva cu un echipaj bolnav? Nu, cu siguranță, alta era cauza acelei hecatombe. Probabil că moartea dăduse târcoale la bord asemenea unui oaspete tăcut, trecându-și Îndelung ghearele pe deasupra prăzii, Înainte să lovească. Își ridică privirea, atras de scârțâitul steagului de pe vergă. Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mișcări de amnar, aprinse torța improvizată, iar apoi se aplecă În gol, făcând lumină. Nu văzu echipamente, vergi sau vele de schimb, nici vreun fel de produse alimentare, nici provizii de apă sau de vin. Nici un spațiu de dormit pentru echipaj, nici bucătărie, nici arme. Chiar și pietrele de lest fuseseră Îndepărtate, transformând galera Într-o mare cochilie goală. Părea că singura grijă a comandantului fusese aceea de a reduce la maximum pescajul, pentru a putea urca pe râu. Își Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]