3,527 matches
-
Socială la Sibiu, unde a continuat să Își desfășoare activitatea la o scară mult redusă până În 1945, Împreună cu filiala din Sibiu a Universității din Cluj și Astra. Sursele istorice nu arată că Moldovan ar fi avut vreo legătură directă cu efemerul regim legionar din 194041. Este adevărat Însă că el a fost membru al Comisiei pentru Igienă Socială sub regimul autoritar al mareșalului Antonescu, o instituție ale cărei activități rămân necunoscute până astăzi din cauza blocării accesului cercetătorilor la arhivele Ministerului Sănătății
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Banu a desfășurat cele mai importante activități ale sale În sprijinul eugeniei Între 1932 și 1933, când a deținut funcția de ministru al Sănătății, funcție pe care a acceptat-o din nou Între 1937 și 1938, ca membru al guvernărilor efemere de dreapta conduse de Octavian Goga și apoi de A.C. Cuza. Nu este clar de ce Banu a acceptat această funcție, pentru că În lucrările pe care le-a publicat nu există nici un indiciu al adeziunii sale la ideologia rasistă sau la
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
sociologie différentielle (ediția a III-a revăzută, PUF, Paris, 1963, pp. 146-147). Astfel, prin intermediul unei clasificări foarte generale a formelor de sociabilitate, regăsim antinomia elită/mase: pe de o parte, masa, un vast ansamblu neorganizat, bazat pe forme superficiale, chiar efemere, de sociabilitate, în care individualitatea rămâne foarte expusă presiunii difuze a ansamblului; pe de altă parte, elita, o minoritate în sânul căreia interrelațiile sunt mai individualizate, în care presiunea ansamblului este resimțită puțin, dar în care, dimpotrivă, domină sentimentul că
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
rămîne darul cîntecului; dar dacă-l lipsești pe un păun de penele din coadă, oare ce-i mai rămîne?” (Luigi Pirandello) Într-adevăr, ce i-ar mai rămîne, de exemplu, celui care nu-și poate Întemeia „succesul” decît pe strălucirea efemeră a vestimentației? * „Duminica este utopia săptămînii.” (Lucian Blaga) Ne place să Începem noua săptămînă de lucru cu iluziile zămislite În ziua de duminică. * „Prejudecățile sînt rațiunea proștilor.” (Voltaire) Pentru că „proștii” sînt alergici față de orice Încercare venită din exterior de a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În realizarea lui, a unor mijloace degradante, și invers: un scop josnic să nu-l acoperim prin folosirea unor mijloace demne. * „Dacă Îmi voi păstra un bun renume, voi fi destul de bogat.” (Plaut) Bogățiile materiale, comparativ cu cele spirituale, sînt efemere. Este revelatoare, În acest sens, cugetarea lui M Eminescu: „Am Înțeles că un om poate avea totul neavînd nimic, și nimic avînd totul”. * „Un om nu are dreptul să-l privească pe altul de sus, decît atunci cînd trebuie să
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
transformăm răstimpul petrecut pe această planetă în prilejuri de jubilații? Cum? De exemplu, bucurându-ne de tot ce ni se întâmplă și e plasat sub semnul binelui, profitând de acest moment, aderând la această clipă. A conștientiza bogăția unei clipe efemere, dar fericite, a ști că ea constituie un dar într-o existență plasată majoritar sub semnul negativității, iată o rețetă lesne de aplicat și direct aducătoare de bucurie. Această energie pozitivă ne permite să suportăm mai ușor surprizele neplăcute ale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unde fiecare guvern și-a imaginat propria strategie, fără legătură cu cea anterioară, fără ca la nivelul ansamblului economiei naționale să existe o singură strategie, cu obiectiv strategic pe termen lung și care să fie obligatorie pentru toate guvernele și parlamentele efemere pe durata de valabilitate a strategiei. Evaluarea eficienței împrumutului cere metodologii clare de calculare, regăsite atât în practica economico-financiară din țară, cât și la evaluatorii din cadrul instituțiilor financiare creditoare. Atenția care se cere decidenților la această etapă este separarea împrumutului
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
cu psihotehnica, capătă o mai mare extindere când, prin legea din aprilie 1936, se înființează Institutele de Psihotehnică din Cluj, București și Iași și 16 oficii de orientare profesională, în diferite orașe din România. Institutele psihotehnice au avut o viață efemeră, fiind desființate în 1940 și fiind înlocuite de două „laboratoare psihotehnice”, unul la București și altul la Sibiu. În general, mai toate cercetările de psihologie a muncii efectuate în România înainte de 1944 priveau selecția și orientarea profesională și se încadrau
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
chemând-o, poate nu zadarnic, pe Euridice asemenea lui Orfeu. Marea durere a unui bărbat ilustru e totdeauna un eveniment public. Cine trece pe lângă ea, văzându-și de treabă, trece ca un asin pe lângă o catedrală. Astăzi poate că adversități efemere, ori disproporționate, porniri de temperament și de umoare, vorbe aruncate și cine știe ce iritări, ori susceptibilități vor face să fie de unii privită cu rezervă afirmația mea și a mai multora că Jebeleanu e într-adevăr un bărbat ilustru. Dar urma
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mers mai departe. Oricare din nenumăratele lui cărți, istoria comerțului, a bisericii, a armatei etc. sunt pline la tot pasul de aproape insuportabile splendori. Dar să luăm acea capodoperă care e Istoria Românilor, plină de portrete extraordinare, de amețitoare și efemere glorii, de drame și cruzimi atroce, de viziunii imense asupra lumii și vieții: această mare carte în zece volume e o vastă galerie shakespeariană. Să luăm marile lui discursuri sau articolele lui de gazetă și seria superbă de Oameni cari
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
treacăt ceva ce-mi stătea pe suflet. Cu privire la Scrisoarea III îmi amintesc ce ni se spunea în anii mei de școală, la lecția respectivă: că, în partea a doua a celebrei poeme, Eminescu s-a lăsat târât de mărunte și efemere patimi, coborând la invectiva trivială, străină de marea inspirație poetică. Bineînțeles, în contrast cu spiritul pamfletar al părții acesteia, ne era lăudată partea întâia, cea cu Mircea și împăratul. Pe mine vehemența invectivei eminesciene mă încânta nespus de mult și n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
câte două și privind absent peste capetele emigraților solicitanți; sau regele George al III-lea, nebun, rătăcind singur, ca regele Lear, prin sălile palatului și așezându-se la clavecin să cânte din Haendel. Sute de asemenea imagini sunt smulse vertiginos efemerului și fixate pentru totdeauna în trăsături definitive. Ceea ce Malraux, în preambulul la Antimémoires (care sunt bel et bien memorii), preconizează prin „quelques traits qui expriment moins un caractére individuel qu’une relation particulière avec le monde”, este exact secretul artei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în istorie „Vremurile Obscure”. Atunci cultura s-a ocultat, retrăgându-se din calea invaziilor și păstrându-și sămânța în depărtate și solitare comunități mănăstirești, nădăjduind o reînflorire în alte timpuri mai propice. Această reînflorire s-a întâmplat o primă dată, efemer, dar strălucit, în ceea ce s-a numit „renașterea carolingiană”, iar apoi, de astă dată definitiv, în secolul al XII-lea. Despre acest moment al istoriei spune un critic și istoric de artă englez, Kenheth Clark, că reprezintă un miracol analog
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
actuali Shakespeare sau Socrate sau Dante, decât Sartre sau adversarii lui de la „Tel-Quel”. Dar există un înțeles al jurnalismului pe care nu-l pot accepta cu nici un chip: ideea că gazetăria e altceva decât literatura, că presupune o preocupare de efemer, de senzațional sau un refuz al ideii. Există un anumit stil, așa-numit gazetăresc, vioi, grăbit; am constatat că vioiciunea este deseori limbajul platitudinii. — Se poate înțelege că vorbiți despre Luceafărul cum îl vedeam eu cândva, - o, plăcerea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
trăirea durerii, din suportarea căreia Își fac nu numai un merit, dar chiar și o plăcere. Cum este posibil să simți o plăcere a durerii? Explicația este dată de convingerea lor În adevărul următorului raționament: renunțarea la bunuri meschine și efemere pe acest pământ echivalează cu o achiziție sau o răsplată (dobândirea, În schimb, a celor eterne și divine din cer). Ascetul creștin Îndură așadar suferințe, insulte, oprobrii, se lasă chinuit În viață pentru a fi fericit după moarte. Μ Plăcerea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
moral este considerată, dimpotrivă, capacitatea de a-ți extrage trăirile de satisfacție interioară dintr-o „morală a valorilor”, și nu dintr-o morală a plăcerilor senzuale de moment. Valorile, mai ales cele durabile (atemporale), elevează actul moral, comparativ cu valorile efemere (legate, de exemplu, de plăcerea unei mese bune, de avere sau de satisfacția realizării unei excursii de agrement); valorile durabile elevează actul moral nu numai prin natura scopurilor lor, dar și prin faptul că-l silesc să se exprime În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai mult sau mai puțin grave, dar pe care știu să le țină ascunse, lăsând impresia că dețin un autentic „simț al realului”. și invers: oameni care dispun de un cert „simț al realului”, dar care, exagerând importanța unor simptome efemere ale unor suferințe de-ale lor de moment, ne fac să credem că avem de-a face cu persoane puternic depresive sau dezorientate În mediul lor de existență. Μ Expresia „educația interioară a omului” se referă, În esență, la acea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
combată sau să-l diferențieze de lucrurile bune). Μ Cel care trăiește numai pentru a savura plăcerile clipei prezente uită un lucru esențial: orice „prezent” curând va fi un „trecut” (prin urmare, așa cum va fi prezentul - de exemplu, un prezent efemer prin plăcerile lui strict senzuale -, la fel va fi și trecutul). Μ Unul dintre aspectele psihologice cele mai frumoase pe care ni le oferă poveștile șeherezadei este, desigur, cel referitor la nevoia omului de a cunoaște lucruri mereu noi și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
e prizată în continuare, cu un plus de emfază pozitivistă, jucată. O listă de referințe documentare, în mare parte inventate și atribuite cu aplomb lui N. Iorga, autentifică formal pretențiile romancierului de a reconstitui cu mijloace epice un moment din efemera ocupație a Olteniei de către austrieci (în veacul al XVIII-lea). Istoria se năpustește, strivitoare și perversă, asupra protagoniștilor: melancolicul Tobit (boiernaș autohton) și scutierul său Heiler. Cu toate acestea, destinul personajelor rămâne neatins de presiunea conjuncturii, ascultând mai curând de
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
de umor”. Mai târziu autorul afirmă deschis că „limpezimea” versurilor constituie principiul „poeticii” sale, iar scopul versurilor se limitează la impresionarea „micuțelor” cititoare reale. Multe poeme din O fată mică se închină (1935) au un sunet aparte prin gingășia emoțiilor - efemere, e drept - și nu întâmplător Tudor Arghezi îl așază în descendența lui Ienăchiță Văcărescu. M. le dezvăluie cu o spontaneitate netrucată și melancolia imprimă acestor cântece și madrigaluri o melodicitate remarcată în epocă: Eugen Jebeleanu îl aseamănă cu Heine, sonetul
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
în articolele critice intuiție fantastică și expresie amănunțit plastică”. Funcționează ca profesor la Liceul Național din Iași, apoi la Liceul „A. T. Laurian” din Botoșani până în 1950. În 1953 devine redactor-șef adjunct al revistei „Iașul literar”, din 1955 lucrând efemer ca profesor la o școală generală din Coarnele Caprei, județul Iași. A publicat articole, poezii originale și traduceri în „Revista Fundațiilor Regale”, „Jurnalul literar”, „România literară”, „Victoria”, „Tribuna poporului”, „Frontul plugarilor”, „Opinia”, „Moldova liberă”, „Lupta Moldovei”, „Națiunea”, „Flacăra”, „Preocupări literare
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
regăsește și în piesa de teatru Io, Ștefan Voievod. În 1957 a publicat în „Viața românească” un fragment din piesa de teatru în versuri Ovidiu la Tomis, în care încearcă să contureze destinul poetului antic, destin mai presus de gloria efemeră a Cezarului, din a cărui voință Ovidiu fusese exilat la Pontul Euxin. M. a tradus în românește scrieri aparținând lui Adelbert von Chamisso, Jack London, Thomas Mann ș.a. În 1967 a primit premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea romanului Muntele vrăjit
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
Cozia (1980) e, de asemenea, un spațiu de interferență a mai multor formule de discurs și a preocupărilor autorului (istorie, antropologie, folclor, filosofie etc.). Reconstituire documentată a timpului lui Mircea cel Bătrân, meditație asupra istoriei, a balansului între etern și efemer, romanul amestecă narațiunea obiectivă cu eseul în încercarea de a configura o inițiere filosofică a personajului principal. Influența sadoveniană e, pe alocuri, prea evidentă. Ultimul volum antum, Pe malul Styxului (1980), este un bildungsroman filosofic, o carte autobiografică devenită testament
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
E momentul fast în care Arghezi, Blaga, Brâncuși, Enescu, fiecare din alt unghi, operează sinteze, topind, stilizând, eliminând și potențând, revitalizând și interogând, cu aspirații spre totalitate. Ca poet al timpului în mers, M. se vrea deopotrivă un explorator al efemerului și al eternității. Totuși, el e mai puțin un meditativ, cât un constatator, în ochii căruia ideea de tradiție pare mai degrabă o sumă a experiențelor succesive, lăsând drum deschis progreselor viitoare. Nu sunt de găsit acuitatea filosofică a lui
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
autonome, În cadrul cărora rezultatele pot fi deduse logic din premisele inițiale, Însă numai În măsura În care forma de cunoaștere satisface aceste condiții și este impersonală, universală și complet neinfluențată de context. În schimb, după cum subliniază Detienne și Vernant, mētis-ul este caracteristic „situațiilor efemere, schimbătoare, deconcertante și ambigue, situații care nu se pretează la măsurători precise, calcule exacte sau la o logică riguroasă”. Nussbaum ne arată Într-un mod convingător cum a Încercat Platon, mai ales În Republica, să transforme sfera iubirii - aproape prin
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]