3,359 matches
-
ale lui Mario Luzi sau Alfredo Giuliani, corespondența lui Emil Cioran cu Dieter Schlesak, traducerile lui Mircea Țuglea din Paul Celan ș.a. Alți colaboratori: Maria Corti, Gheorghe Grigurcu, Marian Victor Buciu, Monica Farnetti și mulți alții. Revista este ilustrată cu eleganță de artiști plastici precum Spiru Vergulescu, Sorin Ilfoveanu, Sorin Dumitrescu. N.S.,R.D.
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
Alex. Ștefănescu, Studiu savant, joc literar și poem critic, RL, 1999, 12; Costache Olăreanu, „Alfabetul doamnelor”, ALA, 1999, 456; Paul Cernat, Meniu de cărți-desert, „Vineri”, 1999, 6; Dan C. Mihăilescu, Din istoricul femeii la români, „22”, 1999, 31; Victoria Luță, Eleganță și rigoare, OC, 2000, 1; Vlad Alexandrescu, Angelus Silesius, „Călătorul heruvimic”, OC, 2000, 5; Svetlana Cârstean, „Dacă n-ar exista critica, literatura și-ar pierde umbra” (interviu cu Ioana Pârvulescu), OC, 2001, 74-75; Vitalie Ciobanu, Valsul pe eșafod, Chișinău, 2001
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
formulei lirice de la debut, însă fără să se cantoneze strict în limitele ei, ci nuanțând-o cu accente și tonuri noi. Culegerile sale de versuri par, în succesiunea lor, „fragmente ale unui discurs unic, redactat cu grație și maliție, cu eleganță și fandări ceremonioase” (Radu G. Țeposu). Atât volumele, ca ansambluri de poeme, cât și poemele, ca însumare de secvențe, ilustrează o tehnică ce mizează pe contrapunct, contrast și sincopă. În spațiul lor alternează spiritul ludic și gravitatea, notația seacă, reportericească
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
A apreciat scriitori de o valoare modestă, care se remarcau însă prin acuratețea lingvistică a exprimării (Theodor Șerbănescu, Dimitrie Petrino, Matilda Cugler-Poni). El însuși a folosit în scrierile critice o limbă ce poate fi considerată model de precizie și de eleganță. A apelat la o terminologie critică modernă, care, începând cu el, s-a impus în literatura română. Un rol esențial în afirmarea opiniilor l-a avut și stilul criticului. Mânuind cu abilitate ironia, el se servea de argumentul logic pentru
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
erudiției cu umorul și ironia fină. Însă dramaturgia este, poate, latura cea mai rezistentă a unei opere subordonate, în mare măsură, obsedantei teme a exilului, remarcabilă fiind flexibilitatea de care dă dovadă autorul atunci când schimbă registrele. Discursul său, de o eleganță mereu egală sieși, îmbracă pe rând haina comediei (cu multiple valențe germinative) și pe cea a unei drame necanonice, așadar lipsită de artificiile tipice. Viața și pătimirile lui Publius Ovidius Naso este o „comedie amară”, după cum autorul însuși o numește
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
și mai ales în I.L. Caragiale) adaugă acestor proze unele note suprarealiste. Romanele Roșu, galben și albastru (1924), Corigent la limba română (1928), Bărbierul regelui Midas și 3 și cu Rezeda 4 (1933) sunt (auto)biografii imaginare scrise cu multă eleganță stilistică și într-o perfectă estetică a oralității (Paul Zarifopol). Se vizează fresca socială și comedia de moravuri, răspunzând gustului public pentru un modernism decadent, frivol, amoral și cinic, cu rezolvări melodramatice (sfârșituri tragice, sinucideri etc.) sau senzaționale (intrigă polițistă
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
când autorul publicase primele sale eseuri despre „faptul religios”. Dacă atunci pana autorului redacta un diagnostic negativ la adresa maladiilor modernității, de această dată întregul cărții ni se înfățișează terapeutic ca o introducere „la o artă a speranței”. Volumul, redactat cu eleganță și familiaritate, cuprinde patru secțiuni („Antropologice”, „Ortodoxe”, „Catolice”, „Europene”). El debutează printr-o continuare a „fărâmelor” împărțite sub chipul unor concluzii din cartea precedentă, intitulată Ispita binelui. Primul eseu este un apel lucid la acea formă de vitalitate creștină care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în ultimii ani progrese remarcabile, dezvoltându-se atât pe linia creșterii continue a dificultății și complexității mișcărilor, cât și a compoziției exercițiilor. În ultima istanță, elementul de selecție și diferențiere al valorilor va fi legată de realizarea tehnicii ideale, de eleganță, ținută și precizie în execuția mișcărilor artistice și a elementelor tehnice. Conținutul motric specific gimnasticii are o structură complexă, solicitând o coordonare a mișcărilor segmentelor corpului, cu treceri dintr-o poziție în alta, cu modificări rapide ale pozițiilor centrului de
STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA ECHILIBRULUI PRIN EXERCIȚII SPECIFICE PE BÂRNĂ. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gina Groza-Gogean, Emilia-Florina Grosu, Maria – Ramona Micu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_800]
-
canonul culturii înalte. Este, cred, momentul în care opera lui Noica a ajuns să joace un rol central. Teoriile antebelice ale lui Noica despre românitate, o combinație de heideggerianism și autohtonism radical, fuseseră destul de populare, dar nu atinseseră profunzimea și eleganța operei deschizătoare de drum a lui Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, parte a unei mai cuprinzătoare metafizici a națiunii române pe care implicarea exemplară a autorului în administrația de stat și tragicul său sfârșit nu au lăsat-o să
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Chicago pentru a rezolva, la Hollywood, un caz de șantaj nu numai că vorbește și se comportă precum Marlowe, dar se și îmbracă la fel: ambii poartă un powder-blue suit, semn al încercării de a aduce cu sine o anumită eleganță în lumea străbătută cu somnambulică indiferență. Raymond Chandler a pus în Philip Marlowe măcar o parte din frustrarea și amărăciunea care nu l-au părăsit niciodată. După propria mărturisire, într-o anumită perioadă a vieții a trăit vreme de cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Chandler nu acceptă pentru romanul detectivistic rolul de rudă săracă, de moștenitor umil al unei tradiții precare, pentru care mecanicitatea formulelor, reproducerea modelului eficient, dar inexpresiv, ocupă prim-planul scrisului. Format la școala postvictoriană a respectului față de cuvânt, el cere eleganță, precizie, expresivitate și, mai ales, o anumită respectabilitate științifică. Aceasta e conferită doar de uzul „pe scară largă”, de confirmarea venită din partea realității. În mod surprinzător, Chandler nu visează la transplantul pe sol american a elegantei engleze britanice - cum poate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Chandler a pus degetul pe câteva puncte esențiale, care demonstrează, implicit, de ce invazia romanului polițist american a scos în evidență precaritatea stilistică, uscăciunea lingvistică și infantilismul cultural al literaturii detectivistice britanice: din cauza absenței legăturii organice dintre limbaj și conținut. Solemnitatea, eleganța, conotația socială a englezei împiedică desăvârșita conectare a temei la uneltele lingvistice. Prima - și esențiala - constatare a lui Raymond Chandler privește o subtilitate neobservată decât de un practician al scrisului: fluiditatea. Engleza americană e o limbă la fel de maleabilă ca engleza
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
loc și mă privea cu țigara în mână. Nu se mișcă și nici nu făcu vreun gest când mi-am întors capul spre el. Stătea neclintit. Nemișcat. Marile calități ale romanului trebuie căutate în astfel de stampe de o desăvârșită eleganță literară. Retras la o semidistanță convenabilă, Marlowe se rezumă la postura observatorului obiectiv al universului pe care nu-l mai suportă. Nu simte nevoia nici să facă dreptate, nici să pedepsească vinovații, nici să-și dovedească inteligența. Singurul lucru care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
l-ar fi putut permite niciodată. Ei bine, trecând cu pensula nivelării sociale, Chandler aduce milionarii și faliții, victimele și șantajiștii într-un spațiu comun, perfect armonizat: aici, asasinii nu sunt cu adevărat asasini, iar polițiștii care-i urmăresc au eleganța și finețea comportamentală a unor gentlemeni înnăscuți. Raymond Chandler mizează, în Playback, pe forța de seducție a convenției. În acest sens, ultima lui creație este și cea mai literară dintre scrieri. Autenticitatea e asigurată de realismul descrierii și de păstrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a cărui filozofie contrazice atât de agresiv concepțiile așa-zis „liberale” profesate în mediile intelectuale și artistice actuale. Antipatia evidentă nu-l împiedică însă pe Martin Amis să cartografieze, fără exces de zel, zonele de interes ale romanului. El remarcă „eleganța” premiselor, dar deplânge precaritatea parcursului propriu-zis, modul repetitiv și lipsit de logică internă al acțiunii. Labirintul în care ne poticnim alături de Marlowe nu este nici terifiant, nici seducător: e doar o structură dinainte fixată la care ne obligă tradiția unui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Uniunea Scriitorilor: Aceleași nisipuri (1995) și Cârtița lui Pessoa (1999). A. este, de asemenea, unul dintre cei mai importanți și mai prolifici traducători în românește ai literaturii franceze, engleze și americane moderne; transpunerile sale sunt de o mare acuratețe și eleganță. SCRIERI: Lumina pământului, pref. Nina Cassian, București, 1964; Piatra, București, 1968; Psalmi, București, 1969; Unu, București, 1970; Ewww-Errre, București, 1972; Piatra și alte poezii, București, 1972; Poèmes. Art et poésie, Paris, 1973; Există, București, 1974; Iubiri, București, 1976; Călătorii, București
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
ale psihismului este tendința de a compensa anumite inferiorități organice” (Petot, 1991). Exemplele cel mai des citate sunt cel al lui Demostene, care era bâlbâit, dar a devenit un mare orator, al lui Talleyrand, care, deși șchiop, era celebru pentru eleganța sa, și al lui Byron, șchiop și el, care a fost însă un remarcabil sportiv. Prin urmare, putem vorbi în ambele cazuri despre o formațiune reacțională, de vreme ce anumite trăsături de caracter apar ca o contrapondere pentru trăsăturile opuse. Recunoscând că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în tragicomedie (Microbul). Evenimentele cruciale au o anume noblețe dramatică (Din carnetul unui judecător) ori o liniște prevestitoare de furtună (Neamul Udreștilor). De o însemnătate aparte în arta lui de scriitor este stilul. Fraza are o limpezime ireproșabilă și o eleganță a alcătuirii care o apropie de cea a lui A. I. Odobescu. Este savantă, plină de paranteze, explicații, incidente, aglutinând vorbirea directă, dialogul posibil al personajelor și rezumând evenimentele ori metamorfozele sufletești. Refrenul, altă particularitate, dă enunțului melodicitate și solemnitate. Podoabele
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
întrebarea dacă lectura analizei unei povești a vieții unei persoane „oarecare” a dus la o mai bună înțelegere a vieții celui care a citit-o. Economia: capacitatea de a oferi o analiză bazată pe un număr mic de concepte și eleganța sau impresia estetică (ce are legătură cu meritele literare ale prezentării orale sau scrise ale poveștii și cu analiza sa; vezi Blauner, 1987; Richardson, 1994). Ca și Mishler (1990), Rogers și colaboratorii săi (în curs de apariție), nici noi nu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
bănățean sau asupra aceluia panonic acoperă o parte din necesitatea informațiilor, la rândul ei înscrisă în efortul de recuperare al despotismului luminat. În „Praefatio”, savantul ceh evidențiază prerogativele lui Olahus în regatul maghiar de la mijlocul veacului al XVI-lea; arată eleganța și ingeniozitatea scrierii umanistului, universalitatea concepțiilor, motivând popularizarea cărții intrate decisiv în circuitul istoriografic abia în epoca Luminilor. Contemporanul lui Olahus, Johannes Honterus, apare în colecția lui Batthyăny cu o singură carte din vasta sa creație, anume Rudimenta cosmographica, o
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
narative) și astfel vom fi la adăpost de greșeli de exprimare extrem de grave - anacolutul, de pildă: „Fusese la mare, dar nu se vedea”. Evitați substantivarea verbelor. Mâncatul, dansatul, cusutul etc. dau impresia de neglijență, de limbaj vetust și lipsit de eleganță. Să nu fim comozi în exprimare. Cu puțină străduință, vom găsi sintagma potrivită ideii pe care vrem să o exprimăm. Rareori se întâmplă ca substantivarea să aibă o valoare subtil ironică. Să ne amintim de celebra sintagmă atribuită lui C.
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
2006, p. 6). Jocul de cuvinte (calamburul). Genurile de umor sau cele libere (tableta, însemnarea etc.) apelează cel mai des la acest început. Condiția este ca jocul de cuvinte să nu fie forțat sau naiv, ci să conțină surpriză și eleganță intelectuală. Contează cui ne adresăm: cititor sub-mediu sau intelectual: Domnului Columbeanu i-a ieșit pe gură o păsărică cât un cioroi atunci când a zis că, pentru el, „Ziua îndrăgostițiilor” este în fiecare săptămână”. Probabil pentru dl Columbeanu anul are doar
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
îngrădim personalitatea ziaristului și îl transformăm într-un simplu funcționar al scrisului? Tot secretul unui text reușit stă în echilibru și dreaptă măsură. Stă în disciplina conținută a scrisului. Dincolo de exigențe, cititorul trebuie să regăsească o anume prospețime a textului, eleganța, expresivitatea și, implicit, puterea lui de convingere. De multe ori, ziaristul este obligat (conștient sau nu) să încalce reguli și datini jurnalistice. Important este să o facă în deplină cunoștință de cauză și să nu se lase intimidat de amănuntele
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
În alte situații, efortul de a găsi un titlu memorabil se dovedește inutil. Ne gândim la modelul sobru al unui ziar de prestigiu, cum este Le Monde, care, în loc să titreze „Kohl și Mitterrand au pus pirostriile Europei unite”, își permite eleganța unei simple și clare afirmații: „Kohl și Mitterrand relansează Europa politică”. Ne gândim la efortul redacției France-Soir, care, prin anii ’60, dorea să anunțe pe prima pagină un reportaj-anchetă despre China. Ezitând până la exasperare între mai multe titluri provocatoare („Pericolul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
este alcătuit din peste douăzeci de persoane, iar rezultatul se va concretiza În șase volume, totalizând aproximativ 4.000 de pagini. Urmărim realizarea unei traduceri cât mai fidele textului grecesc, Într-o limbă română actuală. Exactitatea, precizia nu exclude Însă eleganța stilistică. Este vorba așadar nu doar de o traducere a Septuagintei, ci de inserarea acesteia În marea și bogata tradiție exegetică a Părinților, dat fiind că apartul de note conține numeroase trimiteri la tradiția patristică a Bisericii. (apărut și În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]