2,971 matches
-
bătălie, ci În urma unei septicemii contractate la bordul vasului care Îl purta spre Dardanele - eșuase atât de lamentabil În a Împlini sublima profeție a lui „Și dac-ar fi să mor...“ nu făcuse decât să intensifice patosul, să accentueze tragismul elocvent al irosirii atâtor vieți tinere În Marele Război. După ce sfârși de dictat ultima revizuire a acestei lucrări, constată că nu mai avea nici un chef să Își continue romanul În curs de elaborare, Turnul de fildeș. Aceasta Îi provocă o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fericit. Dencombe trebuia să moară la sfârșitul povestirii, un om În floarea vâstei, lăsându-și opera supremă neterminată. Închipuindu-se pe sine Într-o asemenea situație tragică, Henry compuse un monolog pe patul de moarte atât de percutant și de elocvent, Încât Îi dădură lacrimile În timp ce Îl așternea pe hârtie: „O a doua șansă - aceasta este iluzia. De la bun Început, nu avusese decât una. Trudim În beznă și facem cât putem și dăm cât avem. Îndoiala ne este pasiune și pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar fi dat naștere riscului de a Întâlni Într-o zi dublura sau stafia lui Fenimore pe cine știe ce alee sau podeț. Și atunci, de ce să nu le scufunde În laguna pe care o iubise atât, despre care scrisese atât de elocvent În ultimele pagini ale jurnalului? Căzură deci de acord și, Într-o seară (posomorâtă și cețoasă, nu amurgul splendid, auriu, ca dintr-un tablou de Turner, la care sperase), Henry luă o gondolă plină cu vârf de haine până În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
The Saturday Review. Recunoscu părul roșu ca o pălălaie și barba asortată, ca o limbă de foc, căci Îl ascultase vorbind la Întrunirile socialiștilor fabieni, cu mai mulți ani În urmă, pe când era student. Ignorarea codului vestimentar al teatrului era elocventă pentru radicalismul său neînfricat. Lui Herbert Îi mai scăzu din mulțumirea provocată de costumul nou, de seară.] Opri o brișcă În Kensington Gore și ceru să fie dus la Haymarket, dar, constatând că ajunsese cam devreme, coborî În Piccadilly, vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
jur, sperând să Îl repereze pe autor În sală, deși, chiar dacă l-ar fi văzut, nu ar fi Îndrăznit să Îl abordeze, pentru că suferea de o bâlbâială care, de cele mai multe ori, Îi lega limba atunci când s-ar fi vrut mai elocvent.] Se gândi să iasă din sală - dat fiind că stătea la capăt de rând, i-ar fi fost ușor -, dar unde s-ar fi putut duce? Nu Înapoi la De Vere Gardens, evident - cei doi Smith ar fi crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trebuia, În același timp, să te desparți Încet, Încet de ei. Avea să Își cearnă și să păstreze amintirile, prietenia și dragostea pe care i le purta lui George Du Maurier Într-un eseu memorial, cât mai frumos și mai elocvent, după care avea să Își Încheie și să Își rafineze propria oeuvre, În anii care Îi mai rămâneau, În „acea splendidă «ultimă manier㻓 la care bietul Dencombe, eroul unei alte povestiri, nu făcuse decât să viseze. Ca mai Întotdeauna, decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
criză financiară, ba chiar era suficient de solvabil pentru a discuta despre intenția de a construi o casă pe coasta de est a Sussexului, imediat ce starea sa de sănătate avea să se Îmbunătățească. Îl interesa mult arhitectura casnică și peroră elocvent Împotriva locuinței moderne britanice tipice, meschine și inconfortabile, cu camere strâmte și scări interminabile, cu Încălzire insuficientă și instalații sanitare nesatisfăcătoare. Intenționa să construiască prima casă din Anglia care să aibă o baie en suite pentru fiecare dormitor, ambiție excentrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În februarie 1910, Henry era prins În ghearele unei depresii paralizante, suntem siliți să presupunem că a scris eseul Într-o perioadă de relativ calm din 1909, o spărtură În norii tot mai groși ai deprimării, căci este un text elocvent și optimist. Leon Edel, care a ajuns autoritatea supremă la nivel mondial În ce privește viața și opera lui Henry James, rezumă astfel eseul În monumentala sa biografie: „Dacă vă gândiți la viața fizică, era convins că ea nu există. Moartea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ea ceda, permitea, rezista până la epuizare. Ura resimțită de copilașul mamei împotriva tatălui, acest amalgam inconștient care determinase deja cursul tragediilor grecești și care-i făcuse pe doctorul de suflete Freud și pe elevii acestuia atât de sensibili și de elocvenți, la mine va fi fost, dacă nu cauza, atunci măcar un impuls suplimentar de a căuta întotdeauna depărtarea, oriîncotro. Erau sondate căi de evadare. Toate mergeau într-o singură direcție. Să plec de aici pe front, pe unul din multele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sub presiunea timpului. În ceea ce privește felul în care au curs mai departe zilele și nopțile mele petrecute nu știu cum după prăbușirea frontului Neiße-Oder, filmul derulat înapoi și adeseori cârpit oferă la început puține date. Nici foaia de ceapă, adineaori încă atât de elocventă, nici cea mai transparentă bucată de chihlimbar în care o insectă din vremuri imemoriale arată ca și cum ar fi din ziua de astăzi, nu-mi pot fi de vreun ajutor. Trebuie din nou să caut în Grimmelshausen, căruia devălămășia asemănătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
telefon cu convorbiri limitate. L-am pus În funcțiune; cum Madame Hsin nu mi-a răspuns, i-am Împărtășit direct lui Tai An vestea fugii pe care o proiecta protejatul său. Drept mulțumire, mi-a ajuns la urechi tăcerea lui elocventă, care a durat până când m-au alungat din farmacie. Povestea vorbei: poștașul cu picioare sprintene, care duce răvașele În goana mare, e mai demn de laude deșănțate decât tovarășul său care doarme lângă focul ațâțat cu aceleași răvașe. Tai An
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Las fuerzas extrañas (Forțe ciudate, 1906), Historia de Sarmiento (Povestea lui Sarmiento, 1911) și El payador (Payador, 1916). Volumul de poeme Lunario sentimental (Luni sentimentale, 1909) este considerat capodopera sa. Tot la maturitate, scrie Poemas solariegos (1927). Este cel mai elocvent exemplu de scriitor „pur“. După ce a aderat la modernism, al cărui maxim reprezentant argentinian a fost, și-a cântat patria preocuparea sa constantă), pământurile natale și tradițiile naționale. Lull, Ramón. Numele catalan corect al Fericitului este Ramon Llull (În spaniolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plîngi În fața unor cîrnați nu-i un semn de spiritualitate, chiar dacă-s foarte mari, ar putea fi dac-ai lăcrima privind un Rembrandt, de pildă, o catedrală, probabil că oaspeții lor erau niște idioți. Și-am apăsat c-un gest elocvent butonul telecomenzii, nu mai văzusem pînă atunci o telecomandă și nici televizor color stereo, schimbam canalele Întruna, hipnotizat, seara tîrziu, oprindu-mă mai ales la filme thriller, așa s-a deșteptat cinefilul din mine, Într-o vibrație de nedescris, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce se petrecuse cu el în ultima vreme, după ce fusese mutat disciplinar, chipurile pentru abateri de la morală. La noua revistă, articolele îi erau respinse pe bandă rulantă, ca necorespunzătoare, prea lungi sau prea scurte, neadecvate temelor sau lipsite de citate elocvente din documentele de partid sau din cuvântările Tovarășului, și, dacă replica, după vechiu-i obicei, că nici o cuvântare nu s-a ocupat de problemele despre care scrie el, i se răspundea scurt că atunci alegerea lui fusese greșită și că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au trecut pe lângă mine cu pași mari și hotărâți, îmbrăcați pentru biserică. Sper că n-am făcut o greșeală, șopti mama, venind duminica. Ar fi îngrozitor dacă n-ar fi nimic deschis. Bunicul îl blagoslovi pe tata cu acele semne elocvente cu ochiul în care se împleteau o simpatie răutăcioasă cu recunoașterea amuzată a unui impas familial. — Se pare că iar te-a pus în încurcătură, spuse el. — Ia spune, sărbătoritule, rosti mama în timp ce îmi ștergea buzele cu un șervețel. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
altor texte de lege. Experiența țărilor vest europene ne arată că pentru dezvoltarea unei mișcări cooperatiste puternice nu este necesară o abundență de legi care să o reglementeze și să o orienteze până în cele mai mici detalii. Exemplul cel mai elocvent este Danemarca, țară care nu dispune de o lege specifică pentru cooperative, dar în care mișcarea cooperatistă în agricultură este foarte dezvoltată. Manifestarea unui interes exagerat al statului pentru dezvoltarea cooperației într-un anumit sector de activitate, prin elaborarea unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
îmi întorc fața, să nu mă vadă îmbujorându-mă, și o pornesc iar la drum, cu mâna prizonieră pentru totdeauna parcă în mâna lui. — Nu contează, îi răspund, stânjenită, n-aveam de gând să mă laud, voiam doar să fiu elocventă... Nu-i mare brânză... Am primit o mențiune la olimpiadă... O banală diplomă... Nu contează... Se oprește din nou pe trotuar și mă privește zâmbind, așezân du-și mâinile pe umerii mei și atingându-i ușor, parcă pentru a le
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Apropiat și evoluția situației din zonă s-au aflat permanent în atenția Guvernului român. România a acordat un sprijin activ procesului de pace, a încurajat contactele și dialogul între părțile interesate în vederea soluționării politice, prin tratative, a tuturor problemelor litigioase. Elocventă în această privință este întâlnirea din aprilie, de la București, dintre liderul palestinian Yasser Arafat și ministrul israelian de externe Shimon Peres, în prezența președintelui României, domnul Ion Iliescu, când s-a definitivat Acordul încheiat între Israel și O.E.P., la
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
necesităților de apărare a unui stat de un potențial inamic din vecinătatea sa geografică (Mica Atlantă, cu garanția Franței, ANYUS, SEATO, CENTO - cu garanția S.U.A.), fie din tentația de a ocupa sau dezmembra un stat din zonă (exemplul Poloniei este elocvent). De altfel, țările care sunt confruntate cu un pericol extern, manifestă cea mai mare disponibilitate de a intra într-o alianță. În schimb, de regulă, statele care nu percep amenințări la adresa securității lor, nu au asemenea preocupări prioritare. Alianțele au
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
creată. În această situație, desființarea alianței, dacă partenerii săi ar fi egali, ar fi inevitabilă, fără o revizuire a relațiilor și intereselor partenerilor. Tentativa S.U.A. de a angrena partenerii N.A.T.O. în sprijinirea aprovizionării americane a Israelului constituie un exemplu elocvent. VI. 2.3. Concluzii Alianțele politico-militare au constituit o componentă esențială a ordinii internaționale. Alianțele sunt o prioritate în activitatea diplomatică. Conceptul de „alianță” nu este ușor de definit; alianțele au apărut pentru apărarea unui stat de un potențial inamic
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
a confruntării. Acest tip de logică a construit baza conflictelor care s-au transformat, ulterior, în confruntări de mari proporții, ce au antrenat resurse umane și materiale, provocând distrugeri în masă. Primul și al Doilea Război Mondial sunt un exemplu elocvent în acest sens. Problemele de securitate ale diferitelor state sunt, în mod diferit, legate una de cealaltă. Rareori, un stat poate să se izoleze de problemele de securitate ale tuturor celorlalte fără a fi afectat de aceasta și fără a
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
versuri din acest volum pot fi citate într-o revistă literară cu ștaif. Imaginile sunt prea tari, zicerile prea pe șleau. Nici așa, delicatețea poetului nu este însă pe deplin obturată. Un sonet cu vagi rezonanțe baudelaire-iene sau argheziene, este elocvent pentru erotismul lui Emil Brumaru din acest volum. În vreme ce femeia este însăși întruchiparea sănătății și a sexualității biruitoare, bărbatul este o ființă mai mult decât vulnerabilă, care își dorește, dar se și teme de marele supliciu: Voi întocmi sonetul cu
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
noroc decît Cezar Vraja a avut "Sociabilul". Iscălite cu acest pseudonim (exact: Un sociabil) văd lumina zilei în "Noutatea" trei "fonduri" (editoriale) la rubrica Opiniuni: De-a civilizația, în nr. 140, din 11 decembrie 1897, p. 1. (Reproduc ultima frază, elocventă, foarte actuală și astăzi: "Observînd bine viața noastră, toată mișcarea noastră Ťculturalăť, cu neputință să nu ne convingem că o ducem într-o joacă - de-a teatrul, de-a literatura, de-a universitatea..., bătîndu-ne joc cu fineță de Apus, strîmbînd
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
la identitatea colectivă și la dorința unei națiuni de a avea propriul stat, cu propriul regim indiferent dacă acesta este democratic sau nu. Accentul pus pe o identitate națională unică poate exclude anumite populații de la drepturile politice, așa cum o demonstrează elocvent istoria antisemitismului. Totuși, noile state-națiune, așa cum este Norvegia, au fost dintotdeauna democratice, iar Elveția este un exemplu important de stat multinațional democratic în care cetățenii beneficiază de drept de vot, indiferent de naționalitate. Identitatea națională a reprezentat o forță în
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
făcut ca să mănânc și să plece. Parcă îmi părea rău că n-o s-o văd decât mâine, fiindcă, în mod natural, neiubind pe nimeni, începusem s-o iubesc pe ea, prezența ei ocrotitoare, tăcerea chipului ei care era atât de elocventă: ești fiul meu, parcă îmi spunea, și după Dumnezeu la tine țin și am uitat de mult că nu mai ai credință și nu te-ai împăcat cu taică-tău... Dar ești tânăr, și nu se știe dacă într-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]