5,061 matches
-
privesc, dar pe care sânt împiedicat să le iau, deși puteam să le iau singur. Ești umilit când altcineva decide pentru tine într-o privință în care se cuvenea și puteai decide singur. În plus, orice umilire autentică trebuie să emane dintr-o sursă identificabilă și să mă vizeze în mod explicit. Afirmația, de pildă, că ai fost "umilit" de natură rămâne un simplu fel de a vorbi.) Umilința este un hotar impus: în locul unei limite pe care pot să mi-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să se manifeste. Umilirea induce în mine conștiința falsei mele infirmități. Hotărîndu-se în locul meu, sânt invalidat, sânt transformat în mod artificial în infirm. Pentru că nu mă hotărăsc, pentru că am devenit obiect al unei hotărâri străine de mine, pentru că hotarele mele emană din afara mea, nu mă mai pot constitui ca eu. Eu nu mai sânt eu; eu nu mai sânt eu nu mai sânt decât umilința mea, felul în care sânt înființat (= hotărît) din afara mea. Eu nu mai sânt astfel decât felul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
naște aici din persistența cu care o conștiință ireductibilă încearcă să depășească o limită insurmontabilă. "Depășirea limitei" este un concept modern de tip romantic, care se naște în contextul unor înțelegeri insurecționale ale libertății, desprinse deci de ideologia fatalistă care emana din ipostazele destinului antic, din Ananke, Tyche sau Moira și din proiecțiile ei târzii, renascentiste (Fortuna labilis și Fortuna maligna). Pentru eroul antic, existența unei limite insurmontabile nu constituie o provocare. Dimpotrivă. Destinul tragic se realizează aici în măsura în care eroul avansează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
schemei de cercetare - lucru care din punctul de vedere al imanenței valorilor era absolut necesar - selecția s-a făcut, aproape fără excepție, exact împotriva principiului imanenței, heteronomic. În felul acesta, un mediu patogen este consfințit ca mediu cultural. Tot ce emană de la el va purta deci stigmatul bolii: cărțile sale, revistele sale etc. sânt produse bolnave. De aici apare o patologie a industriei culturale; așa-numitului Kulturbetrieb i se cere să fie rentabil în condițiile în care produsele sale sânt indigeste
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
singurul domeniu în care inovația e posibilă. O asemenea filozofie ar fi neîndoielnic originală, numai că ea ar fi lipsită de orice interes. [...] Ceea ce trebuie să fie cu adevărat nou și important este în ultimă instanță timbrul, tonul, nota, ceea ce emană din intensitatea unei experiențe. Din scrisorile pe care le primesc, mai cu seamă din ale tinerilor, reiese că plecând tocmai de la felul meu de a formula ei ajung să devină conștienți de cutare sau cutare experiență, care de altminteri este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
39 al Apărătorului legei un "contribuabil comunal", voind a da o idee cum s-au risipit și se risipesc banii contribuabililor, spune că fostul primar d. Gane, patronând Tipografia națională, la care este asociat, i-a dat toate imprimatele câte emanau de la autoritate fără formă legală de licitațiune și cu prețuri binecuvântate de D-zeu, și că un tipograf evreu, d. Goldner - revoltat desigur de această precedare a primăriei - și-au permis a o ruga ca să nu mai patroneze esclusiv Tipografia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
poate atribui caracter oficial, căci nu vine de la ministeriul de esterne al Turciei, ci este o circulară "cătră prefecți" cum am zice a ministrului turcesc de interne. Prin urmare trebuie considerată ca nulă și neavenită, căci forma, oficiul de la care emanează cuprinsul ei esclud de mai nainte orice răspuns. Ea poate provoca cel mult o ceartă diplomatică între ministerul nostru de esterne și ministeriul de esterne turcesc, al cărei obiect n-ar fi însă notificarea în sine, ci necuviința amploiaților turcești
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
angajeze principiile cele mai grave a dreptului nostru public. Nu fără niliniște aflasem de semnarea unei convenții comerciale provizorii, valabile până la aprilie viitor. Dar coreligionarii noștri să, se reasigure: există asupra cestiunei, în favoarea egalității civice a tuturor francezilor, angajamente pozitive, emanând din cele mai nalte sfere ale guvernului și parlamentului; și vom veghea ca ele să se țină. {EminescuOpIX 251} În Anglia dispozițiile sunt exact aceleași ca și la noi. O reuniune a camerei de comerț din Bradford a votat în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și îngăduitor al religiei creștine tot atât de străină ca și cea mahometană. Afară de aceea aveau dreptul liberei negustorii cu manufacturi străine, - dar aicea se mărginea totul și așa ar fi trebuit să rămâie. Meseriași și proprietari nu puteau fi, căci proprietatea emana de la domnie și era strâns legată cu contribuția de sânge, la care nimeni nu i-a poftit, nimene nici când, și de la care, chiar când îi poftești, știu a se sustrage, făcîndu-se sudiți austriecești, deși sânt născuți în România din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
își închipuiau într-un rând o stăpânire a Moldovei prin evrei și ceangăi, pentru că știau că evreul s-ar asocia cu orișicine împrotiva poporului românesc. Și astăzi, când poate existența noastră e în joc, când ni se dispută drepturi seculare, emanate din capitulațiile luminaților Domni ai acestor țări, tot ei și prin uneltirea "alianților " ni îngreuiază poziția, trecând peste capetele noastre, cerând drepturi de la străini, de la dușmanii noștri chiar. Știu d-nealor ce i-ar aștepta în Germania pentr-o asemenea faptă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în sine deja ideea corpului său, astfel cum cauza poartă în sine o urmare neapărată a ei. Această dezvoltare dinăuntru în afară, această axiomă care face din sufletul propriu soartea proprie a omului, astfel încît întîmplări, fapte și suferințe nu emană din împrejurări esterne și neprevăzute care puteau să se-ntîmple și altfel, ci numai din suflet ca singur izvor, astfel încît toată acțiunea e un rezultat al predispunerei naturale și trebuie să se-ntîmple astfel cum se-ntîmplă și nicidecum altfel. Această dezvoltare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
oferă multe și variate posibilități de studiu și cunoaștere a istoriei locale. La efectuarea lor participa, până destul de târziu, o întreagă masă de oameni de diferite categorii și segmente sociale, numărul mare al participanților, ca și cărțile de blestem, ce emanau cu acest prilej pentru a „nu fățări și a arăta hotarele cele drepte”, reprezentând, din punctul nostru de vedere, reminiscențe ale modului de distribuție și statornicire a limitelor teritoriale inițiale, operații și reguli păstrate și folosite de-a lungul veacurilor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de extindere în vechea vatră, „au roit” și au creat vetre noi în cuprinsul aceluiași hotar, pentru că interese social-economice și tradiții istorice îi legau și le-au impus conștiința apartenenței la aceeași comunitate umană și moșie. Actele ce vor fi emanat de la autorități, la începuturile integrării satelor în formele de organizare statală medievală, s-au distrus ori s-au pierdut în urma nesfârșitelor adversități întâmpinate de-a lungul secolelor. Că satul a avut documente care nu s-au păstrat ne convingem din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lor. Acestea din urmă au format, în continuare, obștea Umbrăreștilor-răzeși, menționată ca atare în actele de vânzare-cumpărare din epoca modernă prin sintagma răzeșie veche. Primul document ce face referire în mod explicit la Umbrăreștii-răzeși-partea din jos, este o carte domnească emanată din cancelaria voievodului Vasile Lupu, datat 28 noiembrie 1635, prin care se „face știre” unui Cristian vătav „că s-au jăluit satul Torceștii, nepoții lui Bilăiu, zicându că au ei ocină și moșie, den Brălădița (Bârlovița - I. S.) pără în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cocină. Și cocina depinde de neevitarea înființării de încăperi ca ceva care nu are: ceva care se lasă în sine. EL: Am să te contrazic pe tine împotriva mea. Porcul este în sine un cuvânt cald, iar o cocină nu emană altceva decât căldură și protecție. EA: O îngrămădeală alandala, fertilitate, nevoia de sprijin, sugrumarea nevoii de a respinge, absența spirituală, lenea molipsitoare de afară. EL: Clarificarea se naște din sindromul tandreței prin încheierea căsătoriei între porc și cocină. Cocina de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
porno. Mama lui Mariedl stă în fața unui bufet. Are lângă ea o cupă plină cu grăsime gătită din care scoate cu degetul grăsimea. O dată își duce cu degetul untura în gură, apoi unge ce degetul bufetul. MAMA LUI MARIEDL: Iar emană un aer plin de uscăciune lumea noastră. Pielea bufetului meu e uscată ca un deșert veritabil din filmele cu natură de la televizor. FRATELE LUI MARIEDL: Ce scroafă tandră și ieftină la preț mai poți să fii și tu, mamă. Bufetul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vor fi discutate în capitolul următor și a încercării sale de a construi o teorie a relațiilor internaționale bazată pe categorii universale, pentru care a devenit deopotrivă celebru și contestat, Morgenthau a arătat că balanța puterii nu este mecanică, ci emană dintr-un "număr de elemente de natură intelectuală și morală": "Pentru lipsa de vigoare și indecizia disputelor politice, din 1648 pînă la războaiele napoleoniene și apoi din 1815 pînă în 1914, balanța puterii nu a fost atît o cauză, cît
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a avut loc combinarea celor două noțiuni pentru a forma o pereche care a fost mai întâi proclamată din punct de vedere normativ, iar apoi implementată empiric. Ideologia statului-națiune a fost formulată sub influența noțiunii lui Rousseau potrivit căreia suveranitatea emană din interiorul "poporului". Odinioară, prin noțiunea de "drept divin al regilor" se înțelegea că suveranitatea provenea de la Dumnezeu și era exercitată în numele Lui de către monarh, care, într-un fel, îl reprezenta pe Dumnezeu.4 Ideea care a stat la baza
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
46 de state membre ale Consiliului. Fiecărui stat îi este dedicat câte un raport. Autorul acestui volum este "expert" în trei astfel de rapoarte: asupra Moldovei, Albaniei și Suediei. 3 Înainte de Revoluție, se credea că regele întruchipa "națiunea" iar "statul" emana din el însuși cel puțin acest lucru este rezumat (probabil în mod apocrif) în sintagma lui Ludovic al XIV-lea: "L'État, c'est moi!" (Statul sunt eu!). 4 Această idee s-a aflat și la baza conflictelor dintre monarhie
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
indivizi manifestări din cele mai diverse în viața socială, în mod firesc și controlul social este extrem de diversificat. Așa cum precizează Sorin M. Rădulescu (1994, pp. 272-273), controlul social este clasificat în funcție de diferitele criterii utilizate astfel: a. după instanțele (centrele) de unde emană: exercitat de instituții cu caracter statal (tribunale, închisori, spitale psihiatrice etc.), de către diferite grupuri sociale (familie, școală, grup de vecinătate, asociații, organizații etc.) sau chiar de către anumiți indivizi învestiți cu diverse autorități (capul familiei, preotul, regele, liderul charismatic, șeful ierarhic
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cei mai buni, dispăruse. (F) Așa se Întâmplă - explicară ei - Întocmai cum o lampă aprinsă nu aduce neplăceri, dar, stingându-se, este posibil să devină neplăcută șprin mirosul eiț pentru multă lume. Tot așa și cu marile spirite. Atâta vreme cât strălucesc, emană o lumină care nu supără. Dar În clipa când se sting și pier, destul de frecvent, sfârșitul lor provoacă, la fel ca acum, furtuni și vijelii. Una dintre aceste insule, adăugau ei, Îl adăpostea pe Chronos, (420) ca prizonier, dat În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
-l bea decât o dată pe lună. A Învățat să vorbească nenumărate limbi. Cu mine s-a Întreținut În permanență Într-un dialect doric, folosit În poezie 3. Atunci când vorbește, locul În care se află se impregnează de o mireasmă Încântătoare emanată de gura sa. Este În permanență preocupat de tot felul de studii și de cercetări, pe lângă divinație. Cât privește mantica, este inspirat Într-o singură zi a anului, când se duce pe malul mării pentru a face profeții. Cu acel
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acestea, cei care rămâneau convinși că nu există decât unul și același Zeu au avut dreptate când au atribuit acest Oracol deopotrivă lui Apollo și Pământului 1. Aduceau argumentul că Soarele, prin influența șdiathesisț și căldura sa, Îngăduie Pământului să emane aburul divinatoriu. În privința Pământului, Îl putem cita pe Hesiod. Mai la curent șcu teogoniaț decât alți filosofi, (F) a numit Pământul «sediul neclintit al Universului»2. Tot așa și noi: Îl considerăm veșnic și nemuritor. Cu toate acestea și după
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
din răscul ații de la 1907. El avea o clasă mijlocie, urbană și ru rală, pe care se baza întregul eșafod al statului și care a fost capabilă să mute granițele țării pe vechile ei albii. Fascinația cărții, nebănuită din titlu, emană din evocări. Dincolo de descoperir ea unui oraș în plină efervescență politică, economică, dar mai ales literară, cititorul va descoperi biografii pline de inter es și surprize, chiar unele amănunte în premieră, despre care nu s‐a scris încă prin istoriografiile
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
publicație interesantă, cu o tematică variată și aleasă, cu materiale de conținut, citit și iubi t de cetățeni. Profesorul de la Bârlad, Constantin Parfene, făcând recenzia la „Inscripții” într‐un număr al ziarului, vedea în aceasta „un buchețel de esențe literare, emanând din truda nobilă a unui mănunchi de talentați iubitori ai artei, membrii ai cercului literar „Mihai Sadoveanu” de la puternica cetate metalurgică bârlădeană. O evocare a frumuseții de altă dată, al căror leagăn a fost Bârladul din vremuri, Bârla dul lui
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]