3,474 matches
-
semne de întrebare, Casa de editare „Răscruci de milenii”, f.a. Pitulescu, Ion (coord.), Șase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989, București, 1995 Popa, Vasile, Procesul de la Timișoara. Actul I: O enigmă a justiției sau o enigmă a istoriei; Actul II. Parada ero(r)ilor, As-Computer Press, Timișoara, 1990, 1992 Popescu, Rodica, Miracol? Revoluție? Lovitură de Stat?, Editura Pan Tera, București, 1990 Portocală, Radu, România - autopsia unei lovituri de stat - în țara în care a triumfat minciuna
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
versiune românească revăzută de autor), Editura Paralela 45, Pitești, 1999 Roman, Petre, Libertatea ca datorie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994 Roman, Viorel, Tranziția. De la revoluția din România 1989 la războiul din Iugoslavia 1999, Editura Europa Nova, București Rusan, Romulus (coord.), O enigmă care împlinește șapte ani. Comunicări prezentate la Simpozionul cu același titlu de la Timișoara (18-19 decembrie 1996), Editura Fundației Academia Civică, București, 1997 Saucă, Alexandru, KGB-ul și revoluția română. Intensificarea ofensivei forțelor antiromânești, Editura Miracol, București, 1994 Sava, Constantin; Monac
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Statuând logica „suplimentării” și a „amânării” (différance), J. Derrida încearcă să risipească orice iluzie privind „prezența” nemijlocită sau invizibilă a unui sens ultim; nici un discurs nu are semnificații definitive, susține gramatologul francez. Totul are valoarea unei urme care vorbește despre enigma unei absențe și promisiunea unei treceri trecătoare. Dar ideea că orice dezvăluire „ascunde” sau că orice supliment „trădează” o falsă origine (inexistentă ca atare) este inacceptabilă pentru teologia creștină. Milbank se întoarce la dogma trinitară ortodoxă proclamată de Crezul nicean
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
soluție. Adevărata problemă este modul cum ar putea fi convinsă armata să organizeze alegeri libere. Egiptul are câteva similarități cu Pakistanul, principala diferență dintre ele fiind faptul că în urma unor alegeri libere Frăția Musulmană ar câștiga majoritatea voturilor. Există, apoi, enigma Arabiei Saudite: dacă am avea acces acolo, cine știe ce am descoperi? Adevărul este că Orientul Mijlociu a fost complet dat peste cap de lunga istorie a intervenției vestice menite să controleze resursele naturale, în special petrolul, și nu să promoveze democrația. Acesta
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Bărbații joacă un rol minor în povestea vieții Sarei, care se clădește în jurul femeilor și al copiilor. Tatălui i se acordă mai puțin spațiu decât mamei; singurul ei frate nu este menționat deloc; iar prietenii și soțul ei sunt niște enigme. Se pare că, la fel cum bărbații lipsesc din gospodărie fiindcă sunt mai tot timpul plecați la muncă, lipsesc și din povestea vieții Sarei. Despre tatăl ei spune că „tata a muncit întotdeauna din greu... Adesea trebuia să-și ia
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ocupă prea puțin de problemele specifice reprezentării literare, ceea ce nu-l împiedică totuși pe Ricoeur să stabilească, din chiar primele pagini, o apropiere întemeiată pe argumente solide, între memorie și imaginație, atunci când face recurs la categoria similitudinii, esențială în elucidarea „enigmei prezenței absentului, enigmă comună imaginației și memoriei”121. În plus, Ricoeur pare și el conștient de avantajele pe care le poate aduce apelul la paradigma cinegetică sau indiciară 122 pe care o analizezează pe larg în capitolul consacrat „Arhivei”. Pornind
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de problemele specifice reprezentării literare, ceea ce nu-l împiedică totuși pe Ricoeur să stabilească, din chiar primele pagini, o apropiere întemeiată pe argumente solide, între memorie și imaginație, atunci când face recurs la categoria similitudinii, esențială în elucidarea „enigmei prezenței absentului, enigmă comună imaginației și memoriei”121. În plus, Ricoeur pare și el conștient de avantajele pe care le poate aduce apelul la paradigma cinegetică sau indiciară 122 pe care o analizezează pe larg în capitolul consacrat „Arhivei”. Pornind de la întrebarea firească
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
rezonanțe îndepărtate, neliniștitoare, complexe). Așadar, în ciuda simplității sale, a transparenței copleșitoare în care se dizolvă parcă orice mister, acest poem rămâne enigmatic. Deși pare să dea câștig de cauză rememorării în defavoarea închipuirii, întregul text este construit, în fond, în jurul unei enigme, aceea a prezenței absentului, enigmă comună imaginației și memoriei: o ființă a fost odată prezentă, a fost absentă, a revenit. Oscilând între tentația înregistrării realului prezent și aceea a resuscitării realului trecut, această confesiune de o sinceritate absolută (și de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în ciuda simplității sale, a transparenței copleșitoare în care se dizolvă parcă orice mister, acest poem rămâne enigmatic. Deși pare să dea câștig de cauză rememorării în defavoarea închipuirii, întregul text este construit, în fond, în jurul unei enigme, aceea a prezenței absentului, enigmă comună imaginației și memoriei: o ființă a fost odată prezentă, a fost absentă, a revenit. Oscilând între tentația înregistrării realului prezent și aceea a resuscitării realului trecut, această confesiune de o sinceritate absolută (și de aceea, poate, greu sesizabilă), reușește
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu teza "Analiza literară a unui manuscris eminescian: Avatarii faraonului Tlà". 1937 Reia activitatea la "Viața romînească". Este conferențiar provizoriu de critică și estetică la Facultatea de Litere din Iași. Îi apare culegerea Poezii. 1938 Publică Viața lui Ion Creangă, Enigma Otiliei, ediția a treia, revăzută și completată cu aparat critic, a studiului Vița lui Mihai Eminescu. Călătorii în Franța și Italia. 1939 George Călinescu editează, la Iași, "Jurnalul literar", foaie săptămânală de critică și informație literară. Publică volumele Principii de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
literaturii române. Compendiu. Este numit șef al Catedrei de Literatura Română Modernă de la Facultatea de Filozofie și Litere din București. E director al revistei "Lumea". 1946 Apare volumul Impresii asupra literaturii spaniole. În ediția a II-a (revăzută) apar romanul Enigma Otiliei și Istoria literaturii române. Compendiu. 1948 Devine membru activ al Academiei Române. E director al Institutului de Istorie Literară și Folclor, ulterior - Institutul de Istorie și Teorie Literară. 1952 Devine redactor responsabil al revistei "Studii de istorie literară și folclor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Devine redactor responsabil al revistei "Studii de istorie literară și folclor" (din 1964 - "Revistă de istorie și teorie literară"). 1953 Apare romanul . 1954 Elaborează studiul Nicolae Filimon. 1956 Volumul Studii și conferințe. Ediția a III-a, cu modificări, a romanului Enigma Otiliei. 1959 Vede lumina tiparului monografia Nicolae Filimon. 1960 Este numit profesor onorific la Catedra de Istorie a Literaturii Române a Facultății de Filologie din București. Apare volumul Scrinul negru. Organizează, acasă, spectacolul cu piesele sale Phedra, Secretarii domnului de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Scrinul negru. Organizează, acasă, spectacolul cu piesele sale Phedra, Secretarii domnului de Voltaire, Răzbunarea lui Voltaire, Soarele și luna. Începe să lucreze la piesa Ludovic al XIX-lea. 1961 Edițiile a V-a și a VI-a (definitivă) ale romanului Enigma Otiliei. 1962 George Călinescu scrie monografia Gr. M. Alexandrescu. (Viața și opera). G. Călinescu 1963 Volumul de versuri Lauda lucrurilor. 1964 Este numit șef de catedră onorific la Facultatea de Filologie din București. Îi apare volumul Cronicile optimistului. Vede lumina
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lucrurilor, să descopere ceva nou, fiind veritabil pasionat pentru știință, fie și în maniera lui cam naivă, în vreme ce Gonzalv strângea numai bibliografie, cu grija continuă de a găsi pe ceilalți în culpă. Voluptatea lui Conțescu de a dibui și dezlega enigme avea acest rezultat că sugera elevilor cu inteligență mai suplă asociații, care la unul din ei, eseist de mare merit, G. Călinescu luă forma unei adevărate filozofii a naturii. În scurt, maestrul era inferior intelectualicește școlarilor pe care îi producea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar constitui în cazul izbîndei noastre cu ajutorul marilor forțe ale ordinii noi, eu sunt desemnat a fi ministru de externe, ca unul ce am mai multă pregătire intelectuală, Gavrilcea, om strașnic, va fi ministru de interne. (Ioanide: "Acum am dezlegat enigma hârtiuței din cort".) Pasajul de la "Luptăm" până la "Führer-ului" a înlocuit, în ediția a II-a, următorul text eliminat: £comandei asupra oamenilor, simt nevoia imperioasă de a fi un element dintr-un comandament. În America, nu descoperirea ei m-ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și notația pe care o făcu Hergot în jurnalul său, puțin după ora unu din noaptea când doamna Gonzalv Ionescu, bătîndu-i în geam, îi vesti plângând moartea soțului ei. "Cerul extrem de senin. Privit steaua polară." REFERINȚE ISTORICO -LITERARE Balzacian în Enigma Otiliei, G. Călinescu rămâne fidel și în noile romane 1 epicului, "eternului homeric" (expresia este a lui Thomas Mann). Condus de convingerea că "marea literatură este în fond aceea de stil clasic", prin clasicism înțelegîndu-se "un mod de a crea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de tipuri, creatorul Otiliei, al Aglaei Tulea, al lui Stănică Rațiu și Costache Giurgiuveanu își face și în operele lui recente un țel principal din creația de caractere, nu însă fără a depăși (în mult mai mare măsură decât în Enigma Otiliei) cadrele formulei balzaciene. Prin problematica intelectuală așezată în centrul lor, noile romane călinesciene pot fi confruntate cu Muntele vrăjit, cu Doctor Faustus. Condiția insului excepțional formează obiectul unei constante preocupări a lui G. Călinescu. Prototipul acestui ins excepțional e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se-ntîlnească la cinci, la ceaiul oferit de Saferian Manigomian...", și cel de-al treilea capitol, cu aproximativ aceiași eroi prezenți în casa profesorului Conțescu, alcătuind un grup simetric ordonat. În ample paranteze epice, și ne este bine cunoscut modelul din Enigma Otiliei, roman prin excelență balzacian, se elaborează "fișele biografice" ale personajelor prin enumerarea unor trăsături (dominante caracterologice) și prin ilustrarea lor în cadrul unei demonstrații epice de tip descriptiv. Pe rând, Gonzalv Ionescu (obsesia carierei universitare), Bonifaciu Hagienuș (leit-motivul avariției și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe protagoniști" (Reflecții mărunte asupra romanului). Istoria e, astfel, istoria unor familii, descoperind procesele și raporturile societății din unghiul particular al eroului, arhitectul Ioanide, mărturie a contemplației grave, și nu fără sens e înregistrată mențiunea arhitectului despre Stănică Rațiu (din Enigma Otiliei), ca o veche cunoștință a eroului. Prin el se confruntă, simbolic, două lumi, dintre care lumea lui Ioanide e mult mai agresivă și mai amenințătoare. O familie de oameni - observa Ioanide - e înlocuită, la dispariție, cu alta și Stănică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a pereților; tot de acolo privea de jos în sus grădina, năpădită de vegetație, primăvara, ca să aibă perspectiva unui fund de mare... Alice Vera CĂLINESCU. După: Maria Mincu, În universul călinescian. - "Romînia literară", 1975, 19 iunie, p. 14. Pentru autorul Enigmei Otiliei și al Bietului Ioanide, opera exemplară în materie de roman rămâne aceea a lui Balzac, la care se referă totdeauna ca la un prototip. Deși înțelege că nu are sens a se da reguli de îndrumare unui romancier, totul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la invidie." Pentru înțelegerea noastră de astăzi considerabil evoluată în sensul complexității modului de a pune problema romanului, nu încape indoială că o părere ca aceasta, artificial limitată, este greu de admis. Partizan al unui realism de concepție clasică, autorul Enigmei Otiliei deplânge faptul că romancierul român revelă prea adesea un spirit de gazetar având "despre realitate o noțiune sinonimă cu contingența". Ca remediu pentru o asemenea stare de lucruri, într-o literatură în care găsea că "se face prea multă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
eroul său. La fel de firave uman, concepute tot atât de unilateral, mai diferențiat însă și mai subtil comice (deoarece situațiile comice sunt aici mai diversificale), personajele din Bietul Ioanide au o substanțialitate conferită de însuși mediul intelectual căruia îi aparțin. Superiori primitivilor din Enigma Otiliei, eroii din G. Călinescu Bietul Ioanide nu luptă pentru bunuri materiale, ci pentru ranguri intelectuale. Inteligența lor, la fel de versatilă, e acum supusă unor probe mai distincte, după calitatea rangului, a mediului intelectual în sine, deși o psihologie nu mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Universul l-ar strivi, omul ar fi încă mai nobil decăt ceea ce-l ucide pentru că el știe că moare, iar avantajul pe care Universul îl are asupra lui, acest Univers nu l cunoaște. Pascal consideră că omul e o mare enigmă, pe care găndirea nu-l poate descifra. Filosofii care s-au raportat la om l-au privit unilateral, remarcănd fie măreția, fie nenorocirea sa. Ființa mizerabilă, incapabil de adevăr absolute omul se superiorizează prin rapoarte conștiința la infinitatea oarbă a
Valoarea supremă a omului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
fără de tinerețe, etc., care ne confruntă cu personaje și probleme noi. De data asta, fantasticul nu mai irupe În cotidian, este „pus În legătură cu știința modernă și criptografia de unde rolul decisiv al polițistului, al criptografului, care creează mitul, stabilind existența unei enigme” (/255). Statutul și importanța hermeneuticii În opera științifică a lui Eliade, au fost puse În lumină de Adrian Marino În Hermeneutica lui M. Eliade (). În memoriile și jurnalele lui Eliade, hermeneutica dobândește un „statut existențial”, care a fost subliniat de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
activitate hermeneutică. După I.P. Culianu, În primele două cicluri fantastice În care miracolul irupe În lume, „sensul este transcendent față de hermeneutica Însăși”, iar În cel de-al treilea ciclu „sensul este stabilit de hermeneutică” (/256). Prin intermediul hermeneuticii se „născocește misterul”, „enigma”, se creează „mitul”. Întreg mesajul lui Eliade ar putea fi rezumat astfel: pentru a putea supraviețui, trebuie să practicăm hermeneutica. Trebuie mereu să „descifrăm” mistere, căci decriptarea nu e menită să spulbere Îndoiala: dimpotrivă, ea o creează, ea este „mecanismul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]