2,305 matches
-
greacă, unde au coexistat două activități discursive: una exercitată de poeții perioadei preclasice care, pe de o parte, aveau rolul de a înregistra și de a preamări actele eroilor antici, iar, pe de altă parte, erau chemați să interpreteze mesajele enigmatice pe care zeii le adresau oamenilor. Cea de-a doua activitate trebuie plasată în perioada Greciei clasice și a Romei lui Cicero, cînd necesitatea de a organiza viața cetății și de a rezolva conflictele comerciale au făcut din adresarea în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din punctul de vedere al cronologiei. Părem a recunoaște și în același timp a omite anacronismele; nici nu unim (cu sensul de a asimila) nici nu despărțim aceste secvențe separabile de istorie, ci le păstram într-o suspensie complexă și enigmatică. Aceste cerințe ar merita să fie amintite cînd ajungem să analizăm discursul indirect liber în Capitolul 5, deoarece se pare că acolo funcționează o dualitate asemănătoare, care nu poate fi îmbinată, și care se împotrivește disecției analitice. Prin urmare, paragrafele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la 30. Birthday (1942) sublimează portretul artistei pe muchia tensionată unde și-a trăit, curajos, atât viața privată, cât și arta. În interiorul rece și geometric al unei case burgheze, o tânără sobră, de o frumusețe palidă, regală, privește drept și enigmatic, în timp ce mâna stângă deschide ușa unei încăperi. Casa toată pare un labirint de uși întredeschise și camere oglindite, răsfrânte la infinit. Desculță, surprinsă în chiar miezul intimității sale, femeia își poartă, ca pe o armură, pieptul dezvelit, eliberat din mătasea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Chiar dacă, se’nțelege, puține dileme psiho-sociale ulterioare ale carierei mele au avut gravitatea celei expuse aici succint, din primăvara müncheneză a anului ’72. ...Și apoi... „cel mai greu drum”, În cazul meu de-atunci, se’nțelege, devenea de-a dreptul enigmatic când comparam cei doi versanți sociali și profesionali care mă așteptau: cel german,l cu Începerea unei noi cariere literare Într-o țară și Într-un mediu practic străine, la o vârstă nu foarte tânără - 38 de ani! -, or, profesiunea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trebuie” neapărat să-și găsească recunoașterea publică! Sau că... modestia trebuie să-l Însoțească pe creator! Sau că... succesul, succesul „veritabil” nu are legătură cu succesul de public, „se știe”, spun cu ifos tot felul de fals și Înțelepți În enigmatica știință sau psihologie a succesului. Succesul social, recunoașterea publică „nu are legătură” cu valoarea; „marii creatori au fost totdeauna niște singuratici și niște neînțeleși ai timpului lor!” (E ușor de demontat falsitatea acestei ipocrite aserțiuni, care de altfel face mult
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Pentru noi, Însă, care credem În „teoria ciclurilor” ce „revin mereu” - În viața individului, dar și În cea a marilor colectivități - pentru noi, aceste „reveniri” ale unor alte, vechi și mari valuri ale istoriei Europei nu vor părea atât de „enigmatice”, de „absurde”! Pentru cei care, Însă, cred nesmintit În „progresul istoriei”, În „ameliorarea morală a indivizilor”, ca și În „ameliorarea formelor de organizare a societății”, tot ce se Întâmplă „azi” - Începând cu cel de-al doilea război și cu „recăderea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nefericiri” sau „nefericire”! - și pe care, obosiți, extenuați de noi Înșine și de existență, nu le putem contracara decât prin boli, numite și „vicii”, cum ar fi singurătatea, alcoolul, crima și ultima, cea mai „comodă” poate, dar și cea mai enigmatică În ochii modernității - sinuciderea! 7 Virgil Tănase a avut un miraculos succes cu primele sale două romane, editate la Flammarion, apoi Însă a făcut o eroare de destin literar: vrând să-i atragă pe Ceaușescu și camarila sa Într-o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
oare la noi structuri cât de cât capabile de aceasta, pregătite dinainte, așa cum erau În Cehoslovacia sau Polonia? Cioran a rămas Român până la sfârșit, solidar cu destinul țării sale, Încercând să-l Înțeleagă. Destinul unei colectivități istorice rămâne adesea la fel de enigmatic ca și cel al unei persoane, dacă prin „destin” nu Înțelegem simpla și repetitiva fatalitate. Istoria personalităților neamului și culturii noastre se Împarte cel puțin În două: scepticii, În frunte cu Miron Costin mult citatul, și acel „suntem sub vremi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care s-a Întins pe vreo două continente, nu numai depășind cultul pe care popoarele Rusiei Îl acordau Țarului, dar depășindu-l În sensul că se „cobora” Încă o dată pe scara timpului, iar Stalin devenise, pentru câteva decenii, acel Potentat enigmatic și rigid, ce trebuia nu numai să Însumeze voințele și să Înlocuiască fireștile aspirații spre demnitate și liber arbitru, dar mai mult, să „propună” o stare „superioară” spiritului „meschin și individualist burghez” - topirea entuziastă Într-o singură Voință. O beatitudine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
humuleștean avea conștiință estetică. Povestitorul "n-a mai așteptat verdictul lui T. Maiorescu, situându-l pe poet (pe Eminescu, n.n.) acolo unde i se cuvenea locul în cultura noastră" (p. 47). Peste câteva pagini, criticul se întreabă retoric: Nu cumva enigmaticul său rafinament ne sfidează încă?" (p. 54). Într-adevăr, despre Creangă nu s-a spus totul, opera sa rămâne o provocare deschisă pentru exegeții viitorului. "Opera lui este "ermetică" în splendida ei accesibilitate" (p. 57), ceea ce este perfect adevărat. Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
formă incifrată, de parabolă, și anume acest procedeu specific de altfel întregii cărți, conferă scriiturii farmec și savoare, amplificându-i valoarea literară incontestabilă. Oricât de bine și-ar păzi căruțașul Săsărman bunurile, din propria sa gospodărie dispar într-un mod enigmatic diverse lucruri ba un sac de știuleți, ba niște găini și chiar un butoi de vin din beci, fără ca să rămână barem vreo urmă, ori vreun semn oarecare. Sugestiv pentru cititorul capabil să citească în subtext este momentul când reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pensionării) fascinați, până la identificare, de o lume peste care stăpânește, discreționar sau după legi doar de el cunoscute, Marele Duh, ale cărui taine le-ar fi căutat cu obstinație la fel de misteriosul Emar-Hud și pe care le-ar fi știut un enigmatic Lamparia, deținătorul unor cunoștințe râvnite de toți cei contaminați de microbul care stăpânește Varvara, cu ingrediente din mitologie, magie, filozofie, știință sau pseudoștiință, mixate verosimil. De aceea, Empedocle, Pitagora, Platon sunt doar câteva dintre numele pe care le vehiculează învățătorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu, Ed. "Litera Internațional", colecția "Biblioteca școlarului", Chișinău, 2003, ediția a II-a, este o astfel de carte demonstrativă, care năruie o sută de ani de istorie literară și construiește pe măreția tuturor ruinelor o nouă arhitectură, beneficiar fiind autorul enigmatic, de multe ori controversat, dar ascunzând în viața și opera sa enorme zăcăminte de mister, nimeni altul decât George Bacovia. Într-o carieră de multe ori sub umbra marginalului, acest Vasiliu Gheorghe din Bacău, autor a cinci volume, patru de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu alte cuvinte, ce învinge, în sfârșit, dimpreună absorbția conceptuală și vidul ce, de regulă, ar îndrăgi-o), vor putea spune fără de nici o reticență: transmodernismul și tradiția nu sunt viziuni opuse ale lumii, ci o sinteză a lor fermecătoare ori enigmatică; accesibilă sau nesfârșită. De ce, cu toate acestea, și-a intitulat Theodor Codreanu, această primă monografie dedicată operei lui Mihail Diaconescu Fenomenologia epică a Istoriei românești? Scriam eu însumi, încă din anii 80 (cartea, remarcabilă, a lui Theodor Codreanu e, totdeodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
postura de față nu se vrea a fi ceea ce nu trebuie să fie: parodiere a intențiilor propuse. O primă sugestie ar constitui-o aceea care-l vizează pe cunoscutul Paul Goma și pe care autorul îl consideră "cazul cel mai enigmatic din ultimele patru decenii în spațiul culturii și politicii românești". Pentru a-l defini și a-i oferi celui interesat eventualele repere, autorul revine asupra comparației acestuia cu fostul disident rus (Soljenițân), conturând sau precizând diferența dintre cei doi: în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
definește poezia ca fiind limbajul Realului ajuns acolo unde nu se mai poate diviza, ori nu este interesat de diviziune. Vârful nalt al piramidei... Theodor Codreanu reconstituie itinerarul receptării poeziei lui Ion Barbu. Poetul răspundea acestor interpretări fie prin tăceri enigmatice, fie prin reacții irascibile. El nu s-a regăsit în nici una din interpretările marilor lui contemporani, uneori prieteni, fără a se fi declarat un neînțeles, oricât de savante sau ingenioase vor fi fost. Explicația cea mai la îndemână era cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
domeniului regal, comitatele de Champagne și Brie și anexează Lyon-ul și comitatul Bigorre. Războinic vestit, care nu pregeta să plătească într-o bătălie cu prețul propriei sale persoane, ultimul mare capețian "direct" rămîne încă și astăzi un personaj destul de enigmatic, autoritar, desigur, și cinic, dar preocupat și el de a face ordine și de a aduce pace în regatul său. În timpul domniei sale, mai mult decît în timpul celei a lui Ludovic cel Sfînt, monarhia franceză tinde să joace în Europa rolul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
desfășura discursul său, Delavrancea își formulează miezul interogativ la care va aduce un răspuns exaltant: "Copii, ce e Patria, ce e patriotismul?". "Ce este" - se întreabă mai departe cărturarul, încercând să pătrundă mai adânc în vălurile care înfășoară acest fenomen enigmatic - "acest sentiment care răscolește toate puterile unui om, și în anumite clipe, îl ridică mai presus de existența lui și-l face să moară de bună voie pentru liniștea și mărirea unor urmași pe care nu-i va cunoaște și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aparat propagandistic în scopul îmbrăcării simbolice a liderului în aureola charismei în vederea consolidării legitimității politice a acestuia. M. Weber a gândit charisma ca pe o calitate intrinsecă a unei persoane, certificată empiric prin "fapte eroice de vitejie" încununate cu "succesele enigmatice" repurtate de cel înzestrat cu acest har (Gerth și Mills, 1946, p. 52). Ținând cont de această precizare, cultul personalității poate fi conceptualizat ca o tentativă programată de înzestrare extrinsecă a liderului cu calități carismatice. Personalitatea charismatică rezultată în urma travaliului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aceasta și poate fi refăcută aici, atunci cele două concepte aparțin constitutivității judicative, împreună cu întreaga analitică existențială a Dasein-ului. Aceasta nu înseamnă nicidecum că sunt anulate sensurile non-judicative pe care le-am scos în evidență până acum. O parte a "enigmaticului evantai de înțelesuri ale Nimicului" apare în Ce este metafizica? și în textele "explicitante" ale lui Heidegger la această prelegere, oferite datorită observațiilor făcute, de diverși, în urma publicării sale: Postfață la "Ce este metafizica?" (1943), Introducere la "Ce este metafizica
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și, de ce nu, să gândesc ceea ce nu-mi stătea la îndemână din punctul de vedere al temeiului rațional. Dar întâmplările acestea, pe care, poate, le blamăm adesea, au în ele și ceva din destinul ascuns al deschiderii spre misterul și enigmaticul din ceilalți. Si puține lucruri sunt atât de instructive precum acelea în care descoperi natura adâncă în semnificații a alterității ! S-a întâmplat să ajung într-o funcție de conducere la Rectorat, destul de tânăr (așa gândim toți până ne dăm seama
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Imperiul Sovietic ostil De astă dată vreau să sustrag din umbra amintirilor două episoade din acțiunile mele petrecute în ceea ce mi se pare că se aseamănă cu "noaptea unei lumi ce nu mai este". Dacă metafora evocată pare să fie enigmatică, iată-mă precizând că este vorba de experiențe acumulate în două incursiuni în epoca întunecoasă și de tristă memorie a Imperiului Sovietic, prima la Tbilisi și a doua la Așgabat. Însă, la fel ca în oricare act de recreare a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
aduc-aminte, o apuc în brațe și ochii se umplu de lacrimi. La amîndoi. Ce, ce vrei Julieta, cum te pot ajuta? Un loc la azilul din Copou... Întoarce capul să nu văd că plînge. Povestea ei este prea lungă și enigmatică, dar cunosc îngrozitorul final. Sigur, draga mea, sigur... Glasul îmi tremură și ochii mei evită asistența din jurul meu. Mulțumesc, ești un dulce! Fac o glumă ca să alung lacrimile: Mai transpiri, Julieta? Pe frigul ăsta, Costică? Ce bine că s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
onoare... Vă rog, să lăsăm formalismele... Sigur, cum doriți. Dar mă bucur enorm că... Sîntem prieteni vechi, domnule avocat, între noi s-a topit gheața de mult. Da, sigur, dar tot simt nevoia să... cum să spun? Schimb discuția spre enigmatica și bătrîna casă ce străjuiește o bucățică din strada Sărăriei. Am îngrijit bătrîna și mi-a lăsat-o mie. Trebuie s-o refac, dar nu mă îndur. Ca să nu-i stric șarmul... Deschide ușa de la intrare. Scîrțîie, așa cum îi stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu prea vreau s-o uit. Mă uit mai atent și observ că femeia din tablou are gura astfel desenată, încît exprimă un fel de dispreț abia perceptibil. Dar și așa este nerușinat de frumoasă. Timpul trece și femeia aceea enigmatică îmi dezvăluie și alte taine. Parcă în spatele ei se ascunde ceva misterios! A, da, uite dacă... se vede un nas și doi ochi. Este conturul feței unui bărbat și... Doamne, ce frumos este! Descopăr apoi o mulțime de alte detalii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]