4,405 matches
-
Sunt niște Întrebări foarte complicate, Într-adevăr! În primul rând, metoda din acest capitol, scriitura de aici, nu este a mea. Este o scriitură, așa cum o și anunț În câteva cazuri, biblică, care pune accent pe un discurs paulin, din epistolele lui Pavel, și folosesc acest stil pentru că era, În momentul acela al demonstrației, reprezentat și contextualizat În corpul cărții, singura modalitate În care credeam că pot și cred că pot face vizibile lucrurile pe care vreau să le spun despre
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
al doilea volum, Freamăt (1898), nu-i lipsește o prefață laudativă, semnată de Alexandru I. Hodoș. Dar nici de data aceasta autorul nu se înalță cu adevărat la poezie. Într-un alt fel de ars poetica, Scrisoare, alcătuită după modelul epistolelor eminesciene, se afirmă valorile vieții și sunt sancționați ironic pesimiștii declarați. Scriind despre iubire, stihuitorul tresaltă de sentiment și se extaziază în fața frumuseților naturii. Apar, de asemenea, dar mai rar decât în primul volum, poezia revoltei și scenele dramatice versificate
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
Ioachim. Pentru a nu rămâne dator prietenilor, tălmăcește, din limba greacă în limba rusă, lucrări de interes teologic, ca Istoria bisericească și Vedenia tainică a patriarhului Gherman al Constantinopolului (în 1690), Împotriva ereziilor de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului (în 1691) sau Epistolele lui Ignatie Teoforul, arhiepiscopul Antiohiei, pe care le trimite mitropolitului kievean Varlaam Iasinski și patriarhului Ioachim, dovadă că el intervine, cu prestigiul erudiției, în polemica dogmatică ce împărțea la acea dată cercurile ortodoxe de la Kiev și Moscova în reprezentanți ai
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Scrieri literare, I-III, introd. Paul Cornea, București, 1963 (în colaborare cu Radu Albala); Grigore Alexandrescu, Opere, I, introd. Silvian Iosifescu, București, 1957, Versuri și proză, București, 1960, Poezii. Memorial de călătorie, pref. Pompiliu Marcea, București 1961, Suvenire și impresii, epistole și fabule, București, 1969, Opere, I, pref. Ion Roman, București, 1972; Aulus Gellius, Nopțile atice, tr. David Popescu, București, 1965; Persius, Iuvenal, Marțial, Satire și epigrame, tr. Tudor Măinescu și Alexandru Hodoș, București, 1967. Repere bibliografice: Mircea Anghelescu, Grigore Alexandrescu
FISCHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287009_a_288338]
-
Docliu - și uneori grupaje de versuri cu un scurt profil al autorului - Anghel Dumbrăveanu, Vintilă Horia, Gheorghe Tomozei. Prezentă constant din primul număr al revistei, rubrica „Inedite” oferă poezii de Nichita Stănescu, Leonid Dimov, Radu Gyr, Ben Corlaciu, Ilie Măduța, epistole de Petre Pandrea și Radu Gyr, Întâlniri cu Goethe - conferința ținută de Lucian Blaga la Cluj în 1957, cursul de metafizică predat de Nae Ionescu în anul universitar 1925-1926, precum și o traducere de Ion Caraion. Seria de articole intitulate Emoții
MERIDIANUL TIMISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
era în măsură să înțeleagă profunda semnificație a Bibliei, atât de săracă (gândea el) din punct de vedere literar. Este o atitudine similară cu aceea a intelectualilor păgâni care ne face să ne amintim faimosul episod povestit de Ieronim în Epistola 22 privitor la propria incapacitate de a recunoaște adevărata valoare a Bibliei, o carte a cărei lectură i se părea prea puțin plăcută în comparație cu cele păgâne. Puțin după aceea, Augustin, împins de neliniștea sa spirituală, s-a îndreptat către secta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scriere se prelungește până în 396. Până la quaestio 25, se discută probleme filosofice și teologice de larg interes; de la nr. 26 până la nr. 65 sunt abordate probleme de exegeză a Vechiului Testament și a Evangheliei, iar de la nr. 66 probleme inerente epistolelor pauline, până al nr. 75; în sfârșit, probleme morale. Acesta e momentul în care trebuie amintite și cele două cărți cuprinzând Diverse întrebări către Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum), în număr de șapte. Simplicianus fusese succesorul lui Ambrozie la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru exegeza occidentală: Ieronim, care constituie o excepție, trebuie considerat un exeget inspirat de coordonatele culturale orientale. O atenție deosebită merită cele 124 de Predici despre Evanghelia lui Ioan (Tractatus in evangelium Iohannis), ca și cele zece predici Despre prima epistolă a lui Ioan (In epistolam primam Iohannis). Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 36, 1954 (R. Willems); BA 71-73B, 1977-1993 (M.-F. Berrouard); NBA 24, 1968 (Introducere și indici de A. Vita, trad. și note de E. Gondolfo și G. Maderini). O
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
De cura gerenda pro mortuis... De patientia: G. Combès); 3, 1949 (De continentia... De bono viduitatis...: J. Saint-Martin); 9, 1988 (De fide et symbolo. Enchiridion: J. Rivière, G. Madec, J.P. Bouhot). Mai important este interesul cu care se apleacă asupra Epistolei către Romani într-o analiză în care, poate și sub influența Întrebărilor despre Vechiul și Noul Testament ale lui Ambrosiaster (vezi mai sus, p. ???), scriitorul reflectează asupra conceptelor de har și de predestinare, problematică reperabilă și în a treia carte din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sus, p. ???), scriitorul reflectează asupra conceptelor de har și de predestinare, problematică reperabilă și în a treia carte din tratatul despre Liberul arbitru, compus în acei ani, și la care ne-am referit mai devreme; a ținut câteva lecții despre Epistola către Romani la Cartagina, în vara lui 394, dar le-a întrerupt după ce a explicat versetele inițiale de salut; a preferat să adune într-un volum destinat mai ales prietenilor (și anume Expunere despre câteva pasaje din epistola către Romani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lecții despre Epistola către Romani la Cartagina, în vara lui 394, dar le-a întrerupt după ce a explicat versetele inițiale de salut; a preferat să adune într-un volum destinat mai ales prietenilor (și anume Expunere despre câteva pasaje din epistola către Romani, Expositio quarumdam propositionum ex epistola ad Romanos) chestiunile relevate de lecțiile sale. Comentează apoi Epistola către Galateni (Epistolae ad Galatas Expositio) pentru care propune unele interpretări (de exemplu, aceea privind așa-zisul „conflict din Antiohia” dintre Petru și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în vara lui 394, dar le-a întrerupt după ce a explicat versetele inițiale de salut; a preferat să adune într-un volum destinat mai ales prietenilor (și anume Expunere despre câteva pasaje din epistola către Romani, Expositio quarumdam propositionum ex epistola ad Romanos) chestiunile relevate de lecțiile sale. Comentează apoi Epistola către Galateni (Epistolae ad Galatas Expositio) pentru care propune unele interpretări (de exemplu, aceea privind așa-zisul „conflict din Antiohia” dintre Petru și Pavel) în opoziție cu cele ale lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
explicat versetele inițiale de salut; a preferat să adune într-un volum destinat mai ales prietenilor (și anume Expunere despre câteva pasaje din epistola către Romani, Expositio quarumdam propositionum ex epistola ad Romanos) chestiunile relevate de lecțiile sale. Comentează apoi Epistola către Galateni (Epistolae ad Galatas Expositio) pentru care propune unele interpretări (de exemplu, aceea privind așa-zisul „conflict din Antiohia” dintre Petru și Pavel) în opoziție cu cele ale lui Ieronim: problema va fi discutată și în mica lucrare Minciuna
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
important tratat exegetic, cel compus din două cărți dedicate Diverselor întrebări ale lui Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum). Așa cum am spus deja, întrebările puse de Simplicianus se referă în parte la istoria evreilor, altele însă sunt legate de interpretarea Epistolei către Romani, de aceea Augustin are motiv să se întoarcă la discuția despre conceptele de predestinare și de mântuire, de lege și de har, care îl pasionează și care pregătesc ulterioara luare de poziție împotriva pelagienilor. Însă, spre deosebire de ceea ce s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însă considerată neautentică de către unii cercetători. Mai târzii (dintr-o perioadă neprecizată, dar înainte de 419) sunt cele Opt întrebări extrase din Vechiul Testament (De octo quaestionibus ex Veteri Testamento) al căror răspuns este găsit mai ales prin recurgerea la fragmente din epistolele pauline; în trecut și aceste Quaestiones fuseseră considerate de unii un fals. Din ultimi ani de viață ai lui Augustin (422 sau 425) datează cartea despre Cele opt întrebări ale lui Dulcitius (De octo Dulcitii quaestionibus) care trimite în mare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puțin primele două (unii cercetători cred că și a treia) sunt prezente în dialogul lui Augustin cu Dumnezeu. Într-adevăr, acesta e sensul pe care îl conferă și autorul însuși operei sale în Retractări (II, 6, 1) și într-o epistolă (231, 6). Scriind conform acestor semnificații, în întreaga lucrare, Augustin slăvește îndurarea divină, pentru care își exprimă permanent propria gratitudine, fiindcă Dumnezeu, fără încetare, intervenind tainic în toate faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tot conform învățăturii lui Porfiriu, subliniau contradicțiile existente în povestirile din Evanghelii, Augustin explică faptul că există un esențial Consens între Evangheliști (De consensu Evangelistarum). Urmează noi opere de combatere a maniheilor pe care putem doar să le menționăm: Contra epistolei lui Mani pe care o numesc „fundament” (Contra epistulam Manichei quam vocant fundamenti), focalizată pe o scrisoare atribuită lui Mani care conținea o serie de teze considerate „fundamentale” de către adepții săi; apoi Natura binelui (De natura boni), unde e condamnat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu propria ei funcție; ele își regăsesc în mintea omului unitatea: în schimb, acest lucru e imposibil în cazul naturii divine, care este unitarie și omogenă. Opera, așa cum recunoaște și autorul ei, este extrem de complicată și puțini o pot înțelege (Epistola 169, 1). Dar constituie fundamentul doctrinei trinitare occidentale: nici măcar Tommaso d’Aquino nu a marcat un progres în această privință, în raport cu Augustin. Chiar și discuțiile care au dus în secolul al XI-lea la separarea Bisericii din Orient și contradicțiile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
G. Rigotti, Athenai 1995. Despre operele antiariene: M.P. Ciccarese, Contra adversarium Legis et Prophetarum de Augustin, în Atti dell’ Accad. Nazionale dei Lincei, Memorie 25, Roma 1981. Studii: M. Schmaus, Die psychologische Trinitätslehre des hl. Augustinus, Aschendorf, Münster 1927. 9. Epistole și predici Scriitorul trebuie să consacre însă o parte din timpul său și necesităților practice ale Bisericii din Hippona și din întreaga Africă unde Augustin devine tot mai faimos și mai important. O dovedește și rostirea unui foarte mare număr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
oamenilor politici și funcționarilor statului; dar compune și lungi scrisori cu conținut doctrinal, scrisori-tratat, potrivite cu gustul vremii, așa cum făceau și Ieronim, și Pelagius. Recent, a fost descoperit și pulbicat de J. Divjak în 1981 un corpus de 31 de epistole numerotate de la 1* la 29*, 28 ale lui Augustin însuși și 2 ale unui corespondent spaniol al său, Consentius; la acestea se adaugă o scrisoare a lui Ieronim către Aureliu, episcopul Cartaginei, datând din 391-392. Epistola lui Ieronim este cea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
corpus de 31 de epistole numerotate de la 1* la 29*, 28 ale lui Augustin însuși și 2 ale unui corespondent spaniol al său, Consentius; la acestea se adaugă o scrisoare a lui Ieronim către Aureliu, episcopul Cartaginei, datând din 391-392. Epistola lui Ieronim este cea mai veche din acest corpus pentru că celelalte au fost scrise în ultimii douăzeci de ani de viață ai lui Augustin. Subiectele sunt foarte variate și chiar cu caracter practic; interesantă este și atitudinea ostilă pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Odată pronunțate, aceste predici au fost apoi păstrate și reunite în funcție de subiecte astfel încât să formeze Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos), despre care am vorbit mai sus, Predicile despre Evanghelia după Ioan (In Iohannis evangelium tractatus), cele zece Predici despre prima epistolă a Sfântului Ioan (In epistolam I Iohannis) și altele, minore, pe care le omitem din lipsă de spațiu. Predicile dedicate textului Sfântului Ioan sunt foarte importante pentru modul cum Augustin aprofundează doctrina iubirii lui Dumnezeu și a lui Cristos ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ne permite să parcurgem drumul până la Dumnezeu. (Firește, chiar dacă le-am menționat în acest context pentru a respecta criteriul contiguității de conținut, aceste omilii au un loc bine stabilit în activitatea lui Augustin: predicile despre Evanghelie și cele referitoare la epistolele lui Ioan se situează în jurul anilor 414-416.) Bibliografie. Ediții: BA 71-72-73A/B, 1969-1988 (In Iohannem Tractatus: M.F. Berrouard); SChr 75, 19944 (I Epitre de S. Jean: P. Agaesse); 116, 1966 (Sermons pour la Pâque: S. Poque); NBA 24, 1968 (Commento
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bibliografie. Ediții: BA 71-72-73A/B, 1969-1988 (In Iohannem Tractatus: M.F. Berrouard); SChr 75, 19944 (I Epitre de S. Jean: P. Agaesse); 116, 1966 (Sermons pour la Pâque: S. Poque); NBA 24, 1968 (Commento al Vangelo di Giovanni e alla prima Epistola di Giovanni: introd. A. Vita, trad. și note E. Gandolfo, E. Maderini); 25-28, 1967-1977 (introd. de A. Corticelli, trad. și note de R. Minuti, V. Tarulli, T. Mariucci); 29, 1979 (Discorsi: sul Vecchio Testamento, introd. de M. Pellegrino, trad. și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
proprietate ecleziastică aflată în posesia schismaticilor. Agustin a adăugat acestor măsuri impuse de autoritatea politică o susținută activitate polemică. Putem să facem doar câteva referiri la unele din numeroasele tratate din acești ani (400-405): cele trei cărți din tratatul Contra epistolei lui Parmenianus (Contra epistulam Parmeniani), donatistul care contestase regulile exegetice ale lui Tyconius (cf. p. ???); dintre cărți, a doua prezenta un interes particular pentru Augustin pentru că acolo el susținea faptul că Biserica era un corp „bipartit” unde intrau și cei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]